Imi amintesc de ea din scoala generala. In pauze, in timp ce chicoteam despre una, despre alta, mana ii desena hotarat diverse personaje pe hartie. Anii au trecut si, dupa 15 ani de cariera in domeniul bancar, s-a intors la ceea ce ii spunea, in anii copilariei, mana ei talentata. A reinceput sa deseneze personaje dintr-o lume stiuta numai de ea, care au devenit sufletul si indentitatea propriei ei afaceri, brandul de esarfe Marabeca. Frumoasa ca o zana si vesela ca un spiridus din universul povestilor pe care le deseneaza, Ileana Popescu ne-a raspuns cu sinceritate si emotie la intrebarile noastre care au vrut sa ajunga la esenta ei. Si putin au ajuns, voi ce credeti?
Cand si cum a incoltit ideea ta de a crea o afacere cu esarfe? In ce etapa a carierei tale te aflai?
Recunosc ca sunt privita ca o curiozitate. In ultimii 15 ani am lucrat in mediul bancar, asa ca persoanele din jur nu inteleg de unde am aparut dintr-o data cu un business in moda. Din fericire, desenul si inclinatia catre arta si design au existat dintotdeauna in viata mea. Provin dintr-o familie de artisti, cum imi place mie sa zic. Atat parintii mei, cat si fratele meu sunt arhitecti, asa ca discutiile din casa noastra s-au invartit intotdeauna in jurul cartilor, tablourilor, culorilor, desenului. De la ei am invatat cum sa tin un creion in mana si cum sa combin culorile. Pe partea de desen sunt autodidacta, am desenat intotdeauna doar ca hobby, motiv pentru care nici nu am impartasit prea des aceasta latura a mea.
Ideea de a avea afacerea proprie a venit mai mult dintr-o nevoie personala. Fiind mare iubitoare de accesorii neconventionale, am descoperit ca oferta pietei este destul de limitata in aceasta zona asa ca am inceput sa investighez mai in amanunt si ulterior am intuit potentialul.
La momentul luarii deciziei de a porni o afacere proprie, cariera mea se afla la o rascruce de drumuri, fiind in situatia de a decide intre a pleca in alta companie pe o noua pozitie si a deveni antreprenor. Imi doream sa fac mai mult, sa imi testez limitele in afara unui mediu de lucru conventional si cum viata stricta dintr-o corporatie nu s-a potrivit niciodata cu latura mea artistica si oarecum rebela, am tras adanc aer in piept si am plecat.
Ce imi poti spune despre momentul in care ai zis: Acum!
Cred ca este intrebarea care mi-a fost pusa cel mai des in ultima vreme. “Cum te-ai hotarat sa renunti la corporatie si sa incepi o afacere?”
Cu ideea plecarii am cochetat constant in ultimii ani dar recunosc ca mi-a fost greu sa ies din zona de confort, asa ca am tot amanat decizia. Momentul decisiv si declansator a venit in urma unor evenimente triste din viata mea. In decurs de un an am pierdut doua persoane dragi mie iar acest lucru a bulversat complet modul in care priveam lucrurile legate de cariera si de ceea ce credeam eu ca reprezinta drumul spre succes. Mi-am dat seama ca petreceam in medie 10-11 ore la birou, timpul meu personal era aproape inexistent iar cel petrecut cu parintii se rezuma la o ora in week-end. Cand pui asta in balanta, ceva dintr-odata da cu minus. Cred ca mama a sintetizat cel mai bine principalul beneficiu al plecarii: “Acum o sa te vedem si noi mai des.” Pana la urma daca tragi linie, la sfarsitul zilei cel mai important lucru e timpul petrecut cu cei dragi.
Ce anume te-a facut sa crezi in acest nou drum si sa mizezi pe el?
Orice business nou presupune un risc asumat de la bun inceput si nu exista vreo garantie ca proiectul va avea sau nu succes, mai ales in conditiile in care piata de moda e una deosebit de dinamica si competitiva. Lucrurile nu se intampla peste noapte, iar un brand nou are nevoie de minim doi ani pentru a deveni cunoscut. Eu cred ca atunci cand faci un lucru cu pasiune, sansele de reusita sunt foarte mari dar as adauga ca fara o strategie clara de dezvoltare, multa munca, perseverenta si rabdare, rezultatele pot fi diferite de asteptari.
Care a fost procesul de la idee pana la lansare? Atat ca si clarificare a nisei tale, cat si de gasire a colaboratorilor, a solutiilor concrete legate de resursele necesare pentru un astfel de proiect.
Privit din afara, probabil pare simplu sa faci esarfe. Desenezi ceva, imprimi si vinzi. Cat de complicat sa fie? Asa mi-am zis si eu la inceput. Lucrurile insa devin brusc mai dificile in momentul in care vrei sa creezi un produs unic si de calitate. Daca ma uit in urma, sunt mai bine de 2 ani de documentare, studiat concurenta, vizite la targuri de profil de afara, contactare si selectie furnizori, decizii privind tipurile de material, produsele, ambalajul, site-ul, partea de comunicare si branding.
Faptul ca am dorit sa lucrez in proportie majoritara numai cu furnizori externi a facut procesul de contactare si selectie destul de dificil. Din pacate, inca exista un soi de reticenta fata de mediul de afaceri romanesc. De exemplu toti producatorii au solicitat inca de la inceput plata produselor 100% in avans. Lucrurile s-au schimbat radical dupa prima comanda si mai ales dupa ce am vizitat fabrica si m-am intalnit direct cu producatorul din Italia.
Mi-am dorit sa produc esarfele in Romania dar in acest moment nu exista nici tehnologia de print digital si nici materialele necesare productiei. Este de inteles, pentru ca nu exista cererea de afara, unde sunt zeci de manufacturi specializate doar in print textil.
Care au fost provocarile ivite din punct de vedere mental si al trecerii de la manager in banca, la o nisa diferita si la antreprenoriat?
Fiind obisnuita cu proiectele si cu lucrurile clar stabilite si determinate in timp, a fost simplu sa planific pe hartie tot proiectul. Dar odata stabilite etapele, trecerea la partea de implementare a fost ceva mai complicata, pentru ca nu mai lucram cu o echipa in care fiecare stia exact bucatica lui asa ca m-am trezit lucrand la zece lucruri deodata, facand atat parte de creatie, cat si de business, contabilitate, vanzare sau comunicare. Au fost momente in care m-am simtit depasita de situatie dar a fost si este o experienta grozava, din care invat enorm si care m-a ajutat sa-mi descopar abilitati noi. Recunosc ca experienta acumulata in companiile in care am lucrat m-a ajutat enorm si daca ar fi fost sa incep o afacere proprie in urma cu 10 ani nu cred ca as fi reusit sa ma descurc.
Cum reusesti sa creezi un brand care sa se impuna pe o piata destul de concurentiala si pretentioasa, intr-un domeniu in care nu aveai experienta anterioara?
Prima intrebare pe care mi-am pus-o cand am inceput partea de creatie a fost: ”Ce pot sa aduc eu diferit?” Pana la urma, o esarfa este o esarfa. Si atunci am realizat ca nu trebuie sa creez un obiect, ci o emotie. Iar emotia trebuie sa vina dintr-o poveste. De aceea fiecare esarfa are propria poveste, atat in desenul propriu-zis cat si pe story card-ul tiparit care se regaseste in cutie. Fiecare design are la baza desenul original realizat in creion, caruia i se aduc modificari prin tehnici digitale. Niciodata nu mi-a placut simetria, asa ca incerc pe cat posibil sa nu repet desenele.
Mi-am dorit sa printez pe materiale premium si cu o textura foarte placuta, asa ca folosesc in principal combinatii de casmir cu modal, lana cu matase sau modal simplu. Am vrut sa evadez din clasica matase, mai ales ca dupa un mic sondaj efectuat cu un grup de prietene, spre surprinderea mea, s-a dovedit ca matasea nu e in topul preferintelor.
Care sunt acum cele mai mari provocari si cum le depasesti?
Cred ca provocarea cea mai mare in acest moment este sa reusesc sa impun brandul pe piata de afara, unde concurenta este foarte mare. In luna septembrie am participat la targul White Milano iar feed-backul primit a fost promitator, inclusiv din partea buyerilor asiatici, Asia fiind de altfel o piata pe care mi-o doresc. Faptul ca in acest moment colaborez cu una din cele mai vechi manufacturi din Como, cu o traditie de peste 70 de ani in domeniu, mi-a oferit un plus de credibilitate in fata clientilor externi, fiind in acelasi timp si o garantie a calitatii produselor.
Fireste ca acesta a fost doar primul pas, urmeaza o noua participare in luna februarie 2016 ,unde voi prezenta colectia de toamna-iarna 2016. Momentan reprezint un brand tanar, lansat doar de 3 luni si e nevoie de timp pentru a dovedi ca exista constanta atat pe partea creativa, cat si ca dezvoltare a liniei de produse.
Care sunt cele mai noi tendinte in ceea ce priveste esarfele – materiale, culori etc. – si cum te tii la curent cu ele?
Din fericire, accesoriile nu urmeaza anumite tendinte din punct de vedere al designului. Exista o anumita libertate creativa, care nu e conditionata de faptul ca intr-un anumit sezon se poarta de exemplu preponderent culoarea albastru. Ce urmaresc in special sunt noutatile legate de tipurile de materiale si tehnologia de fabricatie care evolueaza constant.
Ce faci atunci cand ai nevoie de sprijin (de o parere, de un sfat avizat, de un specialist etc.), pentru proiectele tale profesionale, dar si pentru cele personale?
Din punctul acesta de vedere ma consider norocoasa deoarece majoritatea prietenilor mei sunt antreprenori si imi ofera de multe ori o perspectiva diferita asupra businessului. Cand esti singur, ai nevoie de validare ca deciziile sunt corecte iar orice sfat e binevenit.
In etapa aceasta din viata ta, care sunt directiile de dezvoltare (profesionala, personala, de descoperire etc.) pe care le ai in vedere si cine te inspira in acest sens?
In afara de noua colectie, care este deja in lucru, urmaresc extinderea si catre alte tipuri de accesorii, incepand de anul viitor. Fireste ca acest lucru presupune o noua etapa de dezvoltare design dar ce poate fi mai frumos decat sa inveti lucruri noi?
Sunt pasionata de fenomenul online atat pe partea de e-commerce, cat si de social media, asa ca urmatorul pas va fi fireste deschiderea magazinului online propriu. In acest moment vand exclusiv pe site-ul cu cea mai intensa si reusita promovare a designerilor romani: Molecule-F.
