Îți sunt recunoscătoare că ai acceptat să ne întâlnim aici, la Chic Elite, un spațiu dedicat cu pasiune și resurse femeilor antreprenor din toate domeniile. Aici promovăm și susținem cu drag inițiativele lor, creând o comunitate solidă și inspiratoare.
Așa cum probabil știi, în interviurile mele, îmi place să explorez subiecte legate de piața de carte din România. Fiind o scriitoare publicată, aș dori să ne împărtășești povestea ta. Cum a fost parcursul tău de la primul manuscris până la apariția romanelor tale pe rafturile librăriilor? Care a fost și este relația ta cu editura/editurile cu care ai colaborat și cât de dificil a fost să ajungi la publicul tău?
Bună, Chic Elite! Îți mulțumesc pentru interviu.
Drumul de la primul manuscris la publicare a fost relativ ușor, și asta pentru că anul 2020 a fost momentul potrivit sau acel moment, pe care toți oamenii îl așteaptă, indiferent de domeniul în care activează sau pasiunea pe care o au.
Eu scriam de la vreo 19 ani, doar așa, de drag și din pasiune. Eram, totodată, singura mea cititoare. Nu am avut și nu am găsit niciodată curajul să trimit manuscrisul unei edituri, cu toate că, văzând tot mai multe românce reușind, îmi doream tare mult să o fac. Îmi amintesc cum găseam fel și fel de motive să amân trimiterea manuscrisului spre analiză, fie din nesiguranță, fie din cauza fricii de eșec.
Prima mea serie, Dragoste all inclusive, a fost scrisă în 2019, schițată și începută la mare, în prima mea vacanță all inclusive, din Olimp, în resortul Atrium by the Beach, de unde și numele resortului manageriat de personajul meu, Alexandru Leu – Paradise by the Beach.
Dorința de a publica cartea, căci inițial era doar una singură – Craiul din Olimp, apoi am scris și Confesiuni din Paradise și Paradisul păcătoșilor –, a crescut după ce povestea a fost publicată pe platforma online Wattpad, unde s-a bucurat de foarte mult entuziasm din partea cititoarelor. Doamnele și domnișoarele îmi cereau să continui, iar eu postam câte un capitol, seară de seară. Multe dintre ele sunt acum cititoarele mele fidele și au în bibliotecă toate cărțile lansate ulterior.
Așa cum am spus, de frica criticilor sau poate de frica de a ieși din confortul meu, am tot amânat trimiterea poveștii spre analiză, găsind mereu (sau inventând) motive care mă țineau pe loc. Cu alte cuvinte, mă sabotam singură, deși simțeam din toți porii că asta voiam să fac, să scriu, să mă joc cu cuvintele, nu să fac contabilitate, ceea ce făceam la acea vreme.
Doi factori m-au împins de la spate, și cred că am putut să mă las împinsă spre succes, abia atunci când a fost momentul potrivit: cartea lui Paul Melinte – Lasă vrăjeala, un ghid care ajută oamenii să își îndeplinească visurile, și faptul că o fostă colegă de liceu, rămasă orfană de ambii părinți, care se lupta cu ceva probleme de sănătate și care trăia pe atunci într-un centru social, a lansat prima ei carte. Atunci mi-am zis, cumva, ca într-un dialog cu o Dana care se împotrivea mereu Danei care își dorea să publice: Dacă o persoană care duce atât de multe lupte de una singură a reușit și a răzbit, eu, care am familie, susținători și alte privilegii, de ce nu aș putea? Ce mă reține? Frica de eșec? Începând din acel moment am început să nu mă mai tem, și bine am făcut. Seria s-a bucurat de mult succes, a fost și foarte criticată, dar a meritat.
Colaborarea cu cele trei edituri m-a ajutat să cunosc mai bine culisele acestei lumi a cărților și să evoluez, atât ca scriitor, cât și ca om, pentru că am intrat în contact cu oameni inteligenți, de la care am învățat multe lucruri. Totodată, prin intermediul acestor edituri, numele meu a devenit cunoscut, așa că acum mă bucur de un public fidel care mă susține necondiționat. Desigur, că pe lângă lansarea mea ca autor, în spate a existat, și există încă, foarte multă muncă, mii de ore de scris, sute de postări, lansări live și foarte multă recunoștință pentru oamenii care îmi cumpără poveștile.
Seria „Dragoste ULTRA all inclusive”, pentru care te felicit, a fost lansată de curând. Ai vrea, te rog, să ne spui mai multe despre ea. De unde o vom putea achiziționa? Ce altceva ai mai publicat?
Ultima serie lansată, Dragoste ULTRA all inclusive, este continuarea seriei Dragoste all inclusive și spune poveștile de dragoste ale moștenitorilor Imperiului Leu.
Cele două serii tratează povestea unui magnat plin de vicii, de la vârsta de 33 de ani până la vârsta de 56 de ani, având în plan secund și poveștile de dragoste trăite de ceilalți membrii ai familiei.
La 33 de ani, Alexandru Leu este un personaj carismatic, cel mai râvnit burlac de pe litoral, însă are și foarte multe defecte, care au adus seriei foarte multe critici: este egoist, afemeiat și arogant, dar asta numai până se îndrăgostește până peste cap de una dintre angajatele lui.
În schimb, în seria Dragoste ultra all inclusive, dobândind o oarecare maturitate, Alexandru Leu devine busola moștenitorilor săi, gata să se sacrifice oricând pentru ei și să facă orice este necesar pentru a înlătura problemele care amenință unitatea Imperiului Leu.
Seria prezintă lumea decadentă a oamenilor bogați, un univers guvernat de vicii și păcate și, momentan, poate fi achiziționată de pe pagina mea, la pachet cu mici surprize și, bineînțeles, cu dedicație personalizată.
În perioada 2020-2024 am publicat 4 serii și o carte singulară, un roman psihologic, de care sunt foarte mândră – Străinul care mă iubea.
Seriile Dragoste all inclusive, Cum să furi inima unui hoț? și Dragoste de milioane pot fi cumpărate încă, de pe diferite site-uri, în formatul inițial, dar îmi doresc să le reeditez în viitor.
Străinul care mă iubea poate fi cumpărat de pe site-ul editurii Petale Scrise sau direct de pe pagina mea de autor, dacă cititorii doresc cartea cu autograf și dedicație personalizată.
E greu să fii scriitor de limbă română? Te simți cumva limitată de faptul că nu scrii într-o limbă de circulație internaționala? Te-ai gândit la traduceri?
Sunt o visătoare, așa că m-am gândit și la traduceri, dar încă nu am făcut niciun demers în acest sens. În schimb, cărțile mele au ajuns în atenția a trei producători de filme, iar asta mă bucură enorm. Poate că se va concretiza ceva la un moment dat. Această limitare despre care ați amintit își face simțită mereu prezența din cauza faptului că m-am născut în România, respectiv într-un orășel în care nu există deloc piață de carte. Cred că orice român care încearcă să câștige ceva din pasiunea lui a simțit la un moment dat, că ar fi fost mult mai bine dacă s-ar fi născut în altă țară. Din păcate, în România, majoritatea oamenilor sunt preocupați să supraviețuiască, nu să citească sau să scrie, iar banii lor se duc cu prioritate pe mâncare, haine sau sănătate. Cu toate acestea, consumul de carte este satisfăcător, iar pentru asta le mulțumim oamenilor care ne susțin!
Crezi că existe un fel de „concurență” între scriitori contemporani de la noi? Care este relația acestora, din punctul tău de vedere, cu toți colegii de breaslă, dar și cu cititorii?
Cred că există concurență în orice domeniu, fiindcă așa suntem construiți noi, oamenii. Există autori care se susțin unii pe alții, dar și autori nu prea norocoși care încearcă să îi tragă pe alții jos, doar pentru că lor le este imposibil să urce la același nivel.
Eu am încercat mereu să îmi susțin colegii, cumpărând cărțile lor, făcând recenzii sau distribuind lansările. Există public pentru fiecare în parte, dar nu toată lumea înțelege acest aspect.
Sunt de părere că atragem oamenii cu energia pe care o emanăm, așa că nu mi-am făcut niciodată griji în această privință.
În ceea ce privește relația scriitorilor contemporani cu cititorii lor, am observat că oamenilor le place să vorbească în privat cu ei, să îi eticheteze pe grupurile de lectură sau să le propună diferite proiecte, lucru care nu era practicat înainte.
Cât despre relația mea cu cititorii, am nopți întregi petrecute pe messenger cu ei, discutând despre poveștile mele. Unii îmi trimit pasajele preferate, alții poze cu cărțile, impresii la cald sau sugestii. Pot spune că legătura care s-a creat între mine și ei este cu adevărat cea mai mare satisfacție a mea.
În ce măsură trebuie să te implici, ca autor, în această relație cu cititorii? E important să faci lansări offline, să vii de câte ori poți în mijlocul lor sau consideri că on-line-ul suplinește deja cu succes toate acestea?
Cred că mai presus de toate este să fii recunoscător oamenilor care te cumpără și să le vinzi un produs care să merite banii. Eu sunt pro și pentru off-line, și pentru on-line, pentru că ambele au funcționat foarte bine pentru mine. Înainte de a scoate un titlu nou, am grijă să postez multe fragmente sau capitole, pentru ca oamenii să știe în avans ce cumpără. Astfel, vor cumpăra doar cei care sunt atrași de stilul meu de scris sau cei care rezonează cu tipurile de personaje abordate în poveste.
Eu dedic foarte mult timp cărților, dar și cititorilor mei, cărora le sunt recunoscătoare pentru susținere și răbdare. Mulți dintre aceștia au așteptat patru ani ca eu să lansez continuarea seriei Dragoste all inclusive, iar dacă asta nu este devotament, nu știu ce este.
Cărțile tale au apărut/vor apărea și în format digital sau preferi să rămâi la versiunea „tradițională” a publicării pe hârtie?
Primele cărți publicate, nouă la număr, se găsesc încă în format electronic pe Google Play Books, vândute de editura cu care am colaborat în trecut. Eu nu mai am nicio legătură cu acest lucru. Însă, ultimele mele lansări se găsesc doar în format fizic, din motive de precauție. Mi s-a întâmplat în trecut ca poveștile mele să fie distribuite pe grupuri, fără acordul meu sau al editurii. Nu acuz pe nimeni și nu spun că este neapărat greșit, dar uneori, când mă gândesc cât de mult am muncit la ele, mă doare sufletul să văd că sunt distribuite și folosite în scopuri mai puțin onorabile, cum ar fi denigrarea mea sau a editurii cu care am colaborat.
Una peste alta, și reclama negativă are părți bune: ne ține numele în viață și stârnește interesul altor persoane.
Că tot am adus vorba mai devreme de on-line, unde te găsim în lumea virtuală?
Facebook:
Oamenii care vor să îmi citească poveștile mă găsesc pe profilul meu de Facebook, unde postez aproape zilnic, și pe grupul Dragoste ultra all inclusive – continuarea. Pe alte rețele sunt aproape invizibilă, din lipsă de timp, dar postez din când în când.
Instagram: aici.
TikTok:
Care a fost cea mai mare realizare ca scriitor? Cine te-a susținut cel mai mult în acest demers?
Am câteva prietene care m-au susținut încă de la început, dar cel mai mult mă susțin cei mai vechi cititori ai mei, cei întâlniți pe platforma Wattpad, care m-au încurajat să public prima mea serie. Mii de mulțumiri, fetelor! Știți că aveți un loc special în inima mea.
Nu știu cât de mare ar fi pentru alții această realizare, dar eu m-am simțit cu adevărat fabulos când am mers la Penitenciarul Vaslui, în vizită la un deținut de acolo, un străin pentru mine, care mi-a oferit o declarație despre viața de după gratii, pe care am folosit-o ca să ofer veridicitate seriei mele, Cum să furi inima unui hoț?.
Ceea ce am simțit atunci, nu cred că voi mai simți vreodată. A fost greu să îl ascult și imposibil să redau în carte tot ceea ce mi-a povestit.
Eu caut povești reale înainte de a publica o nouă carte, pe care le inserez și le dezvolt în cărți, pentru a putea descrie la fel de profund cum se simt, sentimente precum: dragostea, trădarea, frica, abandonul, neputința, marginalizarea, regretul etc.
În seria Dragoste de milioane, o poveste scrisă după ideea unei cititoare, am stat de vorbă cu mame singure, mame divorțate, mame copleșite de greutatea de a fi părinte singur – exact ca protagonista mea.
Pentru seria Cum să furi inima unui hoț?, pe lângă vizita la penitenciar, am luat declarație unui băiat care avea fobie la atingeri, exact ca personajul meu. Ironia sorții a făcut ca el să aibă același nume ca numele ales de mine (încă de la primul rând scris) pentru hoțul din carte. Când scriam Străinul care mă iubea, am primit file din jurnal, un bilet de adio și alte declarații, de la oameni care își pierduseră partenerul de viață.
Mulți dintre cititorii mei îmi scriu că au plâns (sau au râs) citind poveștile mele, așa că eu consider că am găsit formula magică: iau emoții de la oameni și le trimit altor oameni, punând acolo puțin și din sufletul meu.
Nu demult, o doamnă mi-a scris că l-a găsit plângând pe un domn de 77 de ani, internat într-un cămin de bătrâni, în timp ce citea seria mea, Dragoste de milioane.
Seriile Dragoste all inclusive și Dragoste ultra all inclusive sunt cele mai iubite serii ale mele, o oglindă a vieții de zi cu zi, având în centru un bărbat carismatic, cu defecte și calități, uneori iubibil, alteori toxic, puternic și slab, excentric și exagerat, care poate duce cu gândul la mulți bărbați din societatea de azi.
Locurile și situațiile sunt descrise așa cum le-am simțit eu și le-am văzut, în vacanțele petrecute pe litoralul românesc, unde am căutat, și am găsit, de fiecare dată, un Alexandru Leu tatuat, autoritar și impunător.
Mi-a fost drag să îl scriu. Și, ca să fie totul perfect, cărțile au ajuns și la actorul a cărui imagine este pe coperțile cărților, care a făcut o ședință foto cu cărțile mele, împreună cu soția sa, care seamănă izbitor cu protagonista din carte. Am fost încântată să aflu că în acel moment, actorul avea vârsta de 33 de ani, exact ca personajul meu.
În concluzie, nu aș spune neapărat că toate lucrurile plăcute de mai sus sunt realizări, dar sunt amintiri și satisfacții pe care nu le pot măsura cu nimic altceva.
Dar dezamăgire?
Am învățat să văd o parte pozitivă în orice lucru, așa că dacă au fost dezamăgiri, prefer să le las în trecut.
Ce mai urmează în plan literar?
În prezent lucrez la o nouă poveste, pe care am numit-o Te iubesc așa cum ești, un roman de dragoste cu accente psihologice, cu acțiunea plasată în Zwijndrecht, Belgia, acolo unde mi-am petrecut câțiva ani buni, de fapt, cei mai frumoși ani ai mei.
Cum împaci scrisul cu viața ta profesională și personală? Când ai timp de toate?
Dezamăgirea este că nu am timp de toate, de aceea încerc să fac lucrurile pe rând. După ce termin să fiu mamă, soție și o angajată model, în timpul rămas, scriu și rescriu. Uneori nu îmi mai rămâne timp și pentru scris. Dar, pentru asta există noaptea, nu? Cele mai faine idei curg la 3-4 dimineața.
Ce sfat ți-ai da ție, celei de dinaintea publicării primei cărți? Dar scriitoarelor aspirante, ce sfat le-ai da?
Mi-aș fi dorit să fi avut mai multă stăpânire de sine la început, dar consider că am reparat la mine tot ceea ce mi-a adus neplăceri sau suferință. Cred că toți învățăm din greșeli și că doar atunci când le putem vedea detașat și obiectiv, evoluăm cu adevărat. O las pe Dana-începătoarea să fie cum a fost, impulsivă și naivă, pentru ca eu, cea din prezent, să mă bucur de această evoluție.
Am observat un trend printre cei care abia se lansează sau care intenționează să o facă, și anume că, uneori, în vanitatea lor, se cred mai buni decât alții sau cei mai buni. Fac comparații, își măsoară talentul cu alții și, în cele din urmă, emit judecăți de valoare. Aș vrea să le transmit că există loc pentru toată lumea în lumea fascinantă a cărților și că nu există o rețetă anume a succesului.
Pentru cei care încearcă să pătrundă pe această piață, dar eșuează, îi îndemn să nu se dea bătuți niciodată. La un moment dat se va ivi momentul potrivit, locul potrivit sau omul potrivit. Și dacă nu se va întâmpla așa, probabil că Dumnezeu le-a pregătit ceva mai bun.
O întrebare de care nu scapă niciuna dintre intervievatele Chic-Elite: Care este viziunea ta vizavi de femeie și putere? Te consideri feministă?
Îmi plac femeile puternice și independente, care știu ce vor de la viață și nu se opresc până nu obțin tot ce și-au propus. Și, totodată, cred în egalitatea dintre sexe, în toate domeniile de activitate, însă nu sunt radicală în această privință.
Mulțumim și mult succes în continuare!
