Fragment din cartea „CRÂMPEIE DIN VIAȚA UNEI FEMEI”
„RENAȘTERE
Pășesc pe poteca vieții… E prăfuită cu întâmplări, cu trăiri, reci, fierbinți, sau încă în flăcări, cu miresme de iluzii, cu bălți de lacrimi și odor de fericiri, cu suflete vii sau plecate, și așchii cioplite din marele adevăr.
Gânduri sleite se scaldă în tăceri magice și se răsfiră în înălțimi cerești. Privesc în adâncimea faptelor și simt că mă apropii de adevăruri înălțătoare. Îmi las sufletul să se scufunde pe o câmpie nesfârșită cu lavandă, îl las să se piardă în feerice miresme de natură divină.
Mă așez lângă un stejar singuratic ce-și respiră vremelnicia sub privirile universului. Îi ating ușor scoarța maronie, îi inspir aroma lui densă, fragedă și lemnoasă. Îi simt puterea și liniștea. Mi se strecoară printre degete și intră în celulele firavului meu trup. Îl umple cu armonie.
Mă așez la poalele lui și închid ochii… Ascult rugăciuni de îngeri ce se lasă lin, mi se aștern pe chip, și-mi zăresc gândurile spulberându-se în lumina pură și binefăcătoare a credinței. Căldura ei îmi alină neliniștitele trăiri. E atâta pace în jurul meu… Lumina împrospătează cu un farmec ocrotitor văzduhul zilei.
Rămân lângă stejarul credinței până târziu în noapte și absorb din nectarul experienței noi recunoașteri, noi înțelepciuni. Destinul mă privește gânditor. I-am alterat puterea. Am trăit nu numai ceea ce mi-a adus în cale. Am luptat și am trăit și ceea ce mi-am ales să trăiesc. Nu m-am predat neputincioasă în fața lui.
O corabie cu gânduri frumoase plutește liniștită sub stelele speranțelor. În ea, fiecare moment prinde viață, respiră, se zbate să iasă la suprafață într-o nouă șansă.
Crâmpeie din viață se aștern lin în interiorul ființei… Par milenii de secunde, milenii de trăiri metamorfozate în fulgi tandri de ninsoare. Fulgii răcoroși și binefăcători se aștern lin și se topesc pe scântei de răni. Le vindecă cu puritatea și gingășia lor, cu esența lor tămăduitoare. În adâncimi adoarme și glasul copilului părăsit, odată cu strigătele tinerei blestemată cu frumusețe. Pier în tăcere… Femeia matură ce-și găsise puterea învingând nefirescul, evadează încă o dată în negura trecutului, pentru a înțelege, pentru ierta, pentru a se lepăda de dureri, pentru a-și lăsa sufletul pur, dezgolit, să renască…”
Cartea „CRÂMPEIE DIN VIAȚA UNEI FEMEI”, Anișoara Laura Mustețiu, 2023, Editura Academiei Româno-Australiene de Cultură, Sydney, poate fi achiziționată de aici și aici.
***
Fragment din cartea „PREȚUL ONOAREI”
„Măriuca respiră din aerul proaspăt ce aducea cu el fărâme de căldură. Primăvara își făcu apariția, în toată splendoarea ei, spulberând pace și lumină peste orașul forfotitor. Inima orașului bătea mai puternic primăvara. Copacii se îmbrăcau cu frunze delicate de un verzui vivifiant și lalelele, panseluțele, toporașii și lăcrimioarele ieșeau sfioase din pământ, umplând parcurile și centrul orașului cu un farmec colorat.
Odată cu natura renășteau și trăirile oamenilor. Și visele lor deveneau neastâmpărate. Veneau ca o avalanșă de energie proaspătă, încercând să prindă formă și viață. De obicei, doar visele mici și cotidiene devin realitate într-o primăvară. Însă, visele mărețe pot fi realizate doar în timp, poate după un noian de primăveri.
În acea primăvară, Măriuca uitase de toate visele ei. Uitase și de apriga dorință să studieze. De fapt, nu avea nici un vis. Viața o izbise prea tare de perete și realitatea încă o durea. Dar știa că nu avea altă cale, decât să fie puternică și să nu-i fie teamă de nimic. În timp, se va obișnui. Așa cum se obișnuise să pună din ce în ce mai des mâna pe pântec și să vorbească făpturii ce viețuia acum în ea. Între timp, aflase de la doctor că e fetiță și că e sănătoasă. Vestea îi aduse lumină în suflet.
Străinătatea îi făcea bine. Așa își impuse să gândească, pentru a nu pieri în focul dorului de casă. În fiecare dimineață privea lung în zare. Era aceeași zare care acoperea și satul ei iubit, Valea Sânzâienelor. Dar satul nu mai era pentru ea același loc. Un loc cu o natură mai feerică decât în alte părți, cu oameni zâmbitori, cu suflet cald și binefăcător. Devenise locul în care ar fi judecată și condamnată, pentru nesăbuința de a se dărui, prea repede, omului iubit.
Iar cel mai mult ar fi durut-o să-l vadă pe Ionuț altfel decât ea îl cunoștea. Cu inima rece și cu gândurile otrăvite. Natura vieții umane e greu de perceput. Numai ochiul agil și cu experiență vastă, poate să perceapă anumite mistere. Căci, uneori, ceea ce pare bun poate ascunde malițiozitate, iar ceea ce pare rău poate ascunde bunătate.
Însă, încercările vieții pot fi un dascăl, atunci când dezvăluie adevăruri, din care unii oameni învață și prin acele noi învățături devin mai puternici, mai vigilenți.
Totuși, în ciuda tuturor întâmplărilor, gândul că poate ea s-a înșelat dăinuia în continuare. Noaptea, când era plecată pe tărâmuri îndepărtate, Măriuca îl întâlnea tot pe el, acolo unde numai strigătul gândurilor cenzurate poate să ajungă. Încerca să-l cuprindă în brațe, dar trupul i se sfărâma în iluzii, în mii de fărâmițe colorate. Era o frescă vie, pictată de inima ei sângerândă. Iar el dispărea din nou, ca o fantomă amăgitoare, atunci când pleoapele ei înlăcrimate zăreau lumina zilei.
Uneori, tot în noapte, iubirea ei neîmplinită și vătămată se transforma în șuierat de vânt, apoi în țipăt de păsări nocturne, în urletul lupilor din păduri sau într-un schelălăit de câine. Alteori, se amesteca în ploaie și își lăsa lacrimile să curgă printre stropi, peste florile sălbatice de pe câmp, peste locurile unde întâlnise dureroasa fericire.
Și când se iveau zorii, gânduri pline de căință o plezneau, pe chip, pe suflet, pe fiecare trăire simțită pentru el. Și se blestema din nou pentru naivitatea ei. Dar așa este iubirea ce izvorăște dintr-o inimă curată – simplă, nemărginită, neînfricată în a se jertfi, lipsită de prejudicii.
Jocul iubirii este un fenomen natural. Inima și Mintea sunt asemenea Lunii și Soarelui. Amândouă sunt esențiale pentru a menține viața în balanță.”
Cartea „PREȚUL ONOAREI”, Anișoara Laura Mustețiu, 2023, editura Romanian-Australian Book Club, Sydney, poate fi achiziționată de aici și aici.
