Am terminat de citit recent romanul de debut al Ninei Trifan „Țara care trăiește în mine”, roman apărut la editura Univers. Ce este absolut fascinant la acest roman – și trebuie s-o spun încă din capul locului – este că a fost scris în limba engleză și apoi tradus în limba română, apărând simultan în ambele sale versiuni. Nina Trifan este româncă, stabilită de peste 20 de ani în Canada, la Toronto. Despre viața de imigrant român peste ocean, despre lupta de a răzbate și de a-ți menține, în același timp, identitatea puteți afla mai multe citind acest interviu. Și citindu-i romanul, desigur.
„Țara care trăiește în mine” este o carte care se citește cu batista în pumn și nu pentru că ar fi melodramatică, ci pentru că ne pune în fața unor adevăruri crude cu care, inevitabil, fiecare dintre noi s-a confruntat la un moment dat sau, mai rău, cu care a tot amânat confruntarea. Începând cu tema de bază a romanului – imigrarea și tot ceea ce presupune asta atât în plan material, cât și în plan psihologic – și terminând cu dezamăgirile unei vieți într-un cuplu internațional sau cu greutățile de părinte singur într-o țară străină, romanul ne pune o oglindă în față și ne lasă să ne tragem singuri concluziile.
Mai mult, evidențiază dislocarea culturală și dezamăgirea subtilă, dar constantă, a celor care își părăsesc rădăcinile pentru o viață mai sigură și aparent mai bună. Scenele în care Ana Sala – personajul principal – retrăiește tensiunea emoțională a migrației, captivitatea unei copilării trăite într-un regim dictatorial și bucuria descoperirii unei vieți libere în Canada sunt încărcate de nostalgie și de introspecție. Acest contrast accentuează dificultățile integrate în asimilarea noii culturi și găsirea unui echilibru între păstrarea valorilor românești și integrarea în societatea canadiană, ceea ce-i oferă Anei – precum oricărui alt imigrant – o dublă identitate pe care toată viața se va lupta s-o mențină în echilibru, fiind, defapt, un puzzle de trăiri și experiențe care reflectă mereu ambele culturi. Ceea ce îngreunează păstrarea acestui echilibru este și relația conflictuală dintre confortul material și stabilitatea emoțională pe care Ana o caută.
De asemenea, nu pot să nu remarc sensibilitatea pentru detaliile emoționale și analiza psihologică a personajelor suport, cum ar fi Katarina, cea mai bună prietenă, sau Keeran, fostul soț, ambii, la rândul lor, imigranți de prima sau a doua generație. Din relația cu aceste personaje, relație adesea intensă și dificilă, reies, inevitabil, diferențe culturale și dilemele familiale pe care le trăiește Ana, specifice, de fapt, alegerii de viață pe care aceasta a făcut-o și pe care și-a menținut-o de-a lungul vieții, în ciuda provocărilor dintre cele mai diverse (boala și moartea mamei, transformarea tatălui și distanțarea de acesta, mutarea lui Matthew, unicul copil născut în Canada, culmea!, în România).
Vă invit, așa dar, la lectură. Romanul „Țara care trăiește în mine” semnat de Nina Trifan poate fi achiziționat de aici.
