Cum reactionezi cand primesti un compliment? Ai tendinta de a-l respinge, de a considera ca nu-l meriti sau te bucuri de el, multumesti si consideri ca este intemeiat? De multe ori, reactiile noastre la aprecierile celor din jur pot arata cat de mult ne pretuim noi pe noi, cat de mult consideram ca meritam sa fim valorizati, respectati si iubiti. Modul in care noi ne percepem pe noi, de la caracteristicile fizice pana la cele emotionale, intelectuale si spiritiuale reprezinta imaginea de sine. Iar ea este raspunzatoare pentru stima de sine (convingerile pe care le avem despre noi insine), acceptarea de sine (intelegerea noastra cu plusuri si minusuri) si increderea in sine [...]

Ce am remarcat la Andreas Hniatiuc, psiholog sportiv care antreneaza sportivi de performanta, este faptul ca nu este omul sabloanelor. De pilda, nu crede in indemnuri motivationale si spune ca “increderea se afla in acelasi loc in care se regaseste si teama, ea nu trebuie cautata in alta parte, este un atribut al fiintei umane, pe care de multe ori, omitem sa o utilizam”. Presedinte al Asociatiei pentru Psihologia Sportului si psihoterapeut la cabinetul La Psiholog, Andreas ne-a acordat un interviu despre incredere, intuitie, performanta si sabotorii vietii armonioase.

De ce psiholog sportiv si nu coach? Este la moda sa [...]

Cunoasteti persoane pe care le considerati frumoase, atragatoare dar care nu au aceeasi parere despre sine? Carora, daca le spuneti „Ce bine arati!”, se fastacesc si fac complimentul harcea-parcea cu remarci de genul „Ei, na, tu nu vezi ce grasa sunt /ce picioare subtiri am!?” sau „Da, pacat ca am sanii prea mici…” ?

Cunoasteti, pe de alta parte, persoane care, departe de a fi decupate din reviste care se straduie sa ne sugereze ce inseamna frumusetea, emana totusi o siguranta de sine atat de mare, incat, desi ti-e clar ca nu sunt fotomodele, parca nu le poti gasi nici un cusur? [...]

Minge. Tricicleta. Trotineta. Coarda. Bicicleta.

Stateam pe un scaunel în curtea blocului si ma uitam cu jind la copii. Se jucau. Alergau razand si tipand, se împiedicau, cadeau, juleau nasuri şi genunchi, luau cate o gura de tarana, plangeau de le crapau plamanii. Se stergeau de sange cu poalele hainelor, isi uscau lacrimile si mucii cu maneca, si da-i inainte cu joaca! Mama tipa de la geam sa se mai astampere, ii ameninta cu degetul si striga la mine sa nu ma apropii de ei. Stateam pe scaunel cu mainile în poala, uitandu-ma cu ciuda spre grupul de copii de varsta mea. Nu, nu eram bolnava. Eu aveam doar noroc in exces. [...]