Am cunoscut-o pe Anișoara Laura Mustețiu datorită internetului și, adevărul este, că ar fi fost oarecum greu să ne intersectăm offline, dat fiind faptul că ea locuiește pe partea cealaltă a pământului, mai exact în Sydney, Australia. Laura este scriitoare și are o viață literară activă în diaspora, despre care puteți citi mai multe în interviul de mai jos.
– Laura, îți mulțumesc că ai acceptat să ne împărtășești câteva crâmpeie din viața ta. Am văzut că ai studiat în Germania, apoi în Australia, unde, așa cum spuneam, locuiești în prezent. O traiectorie mai multe decât interesantă.
Ne povestești, te rog, cum a fost drumul de la Timișoara la Sydney cu escală în Hamburg? Ce te-a determinat să pleci din România?
Bună, dragă Cristina. În primul rând vreau să-ți mulțumesc pentru atenția și aprecierea dăruită. Mă simt onorată. De fapt, eu ar trebui să-ți iau un interviu, având în vedere că ești una dintre scriitoarele mele preferate… :).
Dar să revin la întrebarea ta… Am plecat din România în aprilie 1990. Am făcut parte dintr-o emigrare în masă a românilor, mai ales a tinerilor, după revoluția din 1989 și după cucerirea binemeritatei libertăți. A fost un exod plin cu încercări, căci în acele timpuri românii nu aveau nici drepturile, nici privilegiile de care se bucură cei din ziua de astăzi.
Sydney este un prag pe care l-am trecut, amăgită de magia de a cunoaște o lume nouă. Dar a fost și mâna destinului în joc. Totuși, traseul vieții mele a fost un pic mai complex… Aș putea spune că Timișoara și satul bunicilor din Ardeal mi-au fost leagănul copilăriei, iar orășelul Speyer din Germania, unde am trăit douăzeci și patru de ani, a fost grădina unde am înflorit. Sydney este țărmul unde mi-am ancorat corabia vieții în anul 2014, pe timp nelimitat.
Plecarea mea în străinătate, la vârsta de 19 ani, am simțit-o ca pe o adevărată eliberare din frânghiile multor limitări și obstacole.
Când mă gândesc la orașul meu natal, simt cum stropi de trăiri antagonice îmi curg pe inimă: iubire, admirație și mâhnire. Când privesc Timișoara, nu o privesc doar din centrul orașului, ci și din acel colț prăfuit unde mă aflam la o vârstă fragedă. Plecarea mea a fost o alegere, o evadare. Un moment crucial, în care am tras cu putere de pânzele corabiei, schimbându-i cursul către soarele și furtunile necunoscutului.
– Ce ai învățat în aceste trei decenii departe de România? Cum se vede țara natală de la o așa distanță, în primul rând, geografică, dar și culturală?
Pot să spun că în cei douăzeci și patru de ani trăiți în Germania m-am îmbogățit spiritual și cultural, am adoptat noi idei și reguli de viață. Am absorbit tot ce a fost mai bun din societatea germană: respect, disciplină, acuratețe și aspirația către o viață de calitate.
În cei zece ani trăiți în Sydney, cel mai mult m-a inspirat respectul pe care australienii îl acordă altor națiuni. Această atitudine îmi dă speranță și încredere în puterea cooperării interculturale. De exemplu, împreună cu scriitoarea Mihaela Cristescu, organizez pe data de 26 aprilie în Sydney un eveniment literar bilingv, în română și engleză. Sunt profund recunoscătoare grupului cultural australian Westwords, care ne-a pus la dispoziție pentru acest eveniment centrul lor cultural. Și nu este prima dată când suntem susținuți de australieni în promovarea culturii române aici în Sydney.
Este absolut firesc să simți dorul de România, de la această imensă depărtare.
România are o bogăție culturală aparte. Natura pitorească, satele tradiționale și obiceiurile străvechi ale României sunt cu adevărat impresionante și merită să fie celebrate și împărtășite în lume. Și, un cântec sau o carte în limba română pot aduce pe acest îndepărtat continent un strop de alinare, de dorul de acasă.
Țara mea îmi zâmbește de la depărtare. Și încă îmi bate inima mai tare, atunci când îi aud numele. Mă emoționează. De acolo mai aud strigătele copilăriei, mai pot să văd zâmbetul părinților și al bunicilor colindând printre lanurile de grâu. Poetic, îmi văd țara cam așa …
Există un colț de rai pe-acest pământ,
unde Dumnezeu îşi răspândeşte duhul sfânt,
unde inima mea se leagănă pe ramuri aurii,
și ciocârlia cântă-n locuri sacre la copii.
Există un loc de vis, o inima plăpândă,
pe câmpuri aurii, sufletul mi se scufundă,
unde căpițe de fân îşi răspândesc odorul,
iar noaptea, îngerii îmi ţin în braţe dorul.
Există un loc plin de mister,
unde dreptatea are un pumn de fier,
iar cerul oglindeşte lupte vitejești
și în păduri de-argint strămoşii se odihnesc.
Există un loc, unde sufletul îmi zboară,
se pierde-n frumuseţe, pe o cale de ţară,
unde ascult pădurea noaptea când foşneşte,
și pârâul cu vorbe dulci, când îmi şopteşte.
– Cine te-a susținut și încurajat să scrii?
Tatăl meu, poet și sculptor, a fost cel care mi-a sădit în inimă iubirea pentru frumusețea limbii și culturii române. Dar cred că susținerea și încurajarea a venit și din interior. A apărut dintr-o dată ca o dorință aprigă, un strigăt… apoi s-a revărsat, ca o ploaie binefăcătoare de emoții, înrăurindu-se în scris.
În anul 2014, când am ajuns în Sydney, am descoperit, spre surpriza mea, o mică Românie. Am început să particip la evenimente culturale românești, la concerte cu artiști români, la lansări de cărți și am cunoscut români talentați. Unii dintre ei mi-au devenit prieteni. Pot să spun că atmosfera culturală de aici m-a inspirat.
Dorința de a scrie a izbucnit dintr-o dată, din adâncul ființei mele. Am rămas surprinsă și mi-am urmat instinctele. Au urmat prietenii și legături de suflet, nenumărate publicații în reviste, colaborări literare, o emisiune proprie de cultură în limba română pe care o realizez periodic la radio ProDiaspora, fondarea unei reviste de cultură în limba română în Sydney, pe care am numit-o Emoții și Lumină. https://emotiisilumina.com . Oportunitățile de dezvoltare pe acest tărâm par infinite … și încă nu-mi zăresc limitele.
Mă simt susținută și de cititori. Legătura spirituală cu ei mă face fericită. Anul trecut, vizita mea în satul bunicilor a fost o adevărată lună de sărbătoare. Publicasem cele două cărți de proză Crâmpeie din viața unei femei și Prețul Onoarei, amândouă reflectând scene autentice din viața de la sat. Majoritatea sătenilor au citi aceste cărți și au fost profund impresionați. Le-am simțit bucuria în suflet, iar acest sentiment m-a făcut să mă simt împlinită.
Sunt profund recunoscătoare pentru susținerea oferită de prieteni, de diverse grupuri culturale din România, de exemplu din Arad, doamnele profesoare Florica R. Cândea și Carina A. Baba, precum și doamna prof. Aurelia Rînjea din Ploiești. De asemenea, mulțumesc revistelor Gutenberg, Armonii Culturale, Mangalia News și din Australia scriitorului și publicistului George Roca.
Și prin acest interviu se dovedește că mi-am câștigat noi prieteni. Îți mulțumesc din inimă atât ție, dragă Cristina, cât și frumoasei reviste Chic Elite pentru apreciere și susținere.
– Ești autoare a opt cărți de proză și de poezie în limba română și engleză. Cum se numesc și de unde pot fi achiziționate de către cititori, inclusiv de către cei din România?
Cărțile de poezie sunt Travel in Time, A Life Story in Poems și Un sărut pierdut pe mătasea timpului. Cele de proză sunt Crâmpeie din viața unei femei, Fragments of a woman’s life, Prețul Onoarei, The Price of Honour.
Am scris și cărți pentru copii, Yarran, Stories from Australia, ediție în engleză, Yarran, Povești din Australia, ediție în română și engleză.
Informații despre aceste cărți se pot găsi pe website-ul meu, https://anisoaralauramustetiu.com
– Proză sau poezie?
Am început să scriu poezii, dar m-am îndrăgostit în ultimii ani de proză…
Nuvela Prețul Onoarei, publicată în anul 2023 cu editura Clubului Româno-Australian de Carte, este poveste adevărată, ruptă dintr-o realitate adormită la poalele vieții. Am avut curajul să las faptele trecutului să-și mai evoce încă o dată iubirea, să-și strige din răsputeri durerea, sub pleoapele divinului văzduh. Povestea invită cititorii într-o călătorie în jurul anului 1970, într-un sat de munte numit fictiv Valea Sânzâienelor. Cititorul este poftit să intre în casele sătenilor, să trăiască alături de ei, să se bucure de obiceiurile și tradițiile satului, să fie părtași durerilor și bucuriilor lor. Și poate, câteodată, își șterge câte o lacrimă stârnită de odorul întâmplărilor.
În cartea Crâmpeie din viața unei femei, publicată în anul 2022 sub egida Academiei Româno-Australiene de Cultură, descriu un concept aparte al eului, un „eu” care găsește o nouă semnificație a durerii, o nouă sintagmă, atunci când își folosește energia izvorâtă din suferință pentru a lupta, pentru a învinge, sau pentru a crea ceva mai bun. Pe această cale, eul întâlnește un sens profund al identității, al vieții, dar și o nouă forță de vindecare.
– În ce limbă preferi să scrii, română sau engleză?
Pentru mine, a scrie în limba română este un privilegiu și o nesfârșită bucurie. Plăcerea de a mă exprima în limba mea maternă este infinită.
Însă, trăind într-o țară în care se vorbește limba engleză, este o datorie și un act de respect să scriu proză sau poezii și în limba engleză.
– Cum se împacă marketingul cu literatura?
În esență, consider că cele două domenii sunt strâns legate. Ambele necesită inspirație, creativitate și cunoștințe extinse despre noi înșine și lumea din jurul nostru.
Am lucrat timp de 19 ani în Germania într-o companie de succes din industria chimică, unde am practicat marketing operațional, bazat pe monitorizare și analiză. În Sydney, am rămas tot în domeniul de marketing, la un institut de cercetare. Viața cotidiană cere multe sacrificii. Să am timp să scriu cărți este un lux pe care mi l-am permis doar în ultimii ani.
– Ce presupune să fii membră a Academiei de Cultură Româno-Australiene și a Ligii Scriitorilor din România?
Pentru a deveni membră a acestor organizații culturale, este necesar să ai realizări notabile în domeniul cultural, în România sau în străinătate. Reputația trebuie să fie ireproșabilă, iar recunoașterea în comunitatea culturală este esențială. De asemenea, implicarea în proiecte de colaborare între România și Australia este deosebit de importantă.
De opt ani de zile am o colaborare frumoasă cu Președintele Academiei de Cultură Româno-Australiene, poetul Daniel Ioniță și cu Vicepreședintele Academiei, publicistul George Roca.
Deși sunt membră a Ligii Scriitorilor din România de trei ani, sinergia dintre noi încă nu a prins viață.
– Activitatea ta nu a trecut neobservată, ai obținut numeroase premii, diplome, distincții pentru care te felicităm cu admirație. Care sunt cele mai importante pentru tine?
Cele mai prețioase premii sunt acele cuvinte frumoase, bune ca pâinea caldă, primite de la dragii mei cititori.
– Vorbește-ne, te rog, despre emisiunea ta de la Radio ProDiaspora, „Emoții și Iubire”. Când și cum te putem asculta?
Activitatea mea voluntară la Radio ProDiaspora este, fără îndoială, o dezvoltare personală, o îmbogățire a cunoștințelor, a modului cum percep valorile umane și creațiile culturale. Timpul de cercetare și de pregătire a emisiunilor – care conțin poezii, proză, cugetări despre viață, dar și muzică bună – îmi dă ocazia să-mi valorific potențialul dar și să descopăr oameni de cultură înzestrați cu har.
Prin emisiunile de radio, am adus emoții și iubire în casele ascultătorilor, iar în schimb, am simțit că am primit bunătate și apreciere. Dar ceea ce mă face să mă simt împlinită este și faptul că am oportunitatea de a contribui la promovarea și păstrarea culturii române. Rămân inspirată și motivată să-mi continui mai departe călătoria pe acest tărâm fermecător, unde se întâlnesc cei care împărtășesc aceeași dragoste pentru cultură, pentru tradiții, pentru tot ce-i frumos și autentic, pentru tot ce reflectă valorile poporului român.
Emisiunea se poate asculta duminica la ora 19.00 sau luni la ora 10.00 ora Ro. https://www.prodiaspora.de . Emisiunea este anunțată cu două zile înainte pe pagina mea de Facebook.
– Cum s-a născut revista de cultură „Emoții și Lumină”? Dar „The Romanian – Australian Book Club”? În ce constă activitatea acestuia?
Cred că viața e mai profundă, mai frumoasă și mai exaltantă, atunci când facem ceva care contează, nu doar pentru bunăstarea noastră, dar și pentru ceilalți. Acest adevăr pe care l-am simțit mai intens în ultimii ani, îmi străbate adeseori ființa, ca o adiere de vânt primăvăratic, fortifiant.
Fondarea revistei Emoții și Lumină, https://emotiisilumina.com în anul 2022, mi-a adus noi colaborări culturale și mi-a întărit încrederea în bogăția culturii române contemporane. Colaborările cu scriitori, jurnaliști, profesori și artiști români din diverse colțuri ale lumii, precum și evenimentele românești din Australia , mi-au revelat o Diasporă română în continuă creștere. Cred că avem nevoie de ea și de cultura română, oriunde ne aflăm pe pământ. Simt că prin aceste valori rămânem fideli adevăratei noastre ființe. Și cred că din aceste valori a pornit avântul meu de a fonda o revistă culturală română online, aici în Sydney.
The Romanian-Australian Book Club s-a născut din aceleași valori, din iubire pentru limba română. Dar și din dorința de a avea cărți în limba română (aproape inexistente) aici în Australia. În prezent funcționează ca și centru cultural, dar și ca editură. Este la început de drum și va merge încet, dar cu siguranță înainte.
Anul trecut am dat startul evenimentelor literare, Dimineți de Suflet. De asemenea, colaborările cu cititorii români de aici, dar și cu Asociația Română Phoenix din Sydney (unde am fost Vicepreședinte pentru un timp) și cu Asociația Română Doina din Brisbane, ne deschid noi oportunități
– În ce măsură consideri că trebuie să te implici, ca autor, în relația cu cititorii, atât offline, cât și online?
Întrețin un dialog constant cu cititorii pe rețelele sociale și îmi face o deosebită plăcere să le ascult gândurile. Ei mă inspiră și mă emoționează profund, oferindu-mi încrederea că ceea ce fac este valoros și are un sens.
Desigur, prin intermediul lansărilor de carte și al evenimentelor culturale se poate construi o relație mult mai autentică și mai profundă cu cititorii.
– Ce planuri ai referitoare la scris? Ai deja în minte următoarea carte?
Am multe planuri, care includ activități literare, participări la evenimente culturale, noi colaborări cu oameni de cultură din România și din Australia. Tărâmul literar este fascinant și aproape infinit în oportunități de dezvoltare. În viitorul apropiat, îmi doresc să reușesc să stabilesc și o colaborare de succes cu o editură din România.
Un proiect special și de suflet este manuscrisul pentru o nouă carte, Între Sărut și Durere, care poartă pe paginile ei o poveste emoționantă, inspirată din evenimente reale. Am pus mult suflet în ceea ce am scris și am speranța că această poveste va avea o menire, nu numai pentru mine, ci și pentru cititori.
Cartea va apărea în curând în librăriile online din România și în cele din străinătate. Prefața este scrisă de doamna Prof. Aurelia Rînjea, în calitate de consilier editorial. Și cum spunea dânsa, este „o carte scrisă cu Lumina Sufletului, un dar de excepție, drept pentru care vă invit la o lectură cu totul specială!”
– Unde te găsim în mediul on-line?
Vă aștept cu drag pe website-ul meu: https://anisoaralauramustetiu.com/
pe pagina de Facebook, https://www.facebook.com/LauraAnisoaraMustetiu
sau vă invit la lectură la The Romanian-Australian Book Club: https://www.facebook.com/groups/745467870191531
– Te-ai gândit vreodată să te întorci în România?
Nu m-am gândit niciodată să mă reîntorc în România. Dar o iubesc de la distanță. Trăiesc de treizeci și patru de ani în străinătate și totuși, această nesfârșită străinătate nu mi-a diminuat originea de româncă. Când o conștientizez, mă simt cel mai aproape de mine însămi. De acea tânără ce a plecat în anul 1990 să răzbată singură Occidentul. Dar aici în Sydney, mă simt împlinită.
– O întrebare de care nu scapă niciuna dintre intervievatele Chic-Elite: Care este viziunea ta vizavi de femeie și putere? Te consideri feministă?
Să știi că după ce am citit cartea ta, „Liberă!”, pe care o ador, am simțit un nou avânt de a scrie despre femeie și puterea ei de a trece prin obstacolele vieții. Dar și revista Chic Elite mi-a atins coarda sensibilă. Activitățile și proiectele ilustrate pe filele ei îmi stârnesc inspirație și respect.
Deși am crescut sub ocrotirea blajină a tatălui meu, femeia și puterea ei ocupă un loc central în cărțile mele, fiind ilustrată prin reziliența ei în fața adversităților, sfidarea normelor menite să o distrugă sau prin curaj și determinare.
În general, ador oamenii cu inima bună și caldă, indiferent de genul, naționalitatea sau vârsta lor.
– Mulțumim!
Și eu îți mulțumesc ție și revistei Chic Elite pentru atenție și apreciere.
Vă doresc un an plin cu succese, cu pace, iubire și armonie!
Anișoara Laura Mustețiu
Martie, 2025
Sydney, Australia
