„Dar, categoric, merită tot efortul!”
Zi gri, de iarna neasumata. Fara zapada, mai exact. Nici friguroasa. Se apropia ziua de nastere a lui Mihai Eminescu… Mi-a venit spontan in gand dragostea cu Veronica Micle si o etapa surprinsa in cea mai cunoscuta poezie pe care aceasta i-a dedicat-o: Nu plange. Poezie de despartire. Un dor se duce, altul vine / Si vei uita ca te-am iubit! „Oare?” – mi-am zis. Sigur ca poti deduce amaraciunea resimtita de sufletul feminin sub povara unei iubiri care nu si-a gasit cursul firesc. Grea incercare! Si, pana la urma, exact in a razbi prin focul prin care e trecuta se desavarseste iubirea. Multe (prea multe, poate) din operele artistice, orice forma ar lua, expun forme destul de joase ale dragostei. Atractie, instinct, patima… Gelozie, teama, patima… Despartire, eventual regasire… Foarte putine trimit la Iubire. Intre ele, o poezie – despre care am sa va povestesc cu alta ocazie -, si o melodie recenta. Titlul m-a inspirat sa o deschid, in timp ce ma ocupam de altele.
Mi-a retinut atentie vocea. Nu mai spun de text! Am reascultat atenta. Interpreta imi parea familiara, dar nu stiam, totusi, de unde. Asa ca am inceput sa caut: Raluca Blejușcă.
Am descoperit o femeie dăruită. O femeie asumată. A facut parte din formatia Angels. Observand-o, chiar pare ca ceva din nevazut s-a materializat intr-o fiinta delicata, aproape neverosimila in asociere cu vocea uluitoare. E unul din talantii cu care Dumnezeu a inzestrat-o pe Raluca. Iar ea, l-a facut (dupa cum – veti vedea mai departe -, si cu ceilalti), sa rodeasca. Frumos de tot! Ce a fost generoasa sa ne mai impartaseasca despre ea, va invit sa aflati din randurile ce urmeaza…
Draga Raluca, te-am intalnit repetat inainte de a ma decide sa te abordez efectiv – cand pregateam doua materiale (de suflet), in interval foarte scurt de timp. Pe fond muzical, mai exact prin splendidele melodii: Iubeste iubirea si Trepte. Am remarcat cu incantare detalii pe care le regasim mai rar in jur – oricum, pe toate la un loc: gingasie, naturalete, profunzime, grija detaliului, eleganta si multa, foarte multa TRAIRE! Este o evidenta ca lucrurile pe care le facem si modul cum le facem, reflecta ceea ce suntem. Dincolo de evidente, cine si cum ti-a influentat formarea (ca om si ca artist, desi, desigur, se imbina)?
RB: As putea zice ca omul se formeaza ca individualitate inca din pantecele mamei sale…Primele persoane care si-au pus amprenta asupra mea au fost parintii mei si intr-un mod cu totul deosebit sora mea, Nicoleta, in prezent, si ea ca mine, mama a 5 copii. Parintii mei sunt persoane cu un inalt simt al moralitatii si in plus am fost martora in cresterea noastra la multa putere de sacrificiu venita din iubire fata de propriii copii. Am copilarit la casa, intr-o gospodarie cu multe animalute si aproape de natura inconjuratoare, lucru care m-a facut sa devin mai sensibila, mai iubitoare de frumos. Prezenta bunicilor a fost una care m-a marcat. Mi-o amintesc si acum pe bunica cum torcea lana si eu incercam sa fac ghem din firele de lana sau cum se trezea la cinci dimineata sa ne aprinda focul, iar eu priveam fascinata cum trosneau lemnele in soba. Gesturile acestea mici facute din multa iubire iti lasa o mireasma frumoasa in suflet de care te bucuri o viata intreaga…
Primul meu contact cu spiritualitatea s-a petrecut prin profesoara de religie care era mai mult suflet. Aceasta organiza serbari scolare de sarbatori, iar eu aveam un rol principal in cadrul acestor serbari. Imi amintesc ca imediat ce incepeam sa cant, profesorii incepeau sa planga… Cantam melodii de suflet, compuse de primul meu profesor de muzica,Traian Broasca. Atunci am realizat ca eu trebuie sa sensiblizez si sa rascolesc oamenii prin darul meu. Apoi intalnirea cu sotii Fugaru, alaturi de care am obtinut numeroase premii internationale, cantandu-le melodiile deosebite, a fost un moment important in devenirea mea artistica. Costi Ioniță, alaturi de casa de productie Cat Music/ Media Services, a fost cel care m-a introdus in lumea showbiz-ului. A urmat perioada Angels si apoi Angel, perioada care m-a maturizat fortat. La doar 13-14 ani a trebuit sa tin in frau mii de oameni care veneau la concertele noastre si care ne scandau numele. Saptamanal aveam foarte multe concerte, emisiuni, fel de fel de filmari si paralel trebuia sa ma mentin si in primele doua locuri la scoala. Ambitia nu ma lasa sa cobor stacheta. La 16 ani l-am cunoscut pe Ionuț, actualul meu sot. A fost dragoste la prima vedere si am simtit ca el e persoana alaturi de care imi voi petrece restul vietii. La aproape 21 de ani ne-am casatorit. Relatia noastra de dinainte de casatorie a fost una curata, tare frumoasa. Am corespondat ani buni prin scrisori pe care le pastrez si astazi, la 13 ani de la casatorie. In prezent sotul meu e cel care ma sprijina cel mai mult pe acest drum… nu foarte usor, al muzicii fara compromisuri.
Se vorbeste destul de mult in timpurile noastre de faptul ca oportunitatile, conjunctura per ansamblu favorabila femeilor de a-si construi o cariera, amana sau chiar le indeparteaza de alegerea de a deveni sotii, mame. (Personal, nu cred ca alegerea intre minte si inima e valabila ca argument, altfel spus ca o femeie care intalneste iubirea manifesta reticente… Ca poate exista, in mod real/ist, o alegere intre inima si minte). Esti o femeie cu atu-uri profesional evidente si, totusi, n-ai ezitat sa alegi fara amanare barbatul. Esti si mama a 5 copii, pana acum. Putem intui frumoasa poveste de dragoste si de viata, dincolo de ce se vede si de ceea ce cu o admirabila discretie, cu un firesc sarmant traiesti.
RB: Da! Sotul si cei cinci copii sunt cele mai mari daruri primite de Sus, dar, intr-adevar, cu cat primesti mai mult, e nevoie sa te si jertfesti mai mult. Dar categoric, merita tot efortul. Faptul ca gustasem din plin cariera de la 13 la 20 de ani, m-a facut sa nu mi-o mai doresc atat de mult. Mi-am dorit o schimbare. Sufletul meu nu mai putea rabda lumea cluburilor in care concertam saptamanal. Descoperisem un mare duhovnic la Manastirea Putna, care m-a cutremurat prin iubirea si sfintenia vietii lui, asa incat, dupa ultimul turneu in mai bine de 12 orase din Canada, am renuntat la muzica. Relatia stransa cu duhovnicul e cea care ne alimenteaza si acum viata de familie. E balsam pentru suflet…
Te regasesti mai degraba in ipostaza de luptatoare pentru idealurile/valorile/obiectivele in care crezi sau balanta inclina spre lumea interioara (propria devenire)?
RB: Perioada aceasta de mai bine de 10 ani am pus accentul intr-adevar mai mult pe lumea mea interioara. Dar acum simt ca am puterea de a nu le mai separa. Acum simt ca devenirea mea se realizeaza si prin idealurile, obiectivele, valorile in care cred, pentru care, da, trebuie sa lupt mult. A fost un timp cand am avut nevoie de mai multa liniste pentru a ma regasi, insa acum a venit momentul sa devin mai activa prin muzica mea. Daca lumea ta interioara e puternica, atunci poti si sa te lupti mai usor pentru idealurile tale. Din interior vine puterea de a te lupta cu succes in exterior.
Daca ar fi sa propui o deviza a femininului, care ar fi?
RB: Iubesc feminitatea si e un lucru de mare pret atunci cand o intelegi corect. Feminitatea inseamna daruire, sensibilitate, gingasie, fidelitate, alinare, iubire, sprijin si tot ceea ce ajuta partenerul sa se simta un intreg alaturi de femeia iubita. Femeile sunt egale cu barbatii doar in sensul ca femeia este o jumatate, iar barbatul o alta jumatate si impreuna formeaza un intreg-omul deplin. Dar in rest, ei nu sunt egali in firea lor. Fiecare are ceva specific, sunt categoric diferiti. De exemplu, femeia are o intuitie mai buna ca a barbatului iar barbatul are capacitatea de a materializa aceasta intuitie a femeii. Se ajunge la dezechilibru si la un feminism exagerat atunci cand barbatul nu isi mai indeplineste rolul lui in societate si in familie asa cum ar trebui, femeia preluand prea mult din sarcinile babatului. Astfel se nelinistesc unul pe celalalt, pentru ca nici barbatul nu se mai incarca sufleteste cu femeia de langa el, mult prea masculinizata. Nemaifacand barbatii ceea ce era firesc sa faca, am vrut sa preluam noi conducerea. Ideal este sa ii invatam pe sotii nostri cum sa devina mai barbati in timp ce noi ne pastram si dezvoltam feminitatea.
Ce iti place sa citesti si cum preferi sa te relaxezi cand ai ocazia?
RB: Am avut o perioada in care citeam zilnic o gramada de carti in special de psihologie, sociologie, filozofie, scrierile Sfintilor Ortodocsi. Acum, in schimb, incerc sa pun in practica ceea ce am citit atunci cu atata sete. Ma relaxez cu muzica de film, muzica pop, muzica bizantina. In prezent ascult multa muzica actuala pentru a imi selecta exact ceea ce s-ar potrivi cu mine ca sound, orchestratie, inflexiuni ale vocii , stil de a canta. Chiar daca muzica din ziua de azi rar mai seamana a muzica, totusi incerc sa iau din fiecare melodie ceva bun – ca de exemplu un anumit tip de chitara -, si sa transpun apoi in muzica mea. Nu vreau sa mai anulez nimic, ci sa incerc sa modific.
Resimti in lumea noastra romaneasca o mentalitate misogina?
RB: Nu stiu ce sa zic…Nu cred.
Ce consideri ca mai putem imbunatati noi, femeile, in relatiile dintre noi?
RB: Sa nu ne mai risipim in lucruri multe, in fel de fel de maruntisuri, chiar daca simtim ca putem face multe. Sa nu pierdem momente esentiale din viata noastra uitandu-ne prea des, cateodata cu invidie, la vietile altora. Sa nu vrem sa fim ca o anumita femeie. Fiecare femeie e unica in felul ei si are atu-uri pe care o alta femeie nu le are. Sa incercam sa ne dezvoltam darurile primite, pentru ca nu exista om fara anumite daruri, mai mari sau mai mici. De dragul emaciparii, femeile sa nu dea la o parte gandul de a-si intemeia o familie si sa nu le fie teama de maternitate. Un copil nu te va incurca niciodata in cariera, ci iti va arata dimpotriva cat e necesar pentru tine sa te implici. Vei afla si tu atunci de cat de putin ai nevoie pentru a te simti implinita.
Chic-Elite promoveaza si sustine cu precadere initiativele antreprenoriale, culturale, educative feminine. Exista o idee pe care ti-ai dori sa o dezvolti sau o problema de care consideri ca ar trebui, si la nivel mic, de grup/comunitate, sa ne ocupam?
RB: Mi-ar placea sa existe cabinete de consiliere pre si post avort. Exista cateva in tara, dar putine. Copilul este copil din primul moment al conceptiei. Nu e adevarat ca e prea mic pentru a simti durerea, ci dimpotriva cu cat e mai mic, cu atat nu are inca dezvoltat un sistem de neutralizare a durerii. Cu cat mai micut, cu atat mai dureros actul in sine. Daca in mine s-a cuibarit o fiinta atat de micuta, trebuie sa lupt pentru marele dar primit – pana la capat. Si sa lupt cu bucurie. Nu iti rata poate cea mai frumoasa traire pe care ai fi putut sa o ai in viata.
Melodia mea „Mesaj” face referire si la strigatul copilului care asteapta momentul unic al imbratisarii mamei lui, dar acest moment nu mai are loc. Cunosc acest subiect foarte bine si medical, si sociologic, pentru ca am terminat Facultatea de Asistenta Sociala/Sociologie si un master pe Consiliere in Asistenta Sociala si una din lucrarile mele de master au avut acest subiect…
Un gand pentru comunitatea chic… ?
RB: Imi place ca va numiti comunitate. Omul nu poate trai singur. Sa ramanem in comuniune cu persoanele din jurul nostru si in tot ceea ce facem sa nu uitam sa Îl intrebam si pe Dumnezeu daca e bine ce facem. Raspunsul il vom primi cu siguranta in inima noastra, in functie de sinceritatea si framantarea noastra. Si sa ascultati muzica mea… cu folos.
Imagini: Pagina FaceBook Raluca Blejușcă
