Violeta, esti specialist in comunicare institutionala, cu o ampla experienta in management si dezvoltarea organizatiilor. De asemenea, ești adepta conceptului de administratie inteligenta in primarii. Esti om politic, dar acest interviu nu este unul electoral. Ne dorim doar sa te cunoastem mai bine si sa ne impartasesti din vasta ta activitate de femeie in politica.
Mi-am ales facultatea in functie de decizia mea de a face politica.
Cum a inceput traiectoria ta in politica?
Eu consider ca politica este cea mai mare oportunitate de a face bine. Daca iti faci bine treaba la locul tau de munca, poti ajuta cativa oameni, Daca ai o firma, ajuti mai multi. Daca te implici intr-un ONG, iarasi poti ajuta zeci, poate sute de oameni. Dar in politica poti ajuta mii, zeci de mii, milioane de oameni. Si, cel mai important, poti crea cadrul necesar si instrumentele ca oamenii sa se ajute singuri si unii pe alții, ca societatea sa prospere.
Decizia de a face politica am luat-o in liceu, insa inclinatia catre implicare am avut-o de mica. Inca din copilarie am avut un simt foarte dezvoltat al dreptatii. Initial am crezut ca ar trebui sa ma fac judecator, dar apoi m-am gandit ca degeaba as fi eu un judecator bun, daca legile dupa care trebuie sa judec sunt strambe. Si asa am ajuns la politica, izvorul tuturor normelor sociale, care pot fi indreptate spre beneficiul cetatenilor, daca oamenii care ajung in functii mari sunt de buna calitate sau spre interese personale, daca fruntasii tarii sunt oameni fara pregatire si fara principii morale. Gandeste-te ca eu am luat decizia de a ma orienta catre politica la inceputul anilor 90. In 1991, intram la liceu. Perioada era profund marcata si de traumele comunismului, dar si de sperantele pe care ni le puneam toti in tanara noastra democratie. Mi-am ales facultatea in functie de decizia mea de a face politica. M-am gandit ca Sectia de Comunicare si Relatii Publice de la Facultatea de Litere a Universitatii Bucuresti imi va usura accesul in zona decizionala. Si asa a fost, intr-un fel, pentru ca din primul an de facultate m-am inscris intr-un partid politic si am ajuns, destul de repede, sa lucrez intr-o institutie publica. Insa, dupa vreo cinci ani de activism politic sustinut, la varsta de 24 de ani, mi-am dat seama că mediul politic nu are consistenta si ca daca vreau sa fiu stapana pe mine si pe ceea ce fac, trebuie sa am o cariera in afara politicii. Asa se face ca am intrat in publicitate, am lucrat in firme cunoscute, in medii profesioniste si exigente, pentru clienti – companii cu renume mondial. Am invatat ce inseamna sa respecti proceduri si sa ai rigoare in tot ceea ce faci. Apoi mi-am facut propria firma de comunicare si am aplicat ce invatasem in marile firme prin care am trecut. Nu am renuntat niciodata la politica, doar ca in perioada in care m-am concentrat pe specializarea in comunicare nu m-am implicat prea mult la partid. Din 2011, am revenit în mod activ în politică si m-am implicat zi de zi.
Am locuit 35 de ani in Sectorul 3, il stiu si il iubesc
Ești candidata la functia de primar pentru sectorul 3 în cursa interna a partidului din care faci parte. Ce inseamna asta, mai exact?
Sunt intr-un partid mare, cu multe resurse in care astfel de curse interne dau posibilitatea membrilor sa se evidentieze. Este un lucru bun si pentru noi, cei care ne dorim functii publice, si pentru partid. Pentru noi este bine ca avem ocazia sa prezentam atat in cadrul partidului, cat si in afara lui, programele cu care venim in sprijinul cetateanului. Este bine si pentru partid pentru ca toti oamenii inscrisi in astfel de curse interne fac activitati prin care promovează partidul. Noi actionam conform unor reguli clare. Programele pe care le prezentam noi sunt ori programe ale partidului, ori programe specifice elaborate de fiecare candidat in parte, dar cu respectarea principiilor liberale si a regulilor impuse de partid. De exemplu, eu m-am inscris de cateva luni in cursa interna pentru desemnarea candidatului pentru Primaria Sectorului 3. Eu vin in aceasta competitie cu conceptul de oras inteligent (smart city) care inseamna tehnologie, digitalizare, dar si o relatie mai apropiata cu oamenii. Pana acum, in Romania, doar cateva orase se pot mandri cu proiecte relevante de smart city: Alba Iulia, Cluj, Oradea, Sinaia, Sibiu, Arad, Timisoara. Mai sunt incercari si in alte locuri dar, inca, firave. Aceste orase au in comun administratia liberala. De aceea, eu am facut vizite de lucru si am invatat mult de la primarii nostri. Alaturi de mine s-au inscris si alti colegi în cursa interna pentru primaria Sectorului 3. Fiecare dintre noi are posibilitatea sa se promoveze sub sigla partidului. La finalul cursei, se vor face cercetari de piata si persoana care se dovedeste a fi cea mai potrivita pentru castigarea pozitiei pentru care a concurat este desemnata candidat oficial al partidului.
Care sunt actualele tale proiecte?
Unul dintre proiecte este de a deveni candidatul oficial al partidului pentru Primaria Sectorului 3. Muncesc foarte mult pentru asta. Eu m-am nascut si am locuit mai mult de 35 de ani în Sectorul 3. Il stiu si il iubesc. Stiu ce este bun si ce este rau, stiu ce ar trebui facut si stiu ca nu stiu totul, de aceea ma pregatesc in fiecare zi. In paralel, dar cu mare legatura, organizez Conferinte dedicate administratiei publice locale, din pozitia de director al Institutului de Studii Populare. Avem si alte tipuri de evenimente la ISP, dar prin Conferintele pentru administratie ii ajut si pe alti colegi, dar ma ajut si pe mine pentru ca invat despre legislatia in domeniu care este buna si nu prea, despre conceptele de smart city si smart village, despre digitalizare, infrastructura si, mai nou, despre inteligenta artificiala. Modelul acestor conferinte este unul special, in sensul ca nu stam doar in sala de conferinte. Aleg pentru desfasurare localitati in care avem primari cu rezultate extraordinare pentru comunitate si mergem pe teren ca sa vedem la fata locului cum s-au implementat sau sunt in curs de desfasurare investitiile administratiei locale. Cluj, Oradea sau Sinaia sunt localitati care s-au dezvoltat foarte frumos in ultimii ani, completand bugetul local cu foarte multe fonduri de la Uniunea Europeana. Imi vine sa urlu de furie cand vad in ce hal arata Bucurestiul si mi-e rusine ca nu am putut face mai mult pentru orasul meu.
Care au fost „argumentele” care te-au determinat sa alegi partidul actual?
La mine in casa se vorbea despre Regele Mihai si partidele istorice de pe vremea lui Ceausescu. Pe 16 decembrie 1989, am aflat de ceea ce se intampla la Timisoara de la radio Europa Libera. Am auzit asa: „La Timisoara sunt intre 1 și 100 de morți!” Aveam 12 ani. Sora cea mare, 13, iar cea mica 5. Toate trei am crescut cu drag de istorie. Elena, sora cea mare, chiar a facut Facultatea de Istorie. Amandoua mergeam la olimpiade de istorie si am invatat impreuna aceasta materie pentru BAC. Cunoscand istoria, nu aveam cum sa ma indrept spre un partid socialist.
Dezamagita de politica? Desigur! In fiecare zi! Dar asta nu ma impiedica sa continui, din contra.
Ai fost vreodata dezamagita de politica sau de oamenii sai, in ciuda succeselor/esecurilor (inerete, desigur) inregistrate de acesta de-a lungul anilor?
Dezamagita? Desigur! In fiecare zi! Dar asta nu ma impiedica sa continui, din contra. E nevoie de o schimbare? Pai atunci sa fim noi schimbarea! Ca sa ma explic vreau sa largesc putin contextul. Romania a avut cea mai crunta dictatura din sud-estul Europei. A fost singura tara din blocul sovietic care a trecut de la comunism la democratie cu varsare de sange si tot singura in care, dupa revolutiile din 89, nu a venit o guvernare de dreapta, ci puterea a fost preluata de continuatorii partidului comunist. Elitele noastre au murit in inchisori, iar cele care ramas erau incarcerate sau supravegheate strict la domiciliu. Nu am avut resurse sa facem o „Solidaritatea” ca in Polonia sau o „Primavara de la Praga” ca in Cehoslovacia. De aceea, cei care s-au opus dictaturii nu au fost prea organizați nici după Revolutie. Acesta fiind contextul …ce putea sa rasara in politica romaneasca? Au fost niste oameni extraordinari: Corneliu Coposu, Ion Ratiu, Radu Campeanu si alti cativa în jurul lor. Au fost cativa protestatari miraculosi care au facut din „Piata Universitatii” un fenomen innabusit in sange de mineri. Dar cam atat. Prima mea campanie politica a fost in 1996, cand a castigat Emil Constantinescu presedintia Romaniei. Doamne, cat m-am bucurat in noaptea aia si dupa, un timp. Dupa patru ani, asa cum stiiti, Emil Constantinescu s-a retras cu un discurs din care nu am inteles nimic atunci. Am ascultat din nou, recent, acest discurs. Am inteles mai mult, nu tot, nici pe departe, dar am avut senzatia acuta ca presedintele anunta starea de razboi si ne spunea ca incearca sa mai salveze ce poate pana cand el insusi va cadea prizonier.
Asadar, numarul oamenilor morali, de calitate, care au intrat in politica dupa 90 era foarte mic si ei erau concentrati in partidele istorice. Politica anilor 90 a fost dominata de nomenclaturisti, parveniti si interlopi. Lucrurile au inceput sa se schimbe dupa intrarea Romaniei in Uniunea Europeana. Schimbarea a fost foarte lenta. După tragedia de la Colectiv, s-a produs un soc enorm in societatea romaneasca si oamenii din mediul privat au inceput sa intrevada necesitatea de a se implica in politica.
Concluzia este paradoxala: sunt dezamagita de politica in fiecare zi și tot in fiecare zi decid sa merg mai departe. Pentru ca politica poate fi buna sau rea in functie de oamenii care o fac. Astfel, cu cat suntem mai multi cei care fac politica pentru oameni, cu atat avem mai multe sanse sa schimbam societatea romaneasca in bine. Am in jurul meu, oameni extraordinari de buni si frumosi sufleteste care ma ajuta sa continui zi dupa zi. Am și mici reusite prin care ajut oameni. Si ele imi dau curaj si speranta ca intr-o zi voi avea o pozitie care sa imi permita sa fac mult bine pentru oameni.
Discriminarea se manifesta prin faptul ca esti invizibila.
Este greu sa fii femeie în politica romaneasca? Ai fost vreodată discriminata?
Da, este foarte greu sa fii femeie in politica. Mie mi-a fost mult mai usor in mediul privat. Chiar daca si in companii mai sunt probleme, acolo am muncit, am performat si meritele mi-au fost recunoscute intr-un termen rezonabil. In politica, sunt mai multe aspecte care te incurca. In primul rand, barbatii sunt foarte misogini. Apoi, mentalitatea poporului este de natura sa limiteze ascensiunea femeilor de calitate in politica. Sa nu-mi spui ca: uite, Basescu a promovat femeile sau Dragnea a promovat femeile, am avut o femeie prim-ministru. Ce au făcut ei este si mai grav pentru ca au fost promovate anumite tipuri de femei: femeia inteligenta, dar interesata doar de profitul propriu sau femeia needucata. Aceste femei au fost tratate ca instrumente cu care barbatii si-au atins scopurile. In proces, le-au dat si lor bani si functii pe care nu le meritau. Pentru mine, asta nu inseamna promovarea femeii in politica, ci, din contra, injosirea femeii. In Parlament, avem doar 11% femei. Avem un singur președinte de Consiliu Județean femeie – Daniela Cimpean la Sibiu, provine chiar din partidul nostru. Foarte puțini primari – femei.
Discriminarea se manifesta prin faptul ca esti invizibila. Vezi femei muncind, depunand eforturi mari, apoi ele devin invizibile – in momentul in care ar trebui sa fie promovate. Am trecut si eu prin astfel de momente. Dar, așa cum am spus, eu merg înainte! 😊 Si, mai mult decat atat, am preluat conducerea organizatiei de femei de la filialala mea, unde activez eu, tocmai ca sa aduc in politica si sa promovez femei de calitate.
Ce i-ai spune unei femei care se teme sa iasa din zona de confort, dpdv profesional, desi si-ar dori sa faca altceva?
Cand stii ca vrei sau chiar ca trebuie sa faci o schimbare, dar simti ca „nu iti vine”, simti ca ceva te trage inapoi, este semn ca nu ai fost valorizata la adevaratul tau nivel si ca nu ai suficienta incredere in tine. In astfel de momente, emotiile nu te ajuta si trebuie sa faci totul rational si mecanic. Asa ca ia o hartie si un creion (sau tableta 😊) si fa un plan de actiune, cu activitati si termene, gandindu-te nu la tine, ci la o persoana inventata, sa-i spunem Anca. Dupa ce ai scris ce trebuie sa faca Anca – in detaliu, pana la dat telefoane si trimis mailuri cu persoanele care trebuie sa fie trecute la „TO” si la „CC” – ia planul si aplica-l pas cu pas pentru tine. Dar fara sa te mai gandesti, fara sa comentezi ca tu nu poti, fara sa iti mai pui intrebari daca esti sau nu in stare. Pur si simplu, aplica ce ai scris! Cand ai terminat de aplicat planul, dar numai atunci, poti da drumul la emoții, pentru ca esti deja acolo unde iti doreai!
Un politician trebuie sa stie cu adevarat problemele oamenilor, nu sa mimeze
Ce ar trebui sa facă un politician roman azi pentru a castiga si, in acelasi timp, merita increderea electoratului?
Trei lucruri trebuie sa faca: sa fie onest, sa se pregateasca temeinic si sa se conecteze cu oamenii, sa le stie cu adevarat nevoile, nu sa mimeze.
Care sunt top cinci lectii de viata invatate activand in acest domeniu?
- Nu renunta la visul tau oricat de greu pare de atins. Poti avea perioade in care conjunctura face sa nu fie o prioritate, dar nu renunta, lasa-l in background si revin-o la el cand apar auspicii favorabile.
- Asigura-te ca acela este visul tau. De multe ori, ne dorim lucruri care nu sunt ale noastre, ci rezultatul dorintelor altora: ale parintilor, ale colegilor, ale partidului, ale societatii. E important ca visul tau sa fie chiar al tau.
- Conecteaza-te cu oamenii la nivel uman, nu doar la nivel profesional. Asa ii poti cunoaste mai bine si poti sa-ti dai seama mai repede daca aveti acelasi drum sau trebuie sa va despartiti.
- Oamenii nu sunt proiecte. Nu ii lua langa tine gandindu-te ca ii schimbi, chiar daca intentiile tale sunt onorabile si vrei sa le faci bine. Pe om il iei asa cum e, mergeti impreuna atat cat aveti obiective comune apoi va despartiti, de preferinta, prieteni.
- Cine te promovează nu-ti vrea neaparat binele, cine nu te promoveaza nu-ti vrea neaparat raul. Aici nu detaliez, dar rad in sinea mea de bancul care mi-a inspirat aceasta zicere, care s-a dovedit a fi foarte adevarata in politica.
Am fost foarte aproape să ma mut la Londra
Ti-ai dorit vreodată sa pleci din tara? Vezi imigrarea ca pe un act de slabiciune, ca pe o fuga sau ca pe o decizie înteleapta?
Nu, nu mi-am dorit să plec din tara, dar de multe ori am luat in calcul, in mod rational, aceasta optiune. Nu judec pe nimeni in acesta privinta, cazurile sunt foarte diferite intre ele si fiecare om sau familie isi stie cel mai bine nevoile. Insa as dori sa fac o sugestie pentru ca in ultimii ani m-am intalnit cu multi oameni din diaspora din foarte multe tari: nu luati aceasta decizie la nervi si nici pe repede-nainte. Luati in considerare cat mai multe aspecte si intrebati cati mai multi oameni din tara si din locul in care vreti sa va duceti ce parere au. Faceti o lista pro si contra si vedeti care este cea mai lunga. Multi diasporeni ar fi avut o lista contra mai lunga, doar ca, atunci cand au decis sa plece, nu au facut aceasta lista. La mine cred ca lista cu pro a fost mai lunga, dar eu am gasit imediat o „scapare” care s-a dovedit a fi o fata morgana. 😊
Acum câțiva ani, am fost foarte aproape să ma mut la Londra pentru că aici nu imi gaseam loc de munca pentru nivelul meu de pregătire, dar si de salarizare. Cand sa-mi iau bilet de avion, o prietena m-a trimis pentru un interviu la o mare corporatie. Imediat ce s-a intrezarit o speranta sa gasesc serviciu in Romania, am renuntat la plecare. Am stat in interviuri din noiembrie pana in februarie, cu divizia din Romania a firmei respective, dar si cu sefii din Franta. Apoi a venit extazul: ai trecut interviul, mergi la resurse umane sa iti negociezi „pachetul salarial”, deci nu salariul. Era pachet din acela cu salariu + masina + vacante + bonusuri + abonament la sala. Apoi a venit agonia: am intrat pe paginile tale din retelele sociale: esti prea implicata politic, au spus viitorii mei sefi. Nu era asta, compania respectiva chiar avea nevoie de lobby politic, doar ca de alta culoare. Acesta a fost la mine sfarsitul si pentru emigrare, dar si pentru munca in corporatii. De atunci inainte am fost doar antreprenor si consilier politic.
Timp pentru tine si viata ta personala mai ai?
Acum asta este viata mea: tot timpul in miscare, foarte mult in Sectorul 3, dar si in tara, mai putin in strainatate, dar am intalniri si cu institutii europene sau cu romani din diaspora. Oamenii nu realizeaza cat este de greu sa faci politica pentru oameni. Multi care stau pe margine si comenteaza ca „toti suntem la fel” nu ar rezista nicio luna in politica cu programul meu. Este un efort enorm, dar nu ma plang pentru ca imi place foarte mult ceea ce fac.
In timpul meu personal, salvez animale parasite. Sunt pe retele de socializare in tot felul de grupuri in care iubitorii de animale se ajuta intre ei ca sa salveze cat mai multe. Insa efortul lor este extraordinar de mare si reuseste sa salveze putine animale fata de numar extraordinar de mare de animale in nevoie. De aceea, dupa ce se linistesc lucrurile cu alegerile prezidentiale, ma voi implica in crearea de legislatie si norme care sa sustina salvarea animalelor si pe oamenii care se implica in astfel de activitati. Am salvat si eu caini si pisici cat am putut. Acum sunt dupa o luna in care am mers in fiecare noapte la spitalul de animale, cu unii faceam naveta, pe altii ii aveam internati pentru ca trebuiau sa faca perfuzii. Ii adun de pe strada, ii fac bine, apoi ii dau spre adoptie. Acum am de dat o minunatie de pisicuta neagra cu o funda alba la gat. Am si acasa o gasca de blanosi care ne fac viata mai frumoasa mie si fiului meu. Ne bucuram de ei in fiecare zi.
Degeaba ne amagim noi ca „in spatele fiecarui barbat de succes sta o femeie puternica” si ca strugurii sunt acrii.
O intrebare de care nu scapa niciuna dintre intervievatele Chic-Elite: Care este viziunea ta vizavi de femeie si putere? Te consideri feminista?
Femeile trebuie sa iasa mai mult in fata. Degeaba ne amagim noi ca „in spatele fiecarui barbat de succes sta o femeie puternica” si ca strugurii sunt acrii. Nu, nu sunt acrii si noi nu mai trebuie sa stam in spatele barbatilor. De fapt, nu trebuie sa ne mai comparam deloc cu barbatii. Mi se pare atat de depasita si totusi atat de insistenta in societatea romaneasca paradigma asta in care femeile se compara tot timpul cu barbatii. E obositoare si ne ia aiurea din energie.
Eu resping toate prejudecatile referitoare la cine e mai bun la ce, ca femeile ar fi bune la anumite domenii, barbatii la altele si ca cine trece granita e o exceptie.
Problema este alta: anul acesta se implinesc abia 80 de ani de când femeile au primit drept de vot in Romania. Deci noi nu votam nici macar de un secol la o istorie de milenii a civilizatiei. Femeile, in Romania, sunt abia la adolescenta politica. Dar am incredere ca ne putem maturiza repede si ca ne vom putea impune si in politica, asa cum ne-am impus in mediul privat. Atentie, vorbesc despre modelul meu de femeie in politica: un profesionist cu caracter.
