„Oameni necunoscuti ne-au dat apartamentul lor, complet gratuit. Locuim aici de patru luni”

Am discutat cu o refugiata ucraineana din Romania, despre situatia actuala si cum razboiul a afectat vietile tuturor.

Buna seara, R.A.! Multumesc ca ti-ai luat din timp ca sa imi raspunzi la o serie de intrebari pe un subiect atat de sensibil. Stiu ca viata ta s-a schimbat foarte tare si ca probabil esti foarte ocupata, deci sunt mai mult decat incantata sa te am aici. Pentru inceput, spune-mi cate ceva despre tine. De unde esti, cum a fost viata ta inainte de razboi. Ce planuri pentru viitor ai avut… Poti vorbi deschis despre orice esti dispusa sa impartasesti cu noi.

Salut! Ma numesc R., sunt casnica, recent am lucrat ca agent imobiliar. Eu si sotul meu avem doi copii – o fiica studenta, de 18 ani si un baiat de 9 ani. Am trait inainte de razboi la Odesa. Sotul a fost intr-o calatorie la inceputul ostilitatilor – altfel nu ar fi putut sa paraseasca Ucraina, iar toata familia ar fi ramas in interiorul tarii.

Cat de lung a fost drumul din Ucraina pana in sudul Romaniei, locatia ta din prezent?

In primul rand, la inceputul lunii martie, am luat copiii in Romania si apoi i-am trimis la Viena, la rude, iar eu m-am intors la Odesa. Prima data – calatoria a durat doua zile – era foarte multa lume pe drum. Inainte de granita, la trecerea cu feribotul, am asteptat mai mult de 12 ore. Pe partea romana ne-au intampinat oameni pe care nu ii cunosteam si pe care nu ii vazusem deloc inainte.

Care a fost cea mai dificila etapa a acestei situatii incepute pe 24 februarie?

Cea mai dificila parte a fost decizia de a pleca impreuna cu parintii mei – nu mai sunt cei mai sanatosi oameni si mi-a fost greu sa-mi imaginez cum ar fi pentru ei intr-un loc nou: strange lucruri pentru o perioada nedeterminata pentru noi toti, distribuie animalele mici… si ia un caine cu tine.

Pastrezi legatura cu cei ramasi acasa, in Ucraina? Rude, poate prieteni. Cum e viata lor acum?

Da, cu siguranta – membrii familiei au plecat cu totii, dar prietenii au ramas in Ucraina, sau au plecat initial, dar au reusit sa se intoarca. Unii sunt deja obisnuiti cu acea viata, unii vor sa plece de indata ce se deschid granitele pentru barbati, altii s-au intors, pentru ca nu exista ostilitati active la Odesa acum.

Cred ca este foarte dificil sa iti impachetezi lucrurile intr-o valiza, in mare graba si pur si simplu sa pleci intr-un loc mai sigur. Ce te-a facut sa iei aceasta decizie, care a fost motivul principal?

Am inteles ca sotul meu nu se va putea intoarce in tara, iar mamei ii era foarte frica de sirenele si exploziile care se auzeau regulat, iar la inceput au fost mai multe decat sunt acum. Copiii insisi au fost fara mine, la rude care i-au adapostit o vreme.

Tensiunile dintre Ucraina si Rusia sunt destul de vechi si exista un conflict inca din 2014. Ti-a trecut vreodata prin minte ca ar putea escalada atat de urat? Adica, banuiau oamenii ca se va ajunge la un razboi ca acesta? Tara ta este foarte bine pregatita si unita.

Dupa 2014, de fapt, toata lumea se putea astepta la o escaladare suplimentara – dar, sincer, sudul parea ca era atat de departe de noi, incat era putin probabil ca Rusia sa inceapa aici un conflict armat… fara, practic, niciun motiv. Speram la unele metode diplomatice – dar nu la atacuri militare sau cu rachete pe 24 februarie.

Cum te-ai acomodat in Romania? Au sarit romanii in ajutor?

Poporul roman este absolut uimitor in dorinta de a ne ajuta pe noi, ucrainenii. Nu am fugit de saracie, de conditii proaste de viata – am fugit de razboi si cred ca majoritatea se va intoarce. Oameni complet necunoscuti ne-au dat apartamentul lor, complet gratuit. Locuim aici de patru luni.

Tarile noastre sunt vecine. Ai avut vreo legatura, inainte de razboi, cu Romania? Ai avut o opinie formata despre noi?

Nu, nu au existat legaturi inainte, nu am fost niciodata la voi, nici macar cu scop turistic, desi prietenii mei au calatorit mult aici, in principal la munte, iar iarna aceasta am planuit sa venim in Romania pentru o perioada scurta de timp, sa ne jucam cu copiii in zapada – dar nu am mers.

Ce are Romania in comun cu Ucraina? De asemenea, ce ne diferentiaza?

Popoarele noastre au multe in comun – in intelegerea a ceea ce este bine si a ceea ce este rau. Avem valori comune europene, conservarea naturii – utilizarea energiei naturale, un peisaj similar, natura, multa verdeata, paduri, rauri. Dar, bineinteles, acum Romania este mai orientata spre Europa, preturile la combustibil si produse sunt complet diferite – totul era mult mai ieftin in Ucraina inainte de razboi, dar acum si preturile ucrainene au crescut foarte mult. In Romania salariile sunt mai mari si, in consecinta, preturile la fel.

Care sunt provocarile cu care se confrunta un refugiat?

Ca refugiati, a trebuit sa ne oficializam statutul, si nu a fost atat de greu, dar nu era pe moment clar ce si unde sa depunem. Limba este dificila, am inceput sa invat – dar este un proces lung, inteleg.

Poti numi un lucru la care te gandesti in fiecare zi de cand toate astea au inceput?

Victoria si intoarcerea acasa.

Intr-un final, care sunt planurile tale de viitor?

Este foarte greu acum sa facem planuri, pentru ca toate planurile noastre au fost complet distruse, iar acum viata este, intr-un fel sau altul, un rau, iar barca este dusa de curent. Acum, posibilitatea de a ne intoarce inapoi in frumoasa noastra tara sigura, unde fiica noastra studiaza la Universitate, prea putin depinde de noi. Fata a finalizat momentan doar un an si nu vrea sa renunte la studii. Fiul meu a mers si el la o scoala buna, a facut o multime de sporturi si diverse cursuri – as dori sa-l vad in mediul sau obisnuit cat mai curand posibil, dar cand va fi posibil acest lucru, nu este inca clar.

Eu iti multumesc inca o data pentru ca ai fost de acord sa imi raspunzi la aceste intrebari si iti doresc toate cele bune. Sunt convinsa ca, la un moment dat, lucrurile se vor „suci” si timpul isi va arata si chipul cel bun. Intre timp, asa cum au spus cei din trupa Scorpions in ultima lor interpretare a unui cantec, vom astepta ca vantul schimbarii.

Multumesc foarte mult! Speram sa nu abuzam de ospitalitatea minunatei si blandei tari Romania si ca vom putea sa va invitam in vizita, sa va rasplatim numai si numai cu bunatate.

Cynthia Orszagova