Citesti acum…
Mona Simon: „Femeia este o intamplare minunata”

Mona Simon: „Femeia este o intamplare minunata”

de  Cristina Lincunoiembrie 28, 2022

Mona Simon, ne cunoastem doar din on-line, dar asta nu limiteaza cu nimic comunicarea noastra. Au trecut poate cativa ani de cand am inceput sa ne urmarim si sa ne citim reciproc si asta a condus cumva la momentul de fata in care iti multumesc ca ai acceptat sa stam de vorba la Chic Elite si sa ne povestesti mai multe despre tot ceea ce stiu ca faci pentru comunitatea pe care ai adunat-o cu atata drag in jurul tau. Si as incepe cu motto-ul tau de pe pagina de instagram: „O Nefireasca incadrata perfect in Firesc.”, asa ca as vrea sa stiu cine este Mona.

Sunt un om norocos! Iata, faptul ca am avut sansa sa te intalnesc in lumea aceasta online, sa iti descopar scriitura si sa ma indragostesc de ea, este dovada ca exact asa este, sunt o norocoasa! Imi place sa ma joc cu cuvintele, de aceea am ales sa spun despre mine ca as fi „O Nefireasca incadrata perfect in Firesc”, insa trasatura cu care ma mandresc cel mai mult este aceea ca sunt si voi ramane in primul rand om.

Mai pot adauga ca sunt mama pentru copiii mei, iubita pentru si de sotul meu, fiica pentru mamele mele, cea care mi-a dat nastere si cea care mi-a daruit jumatatea si multe alte asemenea etichete. Si deloc in ultimul rand sunt o persoana care iubeste sa scrie (https://monasimon.ro/)!

Cum se vede Romania din diaspora? Cat de important este pentru tine sa fii implicata 100% in activitati culturale romensti?

Romania imi este si imi va ramana acasa. Mi-e dor de ea, de partea ei frumoasa, de oamenii ei, de culorile si condimentele ei. Mi-e ca o amintire dulce din copilarie. Ma intristeaza durerea si grijile pe care le au de dus romanii. Nu spun ca nu exista dureri si griji peste tot in lume, spun ca imi e ciuda ca in tara noastra exista si unde nu ar trebui sa fie, unde ar putea fi mai bine, unde cu bunavointa si seriozitate s-ar putea imbunatati semnificativ nivelul de trai si conditiile. Da, din diaspora, uneori pare ca Romania si-a pierdut zambetul, pentru ca nu mai gaseste motive de bucurie, iar eu tare mi-as dori sa o vad zambind cu tot sufletul ei.

Este foarte important pentru mine sa ma implic in activitati culturale, nu o fac atat de mult pe cat mi-as dori, deoarece nu am avut pana acum foarte multe sanse, dar si cand o fac, ma implic 100%. Un gest mic pe care il fac, insa este unul constant, este acela de a ma interesa de cat mai multe evenimente sau vesti bune din lumea culturala din tara si a comunica toate detaliile pe care le obtin in newsletter-ul saptamanal (https://monasimon.ro/newsletter-abonare/) pe care il trimit comunitatii mele.

E putin, dar e ceva si este o activitate pe care o iubesc! Stii cat de multi oameni implicati, talentati si daruiti am descoperit? Din spatele ecranului de laptop, in timp ce rasfoiesc printre evenimente si lansari de carte, concerte si initiative venite din drag de oameni, Romania se transforma, isi arata fata ei frumoasa, partea plina de speranta, populata de persoane extrem de capabile si care au menirea sa ofere speranta și frumos. Si eu sper ca prin acest mod de implicare pe care l-am ales reusesc sa ofer bucurie.

S.I.M.T. este proiectul pe care il prezinti atat de captivant pe pagina ta de Facebook: „Scriu pentru inspiratia si motivatia ta.”. Ne poti oferi, te rog, mai multe detalii?

Iti multumesc mult ca imi dai ocazia sa vorbesc despre S.I.M.T., ce bucurie!

S.I.M.T. (Scris, Inspiratie si Motivatie pentru Tine) s-a transformat in proiectul meu de suflet. A pornit de la o nevoie proprie, aceea de a evolua. Iar pentru mine una dintre formele evolutiei, sau a devenirii cum imi place mie sa spun, este invatarea. Asadar, m-am pus pe invatat si acum imi doresc sa dau mai departe, sa impartasesc cu cei care iubesc scrisul ceea ce stiu, ceea ce am experimentat, ce cred eu ca este important. Iar cand spun asta ma refer la Fundamente.

Mentorul meu este John Gardner, scriitor american, unul dintre cei mai apreciati profesori de scriere creativa pana in ziua de azi si din punctul meu de vedere un teoretician desavarsit. In cartea sa „The Art of fiction – Notes and craft for young writers” spune asa (traducere proprie si aproximativa): „Adevarul e ca, desi capacitatea de a scrie bine este in mare parte un dar, un talent – la fel cum e abilitatea de a juca baschet bine sau de a intelege bursa si a face preziceri bune – scrisul inseamna in principal suma dintre o educatie solida si iubirea reala si profunda pentru arta scrierii.”

Pentru mine aceste cuvinte au fost ca un felinar ce s-a aprins in mintea mea si a inceput sa imi lumineze calea. Am inceput sa studiez fundamentele scrierii creative, sa le inteleg, sa le observ puse in practica. Am inceput sa simt scrisul.

Scrisul din S.I.M.T. asta este. Fundamentele scrierii creative puse intr-o alta perspectiva. Dar nu m-am oprit aici. Acum lucrez cu oamenii care iubesc cuvantul scris si folosindu-ma de toata experienta mea, atat din diferitele cursuri pe care le-am urmat, certificarile pe care le-am obtinut rand pe rand si sutele de carti pe care le-am citit, cat si din experienta mea ca om, ii indrum si ii ghidez sa isi gaseasca inspiratia. O descoperim impreuna, scriem impreuna uneori, ne sustinem si credem ca a iubi scrisul este ceva extraordinar! De asemenea sunt mereu acolo sa ii motivez, ori de cate ori au nevoie.

Chiar in acest moment se lucreaza intens la o platforma unde imi voi gazdui aceasta viziune, pe langa consultanta 1 la 1 pe care o fac deja, iar in primavara anului 2023 imi doresc sa deschid portile, la ceea ce am numit eu Academia S.I.M.T., locul unde cei care iubesc scrisul vor veni sa simta si sa scrie cu bucurie! Dar voi dezvalui toate detaliile la timpul lor, prin newsletter-ul saptamanal (https://monasimon.ro/newsletter-abonare/) , nescrisa de vineri cum o cunosc cei care imi sunt.

Ce este o „carte nescrisa”? Ce alte „nescrise” ai mai creat? Si, desigur, pe cand si cartea scrisa?

O carte nescrisa este numele visului meu, acum fiind numele virtual al comunitatii mele online, atat pe Facebook, cat si pe Instagram.

Nescrisa mea de suflet este, asa cum am spus mai sus, newsletter-ul pe care il compun in fiecare saptamana si pe care il trimit vinerea dimineata celor peste 200 de oameni care au ales sa se aboneze si carora le multumesc si cu aceasta ocazie. Si sunt fericita de fiecare data cand cineva ni se alatura, abonarea se face usor cu ajutorul acestui link (https://monasimon.ro/newsletter-abonare/)

Nescrisa de vineri este un mesaj bucurie pe care l-am gandit tot pe structura S.I.M.T.. Scriu un mesaj, ofer Inspiratie prin zeci de stiri si vesti bune din lumea culturala si cea a cartilor, dar si din alte domenii de interes, vesti bucurie pe care le adun din articolele pe care le citesc si din newsletter-ele la care sunt la randul meu abonata, Motivez spre lectura, povestind despre cartea sau cartile pe care le-am citit in acea saptamana, iar sectiunea pentru Tine e o oaza de relaxare, de bine.

Despre cartea mea scrisa – Locul unde mai traia ziua – am o veste foarte buna! E pe mana echipei editoriale, iar eu astept cu sufletul la gura sa aflu cand pot anunta ca va vedea lumina tiparului si unde anume. Imediat… mai am doar un pic de asteptat! La fel si voi ?

Cum a fost colaborarea cu editura Siono ca autor al antologiei „Nuante de piper si ciocolata – It is what it is”?

Publicarea povestirii „Greseala” in Antologia Nuante de piper si ciocolata – It is what it is la Editura Siono a insemnat debutul meu literar, a insemnat un vis implinit, o bucurie pe care nu o voi uita niciodata! A urmat o a doua aparitie editoriala, in anul urmator, 2021, tot la Editura Siono in Antologia Sotron pe zapada – Let it snow cu povestirea „Calatoria”. De ambele dati m-am simtit in al noualea cer, a fost bucuria cea mai pura pentru mine. Iubesc sa scriu, iubesc sa imi vad cuvintele publicate, cine nu e asa?

Colectivul editurii este unul excelent. Profit de acest spatiu de exprimare sa le multumesc din nou, in special pentru ajutorul oferit ulterior, independent de cele doua Antologii. Ei au fost cei care atunci cand am avut nevoie mi-au fost alaturi si cu promptitudine, in momentul cand parea imposibil sa mai reusesc, mi-au oferit sansa si conditiile sa tiparesc un alt vis al meu, o agenda: Agenda nescrisa. Iata, o alta nescrisa pe care o voi regandi si restructura si va face parte din resursele Academiei S.I.M.T. Dar asta e o alta discutie, acum vreau doar sa le multumesc din nou tuturor celor care au fost implicati in crearea agendei mele dragi. Multumesc!

De mai bine de doi ani, esti editor la Editura Quarto. In ce consta munca ta?

Editura QUARTO (https://edituraquarto.ro/) este acasa al meu. Mirela-Carmen Stancu, fondatoarea editurii, este unul dintre mentorii mei, care ma ghideaza si imi este alaturi. De la ea am prins curajul sa devin cine sunt azi cand vine vorba de scris. Este o bucurie si un privilegiu sa lucrez alaturi de ea, dar si de restul echipei. Este chiar foarte fain! Autorii nostri sunt autori de carti nonfiction de impact si ii iubim tare mult.

Munca mea consta in servicii de editare. Cartile nonfictiune sunt diferite de cele de fictiune, au o structura clara, au un mesaj foarte bine definit si o menire. Treaba mea este sa ma asigur ca toate acestea sunt puse in cea mai buna lumina, ca tot ceea ce a vrut sa spuna autorul se intelege, ca cititorul va primi ceea ce cauta in lectura acelei carti. Imi place foarte mult ceea ce fac, iar faptul ca am sansa sa comunic direct cu scriitorii, sa ii cunosc, sa visam impreuna si sa punem umarul la implinirea visurilor lor, este extraordinar!

Ai vreun scriitor contemporan favorit? In ce masura consideri ca acesta a jucat vreun rol in formarea ta ca om al literelor?

La aceasta intrebare voi vorbi despre una dintre cele mai importante experiente din viata mea literara, daca imi permiti. Deoarece am fost si sunt si azi influentata de scriitoarele contemporane alaturi de care am avut sansa sa colaborez la acel proiect.

Este vorba despre Literatura ca utopie. (https://www.facebook.com/literaturacautopie)

Datorita acelei experiente au inceput sa imi creasca aripi, datorita scriitoarelor alaturi de care am avut privilegiul sa colaborez sunt eu aici. Fiecare in parte mi-au fost exemplu si mi-au influentat litera, dar mai presus de toate mi-au oferit prietenia lor, bucati din experienta lor, m-au ajutat si m-au sustinut in fiecare zi. Cat de norocoasa pot sa fiu!

Em Sava este una dintre cele mai iubite scriitoare contemporane. Nu doar de catre mine, dovada sta succesul cartilor sale. Pasi, roman scris alaturi de Axel (Radu Prodan) si Ana, un roman absolut senzational, care va dainui peste timp, dar si celelalte titluri care ii poarta semnatura. Em m-a invatat cum sa iubesc scrisul, dar mai mult decat asta, m-a invatat cum sa il respect. Sa le dau voie cuvintelor sa fie naravase, dar sa fiu ferma cand le strunesc, sa stapanesc fraza, sa simt literele, sa le ascult. Scrisul din cartile scrise de Em are gust, miros, trairi. E viu. Il poti lua in maini si ti-l poti lipi de suflet.

Simona Poclid m-a invatat, si o face in continuare, despre puterea pe care o are un stil personal bine definit. Romanele sale Teatru in stomacPescarul nimicului si Monstrii cu bot de catifea m-au fascinat. A fost printre putinele dati cand am realizat ce forta pot sa capete cuvintele scrise si combinatiile lor, in sensul ca le poti simti uneori fizic, ca un pumn in stomac, ca o palma data peste fata ori, din contra, ca pe cele mai iubitoare brate care te cuprind si te mangaie.

Monica Tonea este definitia elegantei in scris. Proza scurta din Piatra de hotar și romanul Pasagerii sunt cadrele ideale pentru orice scriitor la inceput de drum in care sa experimenteze gratia, dansul perfect dintre descrieri care iti taie respiratia si personaje foate bine conturate. Datorita Monicai am invatat sa gust scrisul ca pe un coniac fin, servit la temperatura camerei si care sa imi trezasca toate simturile, chiar si pe cele uitate de mult timp, in timp ce in fata mea se desfasoara un peisaj incantator.

Adriana Tirnoveanu este cea mai buna povestitoare pe care am intalnit-o. Atat in vers, cat si in proza, insira cu adevarat cuvintele ca pe niste margaritare. De la ea am deprins usurinta in scris, joaca cu cuvintele si dragul de a scrie pentru oameni. Toate incununate cu multa ghidusie si frumusete. Totul e frumos in scrierea Adrianei, chiar si tristetea are lumina ei.

Daniela Toader mi-a oferit lectia despre puterea metaforelor, dar si despre cum sa nu le scapi din mana. Stilul ei este unul sigur, autentic si atat de personal, incat nu ai cum sa nu il simti, sa nu te faca sa citesti si sa recitesti. Presarat cu ironii fine, cinism foarte bine dozat, e bucata rupta din cotidianul nostru. Daniela m-a luat de mana si m-a oprit. M-a indemnat sa privesc in jurul meu, sa ascult, sa observ si sa realizez ca peste tot exista povesti si fiecare merita a fi spuse, depinde de tine cum alegi sa o faci.

Celorlalte fete, alaturi de care am avut bucuria sa scriu, le astept cu tot sufletul cartile!

Deci, da, acestea sunt scriitoarele contemporane care au avut si au influenta asupra scrisului meu, in formarea mea ca om al literelor. Subiectiv pe alocuri, desigur, dar spune si tu, cum sa nu fie asa, cum sa nu te consideri norocoasa si sa incerci sa asimilezi tot ce e mai bun de la fiecare, cand esti inconjurata de scriitoare atat de talentate? Le multumesc din suflet!

Stiu ca am dat raspunsuri lungi, sa imi fie cu iertare, insa imi place sa scriu, ce sa fac ☺️, iar acum nu pot trece la urmatoarea intrebare fara sa mai amintesc cateva nume, carora le multumesc pentru cartile scrise. Cartile lor imi sunt model, mi-au fost prietene in anumite momente si cred eu ca merita sa fie citite de cat mai multa lume.

Cristina Lincu pentru Libera!

Suzanica Tanase pentru Gradina Sofiei si Oameni fara piele.

Tatiana Tibuleac pentru Vara in care mama a avut ochii verzi si Gradina de sticla.

Andreea Rasuceanu pentru O forma de viata necunoscuta

Georgiana Spataru pentru Exercitii de fericire – Ganduri fara justify

Si altii si altele…

Va multumesc!

Crezi ca un nume romanesc pe o carte reprezinta un dezavantaj pe o piata ca a noastra, unde literatura straina este considerata apriori mai buna? In acest sens, este important pentru un autor roman sa-si traduca operele in limbi de circulatie internationala?

Ah, este o intrebare care ma pune un pic in dificultate. As spune nu, nu este un dezavantaj, dar realitatea ma cam contrazice. Cred ca partea de motivatie pe care o exersez in lucrul cu scriitorii iese acum la iveala si ma indeamna sa pun niste intrebari inainte de a oferi un asa zis raspuns.

Cred ca primul lucru la care trebuie sa se gandeasca un scriitor e cui i se adreseaza. Este imposibil sa scrii o carte care sa placa tuturor, indiferent de gusturile pe care le are cineva, nivelul de educatie, genuri preferate si asa mai departe. De aceea simt ca un scriitor poate sa isi calculeze succesul, ori insuccesul, cu acuratete doar daca stie cine ii este cititorul lui ideal.

Mi-ar placea sa se faca o statistica bazata pe date reale, si din fericire am avea de unde, in care sa spunem ca s-ar urmari o suta de cititori care apreciaza acelasi gen, au aceiasi scriitori straini preferati, sunt atrasi de acelasi stil de poveste. Acestia sa fie pusi sa aleaga o carte scrisa de un autor roman sau una de unul strain, cu certitudinea ca va primi calitativ acelasi lucru. Daca intr-adevar numarul celor care ar respinge cartea semnata de autorul roman ar fi semnificativ mai mare, atunci, tinand seama de context, da, am putea spune ca un nume romanesc pe o carte reprezinta un dezavantaj.

Insa cum nu am aceste date, acum pot spune doar ca nu stiu sigur.

Cand vine vorba de tradus, eu mi-as dori ca editurile sa creeze legaturi cu cei din afara tarii si sa isi traduca scriitorii. In cat mai multe limbi. Ar avea doar de castigat. Insa si aici, fara a sti cui te adresezi, fara a face pasii urmatori publicariii unei carti, indiferent in ce limba, tot nu ar fi suficient.

Deci, sa inchei ca deja scriu o nuvela pe tema asta, habar nu am, astept studii, statistici si date exacte. Nu ma pot debarasa cu totul de formarea mea ca medic. Si literatura imi vine sa o fac pe evidente ?

Care e cea mai mare frica a ta, din punct de vedere personal si profesional?

Mi-e foarte greu sa raspund si la intrebarea asta. Am o nevoie in mine de a cauta raspunsurile cat mai adanc, de a fi cat se poate de sincera cu mine insami. Tocmai de aceea chiar daca pot verbaliza temerile pe care le am, nu sunt pregatita sa le impart cu lumea. Acum aleg sa spun ca mi-e teama sa devin sau sa fiu vreodata vazuta ca o victima. Pe toate planurile si din orice motiv. Poate nu are foarte multa logica raspunsul meu, insa asta simt ca pot impartasi acum.

O intrebare de care nu scapa niciuna dintre intervievatele Chic-Elite: Care este viziunea ta vizavi de femeie si putere? Te consideri feminista?

Femeia este o intamplare minunata. Un amestec de forta si blandete. De mirare si incantare. O femeie lasata sa infloreasca in ritmul ei, sa se dezvolte si sa se daruiasca lumii asa cum i-a fost dat sa o faca e toata iubire. Miezul unei femei e iubirea, indiferent cate straturi imbraca, cu cate coji aspre se acopera, cate arme isi pune pe umeri, metaforic vorbind bineinteles, pentru a se apara. Cred cu toata fiinta mea ca menirea unei femei pe pamant este aceea de a arata ce este iubirea. De cand suntem un gand in mintea unei mame, ni se inoculeaza iubirea ce va avea sa se afle in noi.

Desigur ca viata este maestra in a-si face de cap si de multe ori reuseste sa ascunda foarte bine bunatatea si iubirea dintr-o femeie. Ca din oricine de altfel. Dar eu cred cu tarie ca iubirea exista datorita femeii si nu invers.

Femeia mama, femeia iubita, femeia prietena, femeia sotie, femeia copil, femeia prezenta acolo si pretutindeni. Cauta iubirea in lume si o vei gasi in bratele unei femei. Cea mai mare putere a unei femei este faptul ca orice ar fi, orice s-ar intampla ea nu va pierde niciodata iubirea. Si din ea noi lumi renasc.

Daca sunt feminista? Sunt recunoscatoare miscarii feministe care prin eforturile depuse de-a lungul anilor a facut posibil ca azi, in acest spatiu geografic, sa pot eu trai asa. Nu cred insa in exagerari si in extreme, in niciun domeniu. Cred in egalitate. Cred ca fiecare dintre noi suntem croiti la fel, barbat sau femeie, toti avem un suflet care merita sa fie ocrotit, iubit, ingrijit, ferit de atrocitati. Cred ca singurele lucruri de care am avea nevoie ca lucrurile sa mearga cu adevarat bine in aceasta lume sunt educatia si empatia. De restul au grija femeile, caci unde dragoste nu e, nimic nu e, nu-i asa?

Multumesc tare mult!

Care este reactia ta?
Articol bun
0%
Autor recomandat
0%
Despre autor
Cristina Lincu
Comentarii

Lasa un comentariu

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord