Olimpia Săpunaru

Cititorii sunt rugati sa-si faca nevoile acasa, aici nu e nici macar o statie! 🙂 😉

:)) Cre’ că sunt! Da’ să știi că mie îmi lipsește tot butoiul!

N-avem aeroport, da’ avem aripi de rezervă. Fugi în destin, de-aci! 🙂

Nici nu vreau sa ma gandesc, caci ce m-as face daca s-ar lipi de mine niscaiva ganduri negative? 🙂 Si cum omu’ perfect nu cred ca exista, ceva il strica — poate chiar eu, cu parerea mea, acum — ce mai e de zis? Eh… sufletul!

Cred ca ne alege mai intai un gand. Pe urma un cuvant. Apoi o propozitie, o fraza, o carte… Eu intotdeauna m-am gandit ca pentru o boala cu un nume atat de frumos ( „ca-n cer”), e prea multa suferinta!

Iti doresc putere! Si intelepciunea de-a privi cu scepticism faptul ca numai alegerile dauneaza sau sunt benefice. Sunt si alti factori…[Citește mai mult]

Auzi, Crino, ori ca-s ai lui Ibsen, ori ai nostri, stalpii sunt din loc in loc. Poti sa faci slalom printre ei, poti tine stanga-dreapta. Stiu! Da’ ce n-am inteles eu de la Autor, nu de la Ibsen, ci unu’ care locuieste pe un nor, e de ce e cu stalpi pe lumea asta. Bine, n-am inteles eu mai multe! Da’ nu e bai! :))

Nu-ti urez succes in concurs,…[Citește mai mult]

Mie mi-a placut sa fiu singura la parinti. Verii mei au fost cate doi la parinti, asa ca am avut exemple destule incat sa nu-mi doresc. Asta cand eram copil. Acum, dimpotriva, gandesc ca asta e lucrul care imi lipseste cel mai mult. 🙂

Nu pot decat sa iti doresc sa ramai in gandul tau tot timpul, mai mult decat o faci si sa ti se deschida si mai mult universul! Desi, nu prea functioneaza asta cu „cele rele sa se duca, cele bune sa se-adune” la gramada. Pe rand insa… 🙂

Terapia prin scris e o, poate, cea mai interesanta forma de terapie, fiindca poti reciti, ori de cate ori simti nevoia sa revezi bucati din tine. 🙂 Sufletul ar trebui sa fie rotund, ca sa n-aiba colturi!

Motivele sunt dupa caz, nu exista reteta! Desi am observat ca asta cu maternitatea e cel mai frecvent „secret” al trecutului „mai departe”, „peste” etc si care abate asupra oamenilor implinirea. Dar, din nefericire, stim ca nu e pentru toata lumea asa.

Cred ca te motiveaza, dincolo de subiectul ales de tine, in primul rand, faptul ca te…[Citește mai mult]

Cred ca pe unii dusi trebuie sa-i lasi asa, ca un „multumesc” ii poate intoarce, si poate nu e cazul. Nu mai zic ca unii ar putea sa creada usor ca ii iei in zeflemea si cine stie ce stari le mai activezi, care s-ar putea abate tot asupra ta. In rest, sunt de-acord cu tine. Trec, lasa ceva in tine si tie nu-ti ramane decat sa gestionezi intalnirea…[Citește mai mult]

Ana, cu ajutorul unei bone, cu siguranta ca treci mai usor prin asta. Si, fireste, daca iti permite situatia financiara. Nu stiu daca tu ai avut pentru copiii tai parte de una sau te-a ajutat cineva apropiat, ca sa suplineasca lipsa ta. Nu reiese din textul tau. 🙂 Dar nici nu cred ca au ramas in casa singuri, astfel ca am concluzionat singura…[Citește mai mult]

Daca am studia iubirea, cu particularitatile ei, cu formele si continutul ei, cu siguranta ca nu ne-am mai afla niciodata in ura! 🙂

Nu stiu exact de ce tin „finalurile” fericite, dar cred ca in primul rand conteaza sa le vezi, daca nu sa le prevezi si sa le lasi sa ti se intample. Tu ai vazut, dar sunt multi oameni care nu, si de-aici si impotmolirea lor in incrancenare, in neajuns. „Nu inchide usa fara sa te uiti daca a mai ramas ceva pe-afara” e o varianta, pe care daca am…[Citește mai mult]

In mai se vor face 2 ani de cand s-a dus de-aici bunica-mea. O bunica pentru care am nutrit sentimente ca pentru o mama. Sigur, moartea unei bunici nu se compara cu moartea unei mame. Dar in cazul meu, da. Finndca legatura mea cu ea a fost cu mult mai puternica decat cu cea pe care o am cu mama. Nu stiu exact de ce. Poate pentru intelepciunea ei…[Citește mai mult]

Sigur că, toate trairile, povestite, dobandesc o altfel de apasare, dar spiritul nostru, al fiecaruia e adaptabil si e cu mult mai puternic decat rationalul din noi. Fiindca noi, atunci cand citim, trecem mai intai prin filtrul ratiunii si, de-acolo ne dam drumul gandurilor spre visare. Astfel ca dobandim niste aripioare de rezerva, dar trecute…[Citește mai mult]

Ehe, cate povesti intr-un bordei! Si cate bordeie! De ce si-ar fi pierdut timpul cu razbunari? Si ce sa le faca? A, desigur, se spune ca poti sa faci asta „cand ti-o veni bine”. Eu am invatat asta pe pielea mea, nu din povesti. Da’ stii ce am facut cand „mi-a venit bine”? Am intins prieteneste mana, si am dat o mana de ajutor aceluia sau aceleia…[Citește mai mult]

Sigur ca, tu asa ai simtit, ca s-a oprit. Dar el s-ar fi oprit daca n-ai fi actionat. Timpul e ceva inventat de oameni, ca sa nu numere numai oi, inainte sa adoarma. Si ca sa avem un ritm constant! Si, in special, ca sa descoperim ca avem fiecare un ritm al nostru. Timpul n-ar fi nimic fara noi! 🙂