Iti multumesc ca ai acceptat sa stam de vorba aici, la Chic Elite, locul unde femeile anterprenor, indiferent de domeniul ales, sunt promovate si sustinute cu tot dragul si toate resursele de care dispunem. Asadar, sa incepem.
Viata ta se invarte in jurul verbului „a crea”. De la arta digitala la cartile tiparite si la rolul pe care il ai la „Atelier Montez”, spiritul tau creator nu are stare. Ne oferi mai multe detalii, te rog?
Chiar asa este! As putea spune ca sunt „argint viu”. Nu am stare cand vine vorba de a crea si asa sunt inca de la varsta de sase ani. Atunci am inceput sa desenez pentru prima oara si am continuat.
Daca nu creez, simt ca ma pierd si ca nu fac nimic important. Imi doresc sa las o amprenta. Sa ofer ceva.
Am atins multe ramuri ale artei, dar principala este mereu scrisul. Scrisul s-a transformat in pasiune in timp ce: pictura, dansul, muzica hip hop underground, teatrul, modelajul, fotografia au ramas la nivel de hobby.
Dupa cum probabil stii, in interviurile mele imi place sa dezbat teme legate de piata de carte din Romania. Ca scriitoare publicata si autoare a mai multor edituri, as vrea sa te rog sa-mi spui care a fost traiectoria ta, de la manuscris si platforma Wattpad la romanele proaspat iesite din tipografie, care a fost si este relatia cu aceste edituri si daca ti-a fost greu sa ajungi la publicul tau.
Of! Sunt atat de multe de spus…
Scriu de la varsta de 13 ani (in prezent 33). Primul roman a fost un fantasy cu influente puternice din Stapanul Inelelor si Harry Potter. Acel manuscris nu a vazut niciodata lumina zilei si probabil nici nu o va face. L-am scris de mana, pe foi liniate A4 si avea in jur de 360 pagini.
Apoi, am scris „Un artist ca mine”, un thriller supranatural, pe care l-am trimis la o tipografie. Am scos in jur de 20 de exemplare pe care le-am impartit celor apropiati.
Abia dupa 11 ani am reusit sa public cu o editura. De fapt, a fost si ultima mea incercare, pentru ca inainte de asta am trimis un alt manuscris la aproximativ 120 edituri, de la care nu am primit niciun raspuns. Eram gata sa renunt.
Asa a luat fiinta „I.R.En.”, romanul meu de debut. „I.R.En.” a fost o demonstratie. A iesit din dorinta mea de a demonstra de ce sunt in stare si, drept urmare, am dat tot ce am avut mai bun din mine. Recunosc, pana in prezent, nu am reusit sa scriu o poveste mai puternica si mai complexa decat cea din „I.R.En.”.
Am trecut prin cateva edituri nu din capriciu, ci mai degraba din dorinta de a gasi o „acasa”. La fel ca in viata de zi cu zi, mereu mi-am dorit sa gasesc oameni cu care sa rezonez si sa imi inteleaga viziunea.
Poate pentru ca au existat aceste migrari, pentru cei care nu ma cunosc personal, pot parea nestatornica sau nehotarata. Este exact contrariul. Stiu ce vreau si am continuat sa incerc pana mi-am gasit locul.
Cat despre public, sincer, mi-a fost extrem de dificil, avand in vedere ca am iesit pe o nisa destul de pretentioasa (cea SF) unde, mai tarziu, am descoperit ca autorii noi in Romania nu prea au loc de cei „consacrati”. M-am temut ca nu voi ajunge la publicul larg, genul SF fiind destul de ocolit de cititorii nostri.
Spre surprinderea si bucuria mea, oamenii au venit cu un feedback extraordinar – chiar si din partea celor care nu citeau SF – iar romanul a avut parte de un BOOM!
Pentru ca tot ne-ai vorbit de „I.R.En.”, tocmai a fost reeditat. De unde il putem cumpara?
Multumesc! Cum spuneam mai devreme, „I.R.En.” a fost romanul meu de debut si pentru ca am considerat ca nu si-a spus toata povestea, am decis sa nu renunt atat de usor la el si sa il readuc intr-o forma imbunatatita.
Despre acesta multi au spus ca „nu este pentru Romania. Publicul lui e in America.” Nu cred ca greseau. Am luat manuscrisul de la zero, fix cel pe care l-am trimis la Editura Quantum Publishers si l-am slefuit. L-am rescris, am adaugat acolo unde erau goluri, am ascultat de nemultumirile cititorilor si am refacut partile de care se „plangeau”, am mai adaugat capitole, i-am oferit un alt final si astfel am ajuns la un produs complet. Cei care au citit „I.R.En.”, daca vor lua aceasta editie, se vor bucura de un upgrade bine meritat.
Romanul va fi disponibil in curand la editura Ink Story pe www.ink-story.ro si se va putea achizitiona chiar si in UK.
E greu sa fii scriitor de limba romana? Te simti cumva limitata de faptul ca nu scrii intr-o limba de circulatie internationala? Te-ai gandit la traduceri?
Da, este mai greu decat ar crede cei care inca nu au debutat. E dificil sa ajungi la public, mai ales cand te lupti sa ajungi pe rafturile librariilor fizice printre nume internationale.
Da, am de mult in plan sa public in strainatate, mai exact in America. Am mai avut cateva aparitii in publicatii din America si Italia cu proza scurta si poezie, dar mi-am propus sa duc „I.R.En.” in America. Pot spune ca pe partea aceasta am noroc, avand in vedere ca sunt traducator/translator cu diploma si astfel imi pot traduce singura romanul.
Crezi ca exista un fel de „concurenta” intre scriitori contemporani de la noi? Care este relatia acestora, din punctul tau de vedere, cu toti colegii de breasla, dar si cu cititorii?
Ai pus punctul pe „i”. Din pacate, autorii au tendinta sa se „manance” intre ei. N-am sa inteleg niciodata aceasta atitudine/mentalitate, avand in vedere ca este loc pentru toata lumea. Adica cititorul ma poate citi si pe mine, si pe X, si pe Y. Dar presupun ca, in unele cazuri, intervine invidia si unii au impresia ca daca lumea sare pe un autor, ei nu vor mai avea loc.
Pe urma, spre exemplu pe nisa SF, cati debutanti vedem? Foarte putini. De ce? Pentru ca s-au format deja „grupulete”, „bisericute” unde se scot in evidenta mereu aceleasi nume, iar cei noi, cum a fost si in cazul meu, nu au nicio sansa sa faca parte din acea „elita”.
Eu chiar imi doresc ca mai multi autori de SF sa aiba curajul sa publice, dar sa o faca prin edituri care nu sunt de nisa. Astfel, ne vom putea bucura de nume noi pe acest gen.
Cat despre cititori, consider ca fiecare carte are cititorii sai, restul se rezuma doar la gusturi personale.
In ce masura trebuie sa te implici in aceasta relatie cu cititorii? E important sa faci lansari off-line, sa vii de cate ori poti in mijlocul lor sau consideri ca on-line-ul suplineste deja cu succes toate acestea?
Eu sunt foarte implicata cand vine vorba de cititorii mei. Mereu am spus ca „fara cititorii mei nu as putea sa ma numesc autor”. Imi indragesc cititorii si mereu imi fac timp sa le raspund, sa le multumesc, sa schimb cateva vorbe cu ei.
On-line-ul ma ajuta sa fiu mai aproape de ei, mai ales pentru ca nu sunt din Bucuresti, dar, cu orice ocazie pe care o am, prefer sa fiu in mijlocul lor. Sa-i strang in brate, sa le zambesc, sa ii ascult. Ei imi umplu inima de bucurie si, sincer, in nenumarate randuri mi-au dat puterea si increderea sa continui, chiar si cand voiam sa renunt.
Am cunoscut si autori care nu s-au sinchisit sa imi raspunda la mesaje in care ii felicitam (si desigur stiu ca nu toata lumea are timp), iar asta m-a intristat. Si tocmai de aceea, eu pun pret pe fiecare cititor in parte. Mereu le vor raspunde si mereu voi fi disponibila in limita posibilitatilor mele.
Cartile tale au aparut/vor aparea si in format digital sau preferi sa ramai la versiunea „traditionala” a publicarii pe hartie?
Cand vine vorba de carti, ma consider extrem de „traditionalista”. Nu ma impac cu PDF-urile, ebook-urile, kindle reader etc. Mereu voi opta pentru cartile fizice, dar, da, unele dintre cartile care au fost publicate (cum ar fi „Aviatoarea”) au iesit si in format digital.
Ca tot am adus vorba mai devreme de on-line, unde te gasim in lumea virtuala? Vorbeste-ne despre pagina ta de pe patreon.com.
Principala platforma pe care sunt aproape tot timpul activa este Facebook si Instagram, si in ultimul timp am inceput sa dau viata si contului de Twitter (@LeilaSandraM) unde vreau sa imi creez publicul englez.
Contul meu de patreon este momentan in stand by, probabil pana cand voi intra pe piata din America. E putin mai complicat cu el, iar mie nu imi place sa fac lucrurile cu jumatati de masura. Nu am inca un plan bine definit pentru a-l putea lansa oficial.
De unde pot fi achizitionate toate cartile tale?
Leila S.M.: – „I.R.En.” (EDITIE NOUA) pe: www.ink-story.ro
- „I.R.En.” (editie 2016), M.O.O.N. si Aviatoarea pe: www.quantumpublishers.ro
- „Dennis Kayderman: Cazul „Vulpea” si „Ultimul Craciun” pe: www.velvetstory.ro
Iar „ORIGAMI: Omul de hartie”, din pacate, nu mai este la vanzare din cauza unor neintelegeri cu editura la care a aparut.
Care a fost cea mai mare realizare ca scriitor? Cine te-a sustinut cel mai mult in acest demers?
Cred ca pot enumera patru: momentul in care am debutat ca autor, cand cititori non-SF au spus ca au citit „I.R.En.” si s-au indragostit de acest gen si de poveste, cand mi-au multumit cativa cititori pentru faptul ca i-am inspirat sa lupte pentru visele lor si cand mi-a spus cineva ca „esti mai buna ca Asimov. Daca te-ar citi i s-ar zgudui fundatiile”. Mama este cea mai mare sustinatoare a mea, dar i s-au alaturat sotul (care mi-a fost muza pentru personajul principal din Dennis Kayderman si romanul Ultimul Craciun) , Livia Furia si Corina Finta si, nu in ultimul rand, cititorii mei care nu au renuntat la mine pe tot parcursul meu haotic.
Dar dezamagire?
Cea mai mare dezamagire a fost cand am realizat ca lumea literaturii nu este deloc cum mi-o imaginam inainte sa debutez. Adica exact ca in filme. De fapt, este o jungla!
Ce mai urmeaza in plan literar?
MULTE!!! 🙂 Pe langa romanul SF „I.R.En.”, urmeaza un romance de Craciun (care pune baza unei „traditii” si anume de a lansa, in fiecare an, un roman de Craciun) si o carte pentru copii si parinti, tot cu tematica de Craciun, plus cateva surprize pe care nu le pot dezvalui inca!
O intrebare de care nu scapa niciuna dintre intervievatele Chic-Elite: Care este viziunea ta vizavi de femeie si putere? Te consideri feminista?
Daca feminismul ar mai fi azi ce a fost pe vremea cand Amelia Earhart traversa Atlanticul, atunci da. Altfel… Cat despre femeie si putere, consider ca, in prezent, daca esti destul de determinata si stii ce vrei, nimic nu te poate opri sa faci si sa fii absolut orice iti pui in gand.
Multumesc!
