Fragment din romanul „Tripleții Smith” de Alina N.

Josh

„După patru zile groaznice petrecute în nenorocitul ăla de pat de spital, a sosit ziua externării. După câteva examinări care, după părerea medicului, erau necesare pentru evaluarea stării mele de sănătate, semnez actele de externare, urmând ca peste zece zile să revin pentru un nou control. Trag aer cu putere în piept, atunci când ies pe ușile spitalului și chiar dacă sunt nevoit să folosesc cârjele pentru a mă deplasa, sunt fericit că m-am ales doar cu un picior rupt. Partea proastă este că sunt nevoit să îl accept pe fratele meu pe post de șofer. Armando conduce ca un maniac și o să încerc pe cât de puțin posibil să apelez la el și la serviciile sale. La dracu’! Dacă mașina mea nu era în service, o lăsam cu dragă inimă pe mâna Joannei, chiar dacă nu este o șoferiță prea strălucită. Măcar cu ea eram în siguranță. Mama m-a anunțat deja de vreo două zile că o să pregătească o masă în familie în seara asta și trebuie să recunosc că am emoții. Nu vreau ca bunicii mei sau vreun alt membru al familiei să o judece pe Joanna pentru comportamentul tatălui său. Armando vine zâmbind în direcția mea, asta după ce a parcat mașina la baza scărilor, și îmi pune brațul pe după gâtul lui, vrând să mă ajute să cobor mai ușor. Mersul sau, mai bine spus, tropăitul într-un picior este al dracului de obositor și de inconfortabil, dar strâng din dinți și continui să înaintez spre mașina fratelui meu, pentru a nu-i da motive de îngrijorare. Când acesta mă așază pe scaunul pasagerului simt că am ajuns în Rai, dar de cum se urcă la volan și demarează cu viteză, Raiul se transformă în Iad. Idiotul rânjește, mulțumit de isprava lui, și are mare noroc că se află la volan, altfel îi trăgeam una peste față, doar să-i șterg rânjetul de drac de pe chip.

— Ce dracului gonești cu viteza asta? îl iau la rost, doar că Armando nu se stresează deloc. Uneori am impresia că nenorocitului ăstuia i se rupe de toată lumea și că singura persoană pe care o iubește este chiar el. Sunt plin de nervi și se pare că nemernicul îmi simte zbuciumul interior, atunci când calcă și mai tare accelerația.

— Nu îmi spune că accidentul te-a transformat într-un fricos, mă ia peste picior, după cum îi este obiceiul. Pufnesc enervat de cuvintele sale și îmi mușc limba, vrând să-mi țin sub control înjurăturile care vor să fie rostite.

— Ai vrea tu, ripostez. Nu îmi este frică, doar că vreau să ajung întreg la Joanna și la copilul meu, nu să mă întorc în salonul ăla insuportabil. Armando reduce considerabil viteza și se pare că aducerea în discuție a nepotului său l-a adus cu picioarele pe pământ. Sunt atât de nerăbdător să ajung la iubita mea și să o știu în siguranță în brațele mele, încât acum încep să regret că l-am determinat pe fratele meu să meargă regulamentar. La un moment dat, după minute bune de liniște, Armando rostește întrebarea și curiozitatea începe să mă macine.

— Josh, pot să te întreb ceva?

— Ce?

Mă întorc cu jumătate de corp spre el, vrând să-i pot observa mai bine gesturile, dar acesta continuă să mă țină în suspans.

— Promiți să nu te superi?

Îmi dau ochii peste cap în fața comportamentului său copilăresc. Niciodată nu mi-a plăcut suspansul, iar el o știe mult prea bine.

— Spune odată și termină cu prostiile, îi cer, iar el se conformează numaidecât.

— Relația voastră nu este deloc afectată de ceea ce încearcă să facă tatăl Joannei?

În vocea fratelui meu se poate simți cu ușurință teama și îi înțeleg pe deplin cuvintele, doar că iubirea mea pentru Joanna este mai puternică decât orice răutate pe care ar face-o părintele ei și nu o să-l las niciodată să-mi ia fericirea.

— De ce ar trebui să fie afectată? Nu mă interesează de nebunul ăla, frate! Eu o iubesc pe ea și nimeni și nimic nu o să schimbe asta.

Armando zâmbește, mândru de răspunsul meu, și continuă să fie atent la drum, chiar dacă menține deschisă conversația.

— Îmi place cum gândești, mă complimentează, iar eu îmi arcuiesc sprânceana, luat prin surprindere de comportamentul său, total neobișnuit. Parcă ai fi bunicul Armando, spulberă magia, neputând să se abțină.”

Romanul „Tripleții Smith” poate fi achiziționat de aici, aici și aici.