„Atunci când o femeie pleacă…
În clipa-n care o femeie îşi ia inima în dinţi şi pleacă, nu înseamnă că nu mai există iubire. Înseamnă că a ales să se aleagă pe ea. Înseamnă că, deşi inima-i plânge, are destulă putere pentru a o lua de la capăt. Atunci când o femeie pleacă, nu înseamnă că nu te iubeşte. Este doar consecinţa faptului că nu ai auzit-o în clipelen care ţi-a şoptit durerile. Că nu i-ai ascultat dorinţele, visele, speranţele. Dar, ştii cine a sperat? Ea! A sperat să te schimbi! A rămas lângă tine chiar şi atunci când simţea că se pierde pe ea! A rămas mereu, indiferent de rana pe care o purta în suflet. În momentul în care o femeie pleacă, este pregătită să se regăsească pe ea. Şi, poate, dacă ai fi fost atent, ai fi văzut cât de puternică este.
Ai fi văzut că, dacă îşi propune ceva, o face. Chiar şi cu riscul de a-şi sfărâma inima. Oricum, inima ei are prea multe fisuri cauzate de tine. Prea multe răni care sângerează. Habar nu are dacă este capabilă să le vindece, dar va încerca. Va încerca să o facă cu ajutorul timpului. Atunci când o femeie pleacă, înseamnă că s-a săturat. S-a săturat să lupte de una singură. Să spere că va fi mai bine. În fond, a tot sperat în acest timp. Nu a încercat să te schimbe, a vrut, în adâncul ei, să o faci tu. Să-i arăţi că este într-atât de specială încât ai rupe bucăţi din tine care să se potrivească perfect cu bucăţile rupte din ea. M-ai întrebat de ce pleacă o femeie? „De prea mult bine”, ar spune bărbaţii. Adevărul este că a obosit. A obosit să te aştepte, să te sune, să îţi scrie. A obosit să viseze că vei putea fi din nou bărbatul de care s-a îndrăgostit. El nu mai există, iar ea… Nu mai ştie cine este în lipsa ta. A trăit atât timp lângă şi pentru tine, încât a uitat să se iubească. A uitat că singura importantă este ea.”
Romanul „În brațe străine: Destine încătușate” poate fi achiziționat de aici și de aici.
