„Oare
de câte minute, ore, zile sau ani o fi nevoie pentru a ierta? se
întreba Nicholas în sinea sa, mergând alături de ea, umăr la
umăr. Se gândea că, de-a lungul timpului, Georgia ori se detașase
de încărcătura emoțională pricinuită de faptul că-și
încălcase promisiunea de-a o căuta, de-ai fi alături, ori, din
contră, supărarea și ura ei se accentuaseră, măcinată fiind de
sentimente negative. Se gândea că purtase mereu cu ea povara acelei
răni sângerânde, simțindu-se trădată și mințită. Deși la un
moment dat viața a înconjurat-o cu iubire și bunătate, trăind
lucruri frumoase, avusese oare puterea de a-și scoate din suflet
dezamăgirea, avusese măcar dorința de a-l ierta? Reușise oare?
Poate că da, pentru că o vedea fericită, iar fericirea era pentru
oamenii buni, împăcați cu soarta, cu ei înșiși, cu viața lor.
Doar nefericiți fiind, oamenii puteau deveni răi și neiertători.
Oftă, iar ea simți că starea lui se schimbase.
–
S-a întâmplat ceva?
– Ai vrut să știi ce s-a schimbat, ei bine, asta s-a schimbat! Când te privesc, valuri de pasiune se sparg cu putere în sufletul meu și doare. Nici nu știu exact cum să exprim ce simt, dar știu că m-am îndrăgostit și te doresc cum n-am mai dorit niciodată vreo altă femeie. Să nu crezi că e doar dorință carnală pentru că există suficiente femei care mi-ar satisface pofta oricând. E vorba de tine, așa cum ești tu, frumoasă, deșteaptă, cu o inimă caldă. Ești perfectă, captivantă!
Ea
ridică spre el ochii ca două pietre prețioase, iar Nicholas simți
cum îi fuge pământul de sub picioare.
–
Nu spui nimic? o întrebă, apropiindu-se și mai mult de ea. De ce
taci?
Văzuse
dorința arzătoare de pe chipul lui și ceva, în adâncul
sufletului ei începuse să vibreze. Tot ceea ce știa era că nu mai
trăise niciodată un moment mai intens decât acela, un moment cu
atâta încărcătură emoțională care o punea în dificultate. Nu
știa nici ce să zică, nici cum să se poarte. Incapabilă de
cuvinte, îi luă mâna și i-o duse la buze. O sărută cu blândețe
și cu un sentiment de recunoștință.
–
Îți mulțumesc pentru cuvintele minunate, m-au mișcat! Niciodată,
nimeni, nu mi-a vorbit așa. Ești un tip de treabă, Nicholas, dar
cred că te pripești. N-aș vrea să fie doar un vis frumos, un vis
de iarnă care să se sfârșească a doua zi după Crăciun. Abia
dacă mă cunoști, nu știi mai nimic despre mine. N-aș vrea să
regreți, să-ți reproșezi momentul de rătăcire și nici să-ți
construiești imagini fascinante care se vor spulbera dimineața când
vei deschide ochii.
–
De ce-mi faci asta?
–
Iubirea cere timp, iubirea înseamnă doi oameni, dar o singură
inimă. Iubirea este pe cât de frumoasă uneori, pe atât de
dureroasă alteori. Ești sigur că ești pregătit pentru ea?
Georgiei
îi era frică să se îndrăgostească, să-și asume un asemenea
risc care ar fi putut s-o împingă din nou în hăul deznădejdii.
Cu timpul, mama Clara reușise să suplinească lipsa iubirii
resimțite în copilărie. Și nu doar ea. Oamenii o priveau cu
admirație, comunitatea întreagă o acceptase ca pe o ființă plină
de calități. Era prețuită și i se arăta asta. Ei, toți, o
făcuseră să înțeleagă că experiența trecutului nu poate fi
generalizată, sub nicio formă.
– Chiar și suferința are un soi de frumusețe,
îi spusese, cândva, mama ei. Ea te face mai înțeleaptă, te duce
în acele colțuri îndepărtate ale înțelegerii, unde fericirea nu
poate ajunge. Când ești fericită, poți stagna în acea stare
autentică de mulțumire, când ești tristă și suferi, mergi mai
departe căutând, aflând, înfruntând-ți temerile. La fel e și
cu dragostea. Cu cât fugi de ea, cu atât mai repede te va găsi.
Uneori vei iubi mai mult, alteori vei fi iubită mai mult. Oricum ar
fi însă, iubirea e un sentiment unic. Vreau să-l trăiești, fata
mea!”
Romanul „Destinul meu ești tu” poate fi achiziționat de aici.
Corina Lupu: „Pentru un viitor mai bun si o lume echilibrata, trebuie sa ne u...
Urmatorul
Fragment din romanul „Zaira” de Flavia Bădic
PARTENER MEDIA LA
Acest website foloseste cookie-uri pentru a furniza vizitatorilor o experienta mult mai buna de navigare si servicii adaptate nevoilor si interesului fiecaruia.
Lasa un comentariu