Citesti acum…
Daniela Faur: „Acum avem o voce. Ar fi bine sa invatam sa o folosim, pentru ca nu va vorbi nimeni altcineva in locul nostru”

Daniela Faur: „Acum avem o voce. Ar fi bine sa invatam sa o folosim, pentru ca nu va vorbi nimeni altcineva in locul nostru”

de  Cristina Lincuiunie 8, 2022

Fantasy, literatura erotica,… imaginatia nu are limite, in timp ce fiecare dintre cartile tale beneficiaza de o poveste interesanta. Ce a fost mai intai?

Am crescut cu literatura fantasy, asa ca nu m-am mirat ca prima poveste care a incoltit in mintea mea a fost una fantastica. S-a intamplat acum mai bine de zece ani, cand m-am pomenit efectiv visand cu ochii deschisi pe strada. Mi-am imaginat actiunea, personajele principale, intrigi si secrete. A fost ca si cum mi se derula un film in fata ochilor, zi dupa zi. Cand povestea a luat amploare, am inceput sa astern cuvintele pe foaie, asa cum am stiut la acea vreme, pentru ca pur si simplu nu am dorit sa uit ceva din firul evenimentelor. Asa a luat nastere primul volum al seriei „Forte ale Naturii”. O poveste despre iubire, regasire, despre depasirea propriilor limite, totul intr-un context in care oameni aparent normali stapanesc forte nebanuite. I-am numit Nativi pe cei care controleaza forta elementelor Apa, Aer, Pamant si Foc. Seria e o trilogie, care e completa. A fost si este povestea mea de suflet, poate si pentru ca am investit mult din mine in acest univers fantastic. Si cred ca are de toate pentru toti.

Daniela Faur

Cum a primit publicul aceste carti si cum ai facut trecerea la erotism? Ne dai mai multe detallii despre „Infidelii” si „Infidela”, te rog? Exista vreo legatura intre ele?

Inceputul nu a fost chiar usor, mai ales ca nu prea am stiut nici eu mare lucru despre piata de carte din Romania. Incet, incet m-am documentat si m-am adaptat. Sunt jurnalista de profesie, asa ca pentru unii nu a fost chiar o surpriza ca am apucat aceasta cale. Cred ca mai surprinsa am fost eu, sincera sa fiu, pentru ca o carte nu a fost nicicand un vis al meu, desi am cochetat cu scrisul de mica. Odata ce eu am devenit increzatoare in povestea mea, lucrurile s-au asezat. Cea mai mare bucurie a fost cand am inceput sa primesc mesaje si aprecieri de la necunoscuti. Atunci am stiut ca sunt pe drumul cel bun.

Trecerea la erotism a fost neasteptata si pentru mine. A fost o idee, un impuls, doar patru pagini despre framantarile si fanteziile deocheate ale unei femei, care poate fi oricare dntre noi. Odata impartasit fragmentul pe Facebook, nu a mai fost cale de intoarcere. Am fost intrebata cand apare cartea. Ce carte? Nu e nicio carte. Am fost practic provocata si am acceptat, desi marturisesc ca mi-a fost groaza. Nu citisem carti erotice, nu stiam cum se scriu scenele fierbinti. Asa ca am ales sa scriu o poveste 18+ cum mi-ar placea mie sa citesc. Infidela m-a facut sa ma autodepasesc, sa scotocesc in toate cotloanele mintii mele, in experiente personale si nu numai, si sa brodez pe baza lor. A iesit o nebunie, un deliciu as spune. Am creat personaje atipice si m-am jucat cu umorul, autoironia si hazul de necaz. „Infidela” nu e doar despre infidelitate. Au fost cititori care mi-au spus ca este mai degraba despre fidelitatea fata de propria persoana, ceea ce mi s-a parut fabulos.

„Infidelii” e continuarea povestii „Infidelei”. Curios, acest volum a fost si el o provocare. Finalul romanului „Infidela” a creat controverse si lumea a vrut mai mult. A vrut altceva pentru eroina mea, desi pentru mine totul se incheiase perfect. Dar uite ca, la cererea cititorilor, am continuat povestea pentru ca plantasem involuntar un mar al discordiei in actiune, ceea ce mi-a dat posibilitatea unei continuari naturale, si nu fortate.

Daniela Faur

In mare, pot spune ca povestea „Infidelilor” a prins foarte bine. Ramane insa stigmatul etichetei de +18. Sunt persoane care judeca seria prin prisma acestei atentionari de pe coperta. Nu citesc asa ceva am tot auzit, confundand, probabil, eroticul cu porno. Nu e usor sa scrii la limita decentei, dar nici imposibil. Pentru mine, scenele erotice trebuie simtite si sa iti transmita senzualitate, trebuie sa te faca sa percepi chimia dintre personaje, dar si focul care ii mistuie trupeste.

Care este relatia ta cu editurile cu care ai colaborat pana acum? In ce masura activitatea acestora modeleaza piata de carte actuala?

Sunt foarte recunoscatoare oamenilor din spatele editurilor cu care colaborez. Constantin Pavel, editor la Editura Pavcon, a fost cel care a crezut primul in mine si a vazut potential atat in poveastea mea, cat si in mine. Si apoi Theo Anghel, de la Editura Quantum, a fost cea care mi-a directionat pasii intr-o alta directie si mi-a consolidat increderea in mine. Apoi mai e si Georgiana Vaju, cu care am lucrat mult la „Infidelii”. Nu e putin lucru sa ai pe cineva cu care sa te consulti chiar si la ore imposibile, din zi sau din noapte. Si oamenii acestia au ajutat la cladirea autoarei Daniela Faur de astazi.

Nu sunt in masura sa iti raspund perfect la a doua intrebare. Cred ca e loc pentru fiecare sub Soare, atat ca editura, cat si ca autori, dar de multe ori uitam asta si ne purtam ca si cum nu am mai avea loc unii de altii. Editura Pavcon are un public bine tintit, publicand in special SF si fantasy si este apreciata de cititorii de gen. Eu imi dorisem sa colaborez cu Editura Quantum, doarece le placeam foarte mult pe Theo si pe Georgiana si am admirat mereu vibe-ul lor de echipa. Sunt mandra deci sa fac parte din ambele familii.

Cum e sa fii autor contemporan azi? Te simti discriminata de forta pe care o au, dincolo de scriitura, numele straine doar pentru ca sunt… straine?

De cele mai multe ori, e un sentiment coplesitor, parca inca mai am momente in care ma minunez de asta, desi am cinci romane publicate. Recunosc insa ca sunt si perioade mai putin fericite cand te loveste, vrand-nevrand, mentalitatea romaneasca. Si da, ai dreptate, parca tot ce vine de dincolo e mai bun, mai cu mot, desi cred ca putem fiecare spune cu mana pe inima ca am citit cel putin un roman slab catalogat drept bestseller. Sunt norocoasa ca am ajuns sa am cititorii mei, cati or fi ei, care ma apreciaza incat mi-au marturisit ca ma vor citi indiferent de genul pe care il voi scrie. Pentru ei si pentru sufletul meu, voi continua sa scriu povesti asa cum le simt si nu ma voi limita doar la fantasy si romance/erotic.

Cat de mult conteaza, ca autor, sa te implici in promovarea cartilor tale? Ai facut lansari offline? Doar in Romania sau si in disapora? Te rog sa ne povesesti cele mai reprezentative experiente!

Foarte mult conteaza sa te promovezi singur. Am invatat asta treptat. Din pacate, editurile nu au putere financiara sa ne promoveze asa cum ne-am dori. Asa ca trebuie sa luam fraiele in propriile maini si sa ne descurcam, cum putem mai bine, sa ne facem vizibili. Nu imi plac reclamele agasante si share-urile masive pe grupuri si cred ca si cititorii sunt in asentiment. Ideea e, din ce mi-am dat seama, sa fim constanti, fara a deveni enervanti si obositori. Mai facem o poza, mai punem un citat, o parere a unui cititor. Orice postare, facuta cu cap, conteaza.

Am avut lansari cu public la patru din cele cinci carti si iti pot spune ca au fost cele mai deosebite evenimente. Am tinut neaparat sa marchez fiecare etapa din viata mea de autor astfel, sa pot povesti fata in fata cu oamenii care ma apreciaza, sa iau pulsul publicului meu. E minunat, e doza de energie de care avem nevoie sa ne incarcam bateriile si e momentul in care ne celebram munca.

Vara aceasta voi avea primul eveniment in diaspora, in Germania, si sunt onorata ca am fost invitata de comunitatea de romani din Regensburg. Ei sunt dovada ca daca vrei, se poate.

Daniela Faur

Crezi ca e important ca autorii contemporani sa se sprijine intre ei? Am vazut ca tu o faci pe paginile tale de socializare.

Da, chiar cred ca e important ca autorii sa se sprijine intre ei, atata timp cat o fac dezinteresat. De cand scriu, am inceput sa citesc mai multi autori romani decat straini, si chiar sa ii prefer. Nu sunt cinica sa nu admit ca poate ca am inceput cu cei de la editurile cu care colaborez, dar apoi mi-am largit orizonturile. Citesc toate genurile de literatura si avem atat de multi scriitori senzationali, incat ar fi pacat sa ratam, din egoism, sansa de a descoperi povesti fabuloase. Da, ii citesc cu drag si vorbesc despre ei cu acelasi drag, chiar daca sunt autori debutanti sau consarati, si o fac fara a astepta ceva la schimb (in sensul ca nu ii citesc doar pe cei care ma citesc, la randul lor, pe mine). Consider ca avem nevoie sa vorbim public despre cartile bune, indiferent de autor sau editura. Nu ne putem pune singuri etichete, e ca si cum ne-am injunghia pe la spate

Cum crezi ca a afectat anii de pandemie piata de carte? Ai observat vreo schimbare la cititorul roman?

Piata de carte a fost inevitabil afectata si cred ca editurile axate exclusiv pe publicarea autorilor romani au fost primele care au simtit aceste efecte. Cartile s-au scumpit si atunci cred ca cititorii s-au orientat spre marile librarii online care, sa spunem, si-au permis sa faca reduceri mai semnificative, spre deosebire de editurile despre care tocmai am vorbit. Cum targurile si lansarile de carti nu au mai putut fi tinute cu public, a trebuit sa ne ducem promovarea doar online si pe retelele de socializare. Cititorul a devenit mai cumpatat si mai atent la alegerile sale. Asta nu ar trebui sa fie neaparat un lucru rau. Dar, din pacate, am tot vazut ca opinia publica judeca romanele autori romani drept maculatura, din pura rautate, ca nu am alt cuvant mai potrivit. E adevarat ca nu toate aparitiile literare sunt opere de arta, dar e nedrept sa judeci un intreg dupa o dezamagire sau, si mai rau, fara sa fi citit vreodata ceva semnat de un roman. Odata cu pandemia cred ca aceasta gandire s-a accentuat. De ce am simtit asta? Pentru ca probabil ca am avut mai mult timp sa analizam, sa cautam nod in papura, sa ne varsam frustrarile. Practic, am simtit, ca autor roman in viata (au auzit expresia aceasa si ma amuza copios), ca trebuie in permanenta sa dovedesc ca pot, ca sunt buna, ca romanele mele merita citite. Cateodata m-am simtit descurajata, mai ales ca e plin de carti cu eticheta New York Times bestseller, si m-am pomenit intrebandu-ma: cum sa concurezi cu asa ceva? Noroc ca am cititori care parca simt cand sa-mi scrie si au o putere fantastica in a-mi ridica moralul. Da, sunt si oameni care nu judeca si care citesc literartura romana contemporana. Le multumesc pe calea aceasta tuturor care au crezut in mine, celor care ma incurajeaza – de multe ori sunt persoane necunoscute, si care imi dau putere sa cred in mine. Conteaza mult. Noi, autorii, spunem de multe ori ca scriem pentru noi si pentru sufletul nostru, pentru ca simtim nevoia sa asternem pe foaie povestile pe care ni le imaginam. E adevarat, da, dar o facem si pentru cititorii care ne indragesc, pentru cei care rezoneaza cu stilul nostru.

Ce urmeaza in plan literar?

Urmeaza o noua aventura, o poveste fantasy la care ma gandesc de vreo doi ani de zile. Ma intorc la prima dragoste, cum s-ar spune. Nu are inca un titlu, ma tot gandesc si razgandesc. Am o eroina simpatica tare, care se hotaraste, pe nepusa masa, sa se regaseasca, sa-si descopere menirea, care, se pare, e mai mult decat si-ar fi imaginat vreodata. Actiunea se desfasoara in Grecia: avem mare, avem soare, flori, multa mancare si… fiinte supranaturale.

Am multe idei, voi vedea dupa ce finalizez romanul in lucru spre care ma voi indrepta ulterior.

O intrebare de care nu scapa niciuna dintre intervievatele Chic-Elite: Care este viziunea ta vizavi de femeie si putere? Te consideri feminista?

Cred ca fiecare dintre noi trebuie sa ne urmam visurile, fie ca suntem femeie sau barbat. Sa indraznim sa visam si apoi sa luptam pentru a ne vedea visurile implinite. Realitatea de astazi ne permite sa accesam orice job, orice pozitie, asa ca trebuie sa profitam de oportunitatile care ni se ofera. Nu m-as bate cu pumnii in piept ca sunt feminista. Vreau sa cred ca traim intr-o societate in care nu se mai fac diferente intre femei si barbati, nu foarte vizibile. Poate sunt eu naiva. Cred in drepturile femeilor la fel cum cred in drepturile fiecarui individ in parte. Acum avem o voce. Ar fi bine sa invatam sa o folosim, pentru ca nu va vorbi nimeni altcineva in locul nostru.

Multumesc!

Care este reactia ta?
Articol bun
0%
Autor recomandat
0%
Despre autor
Cristina Lincu
Comentarii

Lasa un comentariu

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord