In peisajul complex al literaturii contemporane, Cynthia este o aparitie inedita, atat prin subiectul cartilor sale, cat si prin faptul ca, desi scrie perfect in limba romana, aceasta nu este limba ei materna. Corect? Imi spui care a fost drumul de la slovaca la limba romana si la romanele deja publicate?
Buna! Multumesc pentru invitatia de a raspunde acestor intrebari interesante si, de asemenea, pentru cuvintele frumoase din prezentare. Da, limba mea materna e slovaca, insa, desi vorbesc, gandesc si am facut scoala in slovaca, in 95% din timp, scriu in romana. Am scris insa cateva povesti foarte scurte, texte mai degraba, in slovaca. Unul chiar a fost citit în cadrul unui club de lectura al unei biblioteci judetene din Slovacia.
Cum ti-a venit ideea scrierii romanului „Scrum in vant”, roman de fictiune sociala?
Cred ca pot raspunde prin vorbele scriitoarei Tatiana Țibuleac, care (parafrazez) a spus că ea cel mai bine poate să inteleaga oamenii nefericiti, ciudati. Si asa am fost si eu la acea vreme, caci nu ma vedeam scriind despre nimic fabulos. Povestile mele erau mai degraba un cer gri, decat un Paris sclipitor. Simt ca am trecut de etapa aceea si am simtit-o cel mai bine cand am inceput sa lucrez la „Art Nouveau”. Insa, mai specific vorbind, in primavara lui 2019 am intalnit in gara din Timisoara un adolescent de etnie rroma si de acolo mi-a venit ideea. Mai ales ca tot continuam sa ma intersectez cu el, chiar si in alt oras (Arad).
Dar a romanului „Art Nouveau”? Ce este acela „realism magic”?
La
„Art
Nouveau”,
povestea a fost oarecum fragmentata. Prima data, ideea de a scrie o
poveste care sa aiba ca punct central cazinoul din Constanta, mi-a
venit in 2015, cand am fost la mare cu niste prietene. Dar nu poti
face o poveste daca nu ai macar doua-trei elemente care sa fie cumva
conectate. Cativa ani mai tarziu, am dezvoltat o reala fascinatie
pentru Nasterea
lui Venus, de Sandro Boticelli (deci de aici a venit partea cu
tabloul), iar in pandemie am descoperit ca rezonez foarte mult cu
cinematografia europeana
a secolului trecut, mai ales cea franceza.
Stii tu, Alain Delon, Mireille Darc, dar si Brigitte Bardot sau, din
alta zona si tara, Romy Schneider, Karlheinz Boehm etc. Am unit
punctele si
a rezultat „Art
Nouveau”.
Realismul magic este, in principiu, un gen care imbina elemente ale
realului, cu cele ale fantasticului. Domnisoara Christina, a lui
Mircea Eliade ar intra aici, dar am si operele lui Stefan Banulescu.
Ne
oferi un citat, un scurt paragraf din carte menit sa starneasca
curiozitatea cititorilor?
Uite,
voi oferi chiar doua, daca imi permiti. Ambele din „Art
Nouveau”
si din acelasi capitol, in care descriu cazinoul anilor 60.
„In
fata lui se profila o cladire pe cat de sobra, pe atat de feerica, ce
parca se ridicase chiar in acel moment din Marea Neagra – dovada
fiind valurile inspumate pe care Leon le putea auzi lovind fundatia
edificiului. Din ferestre se revarsa o lumina puternica si galbena,
ce facea cazinoul sa semene cu un felinar imens sau, mai degraba, cu
un far calauzitor ce indruma marinarii rataciti pe ape, spre tarm,
soptindu-le ca au ajuns acasa.
(…)
Parterul
era puternic luminat de un candelabru sofisticat ce trona deasupra
unei scari in trei rampe, cu o balustrada din feronerie in spirale.
Sunetele fine ale unui pian rasunau intre peretii decorati cu picturi
murale, reliefuri florale, ferestre cu bolta si vitralii colorate.”
Cynthia Orszagova
In ce masura studiile tale (Psihoterapie cognitiv comportamentala) te-au ajutat la scrierea celor doua romane?
La „Scrum In Vant” destul de mult, caci trebuia sa intru in sfera sanatatii mintale, insa la „Art Nouveau”, nu foarte mult. „Art Nouveau” este practic un basm, dar mai pentru adulți, cu mitul reinterpretat al sirenei.
Este important pentru un scriitor sa aiba o relatie directa cu cititorii? Care este relatia pe care o ai cu publicul tau?
Da, este important si este necesar, iar cu Facebook/Instagram este si foarte posibila o asemenea relatie. Cu unii dintre ei vorbesc regulat, cu altii ocazional, cu multi nu am vorbit niciodata. Incerc insa sa raspund la fiecare recenzie in parte si, de obicei, le preiau parerea si o postez pe contul meu, cu multumiri. Indiferent daca e o parere buna sau nu.
Dar
cu editura?
Si
cu cei de la editura am o comunicare foarte buna. Imi pare
extraordinar de rau ca sunt la celalalt capat al tarii, caci sigur
ne-am intalni mai des. Am iesit in oras vara trecuta si a fost o
seara memorabila. Sper sa ne vedem si vara asta. Dar sa zic si
profesional, caci imediat am ales sa vorbesc despre partea personala.
Velvet Story este o editura tanara, dar care creste tot mai tare, si
ea nu creste de la sine, ci pentru ca oamenii care se ocupa isi dau
interesul. In mediul online, sunt foarte prezenti si au fost de la
bun inceput, si acum vad ca se extind treptat si in librarii. Pentru
o editura noua, este un progres foarte vizibil. Sa nu mai vorbim de
live-urile pe care le facea Simona pe Facebook, pentru a promova nu
doar pe noi, autorii editurii ei, ci si pe multi altii. Mai rar vezi
asta in lumea literara.
Asta
asa este, pot sa confirm, si eu am fost invitata Simonei Tanasescu in
cadrul emisiunilor ei „Incotro cartea romaneasca?”, desi nu sunt
autor Velvet Story.
Care
este urmatorul tau proiect editorial?
Este
ceva diferit (din nou) fata de cartea anterioara. Lucrez la o poveste
care necesita destul de multa documentare, mai ales pe partea de
atmosfera, cu desfasurare in Uniunea Sovietica a anului 1981. Am ales
aceasta perioada din mai multe motive insa mi-a placut mai ales
relativa stabilitate… care nu era tocmai o stabilitate, ci o
stagnare – de fapt se si numeste „Era Stagnarii”. Nu am vrut sa
o plasez nici in perioada lui Stalin, dar nici in Perestroika.
Povestea se invarte in jurul unei fabrici care, oficial, se ocupa de
produse comerciale, dar are in compozitia ei laboratoare secrete
pentru… altele. Romanul in sine are si elemente de romance,
spionaj, paranoia specifica epocii, dar si conditiile de trai ale
cetateanului sovietic de rand. Cozile la magazine, sondajele de
opinie, cultul (sa ii zic asa) al blugilor. Plus ca era si perioada
Razboiului Rece, tensiunile acelea foarte intense intre sovietici si
americani.
Te
consideri o invingatoare?
Uneori..
Insa nu pun foarte multa presiune pe mine. De cele mai multe ori,
castigul depinde de doua
lucruri: ceva ce depinde de tine (eforturi si pregatiri) si ceva ce
nu poti controla. Uneori, e o chestiune de noroc sau circumstanțe.
Crezi
in teoria lui „nu am timp pentru nimic”? Tu cum procedezi?
Reusesti sa-ti faci timp pentru tine?
Nu
prea. Cu siguranta ca am perioade in care chiar nu am timp pentru
nimic. Toata lumea le are, insa nu este ceva constant. Aproape zilnic
merg
la sala dupa munca. Daca nu ma duc la sala, fie imi caut de lucru
prin casa, fie ies in oras – cu prietenii sau la vreun eveniment
cultural. Seara, fie citesc, fie scriu.
O intrebare de care nu scapa niciuna dintre intervievatele Chic-Elite: Care este viziunea ta vizavi de femeie si putere? Te consideri feminista?
M-am considerat in clasa a zecea, desi nu cred ca am inteles conceptul. Eram innebunita dupa Marilyn Monroe (inca imi place) si am citit o carte interesanta, scrisa de Ellie White – Femei Celebre. Nu era insa o carte feminista, ci mai degraba una care promova ideea de feminitate si senzualitate, dar si inteligenta feminina. Inca o mai rasfoiesc, dar nu stiu daca datorita continutului sau pentru ca imi aminteste de liceu. Totusi, cred ca si datorita continutului. Sunt o mare admiratoare a feminitatii.
Rodica Mijaiche: „Toti avem temeri, dar am decis sa nu ma las condusa de aces...
Urmatorul
Raluca Irimie: „Daca tu stii sa inoti, iar eu stiu sa zbor, impreuna devenim ...
PARTENER MEDIA LA
Acest website foloseste cookie-uri pentru a furniza vizitatorilor o experienta mult mai buna de navigare si servicii adaptate nevoilor si interesului fiecaruia.
Lasa un comentariu