Am interactionat cu Cristina pe fondul unuia din acele proiecte ce pot servi oricand drept contra-argumente mult prea gonflatei perceptii ca suntem o tara in care mai nimic nu se poate, in care gandul prioritar este unde sa pleci. Cat de repede. Cred ca am acceptat prea lesne aceste concluzii. La cate resurse (mai) avem, bunicii mei ar spune, in intelepciunea lor simpla si profunda: e si pacat de Dumnezeu! Daca multe din ele au fost si sunt risipite, cu certitudine nu ne lipseste resursa umana. Oamenii care fac sa infloreasca orice loc in care se afla. Oamenii care sfideaza blazarea si apatia din jur FACAND LUCRURI MINUNATE! Este o subiectivitate pe care mi-o asum: am o pretuire aparte pentru cei care activeaza in sfera sociala si culturala (educatie). Exact acolo unde viata ne doare cel mai tare, chiar daca preferam sa localizam durerea prin alte parti si sa o atribuim unor cauze ce nu tin de responsabilitatea noastra. Sau de posibilitatea de a actiona in vreun fel. Suntem, altfel spus, si neputinciosi, si fara solutii. Numai ca, Oameni precum Cristina Ștefănuț, vicepresedintele Asociatiei Noi Orizonturi Familia –, dovedesc exact CONTRARIUL! E neplacut de acceptat, dar constientizarea face parte din procesul de insanatosire: „nu se poate!” e un argument puternic pentru a sta si a astepta ca altcineva sa faca. (Si, inca, cu ce trena de justificari se infatiseaza la apel!)
Tot de subiectivitatea mea tine, dar ma atrag si ma inspira acele lucruri care se intampla… IN CIUDA FAPTULUI CA.
Observand aceste lucruri si gasind in Cristina elementul comun, mi-am dorit sa aflu mai mult. I-am propus un interviu. Prea tarziu! Ceea ce intentionam sa aflu, se petrecuse cu deja 1 an inainte. Emilia Chebac realizase un interviu mai bun decat mi-ar fi iesit mie. Nu ma credeti pe cuvant, vedeti aici.
Asociatia Noi Orizonturi Familia si-a facut, asadar, in cei 17 ani de existenta, misiune din a contribui la imbunatatirea calitatii vietii copiilor incercati in perioada din viata menita a fi lipsita de griji. Au initiat ,,Corectarea strabismului”, proiect prin care sute de copii defavorizati social, diagnosticati cu aceasta afectiune oftalmologica, au beneficiat de consultatii, tratamente, ochelari de corectie si interventii chirurgicale atunci cand acestea se impuneau si ,,Prieteni pentru voi”, dedicat celor care se confrunta cu boli oncologice. In cadrul acestui proiect medical, in sectiile de oncopediatrie a doua spitale din Bucuresti, membrii echipei au reusit renovarea si modernizarea unor saloane pentru sugari si prescolari, gasind solutii in acelasi timp pentru ca mamicile sa se poata odihni in conditii decente alaturi de copiii lor, spitalizati pe perioade lungi, au donat aparatura medicala si au organizat mici spectacole prin care sa-i bucure si sa le mai aline durerea celor mici.
Intr-o vreme in care traim sub „imperativul succesului”, ceea ce implica alegeri/decizii pragmatice, o femeie isi asuma curajos si se dedica remarcabil unor situatii in fata carora majoritatea ridicam din umeri. De multe ori evitam sa le privim, ca si cum nu ne privesc; nu-s ale noastre! Dar… E, desigur, de preferat sa ajuti decat sa fii in ipostaza de a avea nevoie de ajutor; sa oferi, decat sa fii in ipostaza sa ai nevoie, sa ceri. Doar ca, atunci cand putem ajuta si cand putem oferi, avem sentimentul ca nu ne priveste, nu e problema noastra, avem destule altele. Intr-o intelepciune ce nu poate veni decat din nesfarsita iubire, viata ne invita sa fim nobili. Dar noi alegem sa fim de multe ori… sub generozitatea chemarii. Ne limitam la un perimetru ce nu depaseste granitele ego-ului si a ce numim „al nostru”.
In vreme ce multi sunt motivati de a etala accesorii ale succesului personal si cauta profitul, stralucirea publica, Cristina „contabilizeaza” cazuri de copii cu probleme REZOLVATE, parinti RECUNOSCATORI ca au gasit alinare si chiar vindecare pentru copiii lor, zambete curate de copii FERICITI. Copii care, prin intermediul initiativelor Asociatiei Noi Orizonturi Familia, si-au regasit copilaria cu toata frumusetea ei.
Cristina Ștefănuț nu cauta lumina reflectoarelor. Dupa ani petrecuti in industria imaginii, evit sa fiu public pentru acest tip de persoane, desi multe din ele au, incontestabil, meritele lor. De altfel, pe Cristina e si greu sa o prinzi in asa cadre, ea fiind in mijlocul lucrurilor, nu in studio-uri, sali de conferinte.. Si, totusi, sper ca va si fi! In tot ce o defineste, Cristina e energie vie. Ai sentimentul urmarind-o, ascultand-o, ca poate efectiv misca muntii daca isi propune. Pare o metafora amuzanta indemnul divin: De veti avea credinta cat un graunte de mustar, veti zice muntelui acestuia muta-te si se va muta. Dar cand un om misca munti de inertie, de descurajare sau lipsa de solutii, zambetul ironic trece in expresie de admiratie si, in mod ideal, imbold de a te mobiliza SI TU. Facand ceea ce ai chemarea sa faci prin ceea ce poti descoperi in tine.
Nu sunt putine cazurile de oameni care au atins profesional cam tot ce si-au propus, care si in plan personal au cam „bifat” cele uzuale, dar care, cu toate acestea, au resimtit/resimt un gol. Din perimetrul delimitat de eu, nici nu ai cum sa te simti plin deplin. In generozitatea izvorata din iubire nesfarsita, Viata a asezat in interiorul nostru resursele din care poate veni plinul: prin ceilalti, in mod neconditionat, in ciuda a ceva sau… altceva. Exact ca intr-o iubire implinita.
Intre intrebarile pe care i le pregatisem, una viza… „deviza” Cristinei. Am descoperit-o in ceea ce a dat titlul inspiratului interviu al Emiliei Chebac. E atat de frumoasa, ca o reiau cu placere: „Acolo unde sunt, mi-am propus sa cladesc o Citadela a Binelui”.
Dovada ca nu este doar o declaratie slefuita, Citadela aceasta e in plina constructie. (Cand sunt traire, cuvintele prind viata). Are fundament solid si arata foarte incurajator intr-o lume care pare a fi depus armele aproape fara lupta.
E atat de suava, incat n-ai cum sa-i spui femeie razboinica, desi a trebuit sa treaca multe incercari pentru a izbandi. Esti confruntat, pur si simplu, cu adevarul cuvintelor: puterea Mea se desavarseste in slabiciune (II Cor., 12,9). In lucrare evidenta. Odata ce si-a deslusit rolul si rostul, Cristina a devenit parte a lucrarii. Resursele vin spre ea. Sub toate formele: oameni, idei, solutii.. Viata parca lucreaza de la sine cand ti-ai gasit locul potrivit. Asta, doar pentru ca esti atat de concentrat la ceilalti, incat ajungi sa existi prin ei. I-am spus misiune regala. O misiune ce isi urmeaza cursul frumos. Nu-ti trebuie imaginatie prea multa pentru a o vedea pe Cristina intr-o tinuta eleganta din catifea violet regala, degajand senin si fiind intampinata de surasuri de recunostinta. Doar ca, in realitate ea isi sufleca manecile si se ocupa de treburile cetatii. Sunt atatea de facut! Si se bucura nespus cand altii sunt inspirati de exemplul ei si aleg sa se implice, traind astfel cu adevarat acel sentiment magic de implinire sufleteasca… Nobletea autentica e in atitudine si fapte, nu in tinute…
Multa putere si reusite pe masura generozitatii tale, femeie faina!
Cu o reverenta,
Echipa Chic-Elite
Poti fi parte a acestei Citadele ce va dainui dincolo de orice.
Daca vrei ca un dar pe care il faci sa fie BUCURIE PLINA, poti alege: cadouri corporate // cadouri pentru copii // un cadou pentru fiecare zi, cu ceva din ESENTA si FRUMUSETEA TA! (Descarca preview)
Imagini: preluare Emilia Chebac
