La Chic Elite sustinem femeile in proiectele lor, indiferent de domeniul abordat. Personal, recunosc ca in ultima perioada m-am indreptat cu precadere asupra scriitoarelor contemporane de limba romana, considerand ca literatura autohtona a cunoscut in ultimii ani o evolutie spectaculoasa. Corina, tu esti una dintre aceste scriitoare, de afltfel, ultima ta carte lansata de curand confirmand acest lucru. Felicitari!
Asadar, as vrea sa incepem acest interviu prin a-mi spune mai multe despre romanul „Destinul meu esti tu”, publicat la editura Petale Scrise.
Iti multumesc, Cristina, pentru felicitari si pentru amabilitatea de a-mi oferi ocazia sa fiu mai aproape de cititorii mei prin intermediul Chic Elite. Da, sunt doar cateva zile de cand editura Petale Scrise a lansat noul meu roman, „Destinul meu esti tu”, si sunt, evident, foarte fericita. Foarte fericita pentru publicarea cartii, foarte fericita pentru ca am inceput aceasta colaborare cu o noua editura. Desigur, ii multumesc si pe aceasta cale Alinei Cosma si tuturor celor de la Petale Scrise. M-au primit cu afectiune in familia lor si le sunt recunoscatoare. Deja ti-am dezvaluit ca este un roman de dragoste, dar nu doar atat. Pentru mine este, deopotriva, un roman psihologic, prin prisma celor doua personaje principale, Mina si Nicholas, ale caror stari sufletesti am incercat sa le aprofundez, sa le evidentiez in diferite momente ale existentei lor, din copilarie si pana la maturitate. De asemenea, este vorba despre transformarea lor pe parcursul povestirii si despre conflictul interior cauzat de schimbarile de mediu, de mentalitate si de nivelul de afectiune de care au avut parte, mai mult sau mai putin. Pentru cei doi copii, al caror unic camin a fost orfelinatul, a existat mereu acel melanj dintre realitate-imaginatie-visuri, dintre a-si accepta soarta mai putin fericita si a starui in credinta si speranta ca prin forte proprii, prin ambitie si perseverenta, vor ajunge sa-si depaseasca conditia, croindu-si singuri drumul spre un altfel de viitor. Personajele mele au evoluat prin autoeducatie, abia mult mai tarziu beneficiind de un sprijin real in dezvoltarea lor. Si pentru ca iubirea, asa cum stim toti, ne poate gasi oricand, oriunde, magia Craciunului a picurat fulgi de dragoste peste cei doi tineri, a caror unica dorinta neimplinita inca era aceea de a se regasi.
Ce ne poti spune despre celalate doua carti ale tale, „O iubire de Craciun” si „Plina de pasiune”?
Of, prin intrebarea asta m-ai atins la sentiment, cum se spune… „O iubire de Craciun” este prima mea carte publicata, romanul de debut, cel care a incununat speranta mea de a fi un autor publicat, este romanul care ma defineste, prin care cititorii m-au descoperit. Acum, privind in urma, simt aceeasi mare bucurie si satisfactie ca si in momentul lansarii. Cititorii au indragit povestea si personajele, simtind cat de mult suflet am pus scriind-o. Stii, chiar deunazi mi-a trimis o cititoare un mesaj (apropo de noul roman lansat) in care ma intreba… Ah, dumneavoastra sunteti cea care a scris „O iubire de Craciun”, nu-i asa? Prin exemplul asta, cred ca am spus totul. Si au trecut trei ani de la aparitia lui.
Despre „Plina de pasiune”, ce-as putea sa-ti spun? Eu consider ca aceasta carte este o veritabila lectie de viata, cu un personaj principal, Cassandra, cu care multe tinere se pot identifica. Sper sa fie o pilda despre felul in care pot fi depasite obstacolele dificile din viata si cat de mult conteaza sa ai incredere deplina in propria persoana. Iar atunci cand dragostea iti da tarcoale si te copleseste cu parfumul ei, trebuie doar s-o accepti in viata ta, sa te bucuri de ea ca de un dar divin. Nimic nu poate fi mai frumos decat sa iubesti si sa fii iubit.
Incerc pe cat posibil sa aleg titluri care sa descrie fiecare carte. Nu este greu de inteles, prin urmare, ca este vorba despre niste povesti de dragoste, despre fascinanta perioada a Cracinului, despre felul in care soarta se joaca uneori cu sentimentele noastre, purtandu-ne de la agonie la extaz. Imi place ca finalurile cartilor mele sa fie fericite, probabil datorita firii mele vesele si optimiste, dar si a credintei ca speranta si puterea de a trece peste dificultati va fi rasplatita in cele din urma.
De unde iti putem achizitiona cartile?
Primele doua romane, „O iubire de Craciun” si „Plina de pasiune”, pot fi achizitionate de pe site-ul editurii Bookzone, editura care le-a publicat. Cel aparut recent, „Destinul meu esti tu”, de asemenea de pe site-ul editurii, de data aceasta editura Petale Scrise.
Cum ti-ai descoperit pasiunea pentru scris?
Mi-a placut intotdeauna sa scriu pentru ca aveam sentimentul de libertate. Eram libera sa astern pe o foaie alba, goala, ganduri, sentimente, idei, sa nascocesc povesti, sa-mi transpun emotiile si sa ma joc cu cuvintele. Pe langa toate astea, pentru mine scrisul e un fel de terapie, ma relaxeaza. Am ajuns sa scriu tot mai mult, iar acum o fac zilnic, chiar daca uneori imi propun sa iau o pauza. Nu, nu merge. O zi fara cateva pagini scrise mi se pare o zi ciudata, ca sa nu zic, pierduta. In plus, simt si traiesc ceea ce scriu… Imi iubesc personajele si incerc mereu sa ma transpun in poveste pentru a le intelege si mai bine. Ma bucur, ma intristez, plang sau rad impreuna cu ele, de parca ar fi prietenii mei cei mai buni. Scriu romance pentru ca asta e firea mea, sunt o romantica. Ador sa citesc povesti de dragoste, iubesc filmele siropoase, cum le spun unii, pe care le urmaresc umpland servetelele cu lacrimi. Iubesc nepus de mult Craciunul, pe care nu l-am considerat niciodata a fi ceva comercial. Pentru mine aspectul acesta n-are nicio importanta. Eu il simt ca pe cea mai frumoasa si fericita perioada din an, il asociez cu oamenii dragi, cu traditiile si toata stralucirea lui. Este perioada magica in care, cred eu, iubim mai mult, suntem mai empatici si mai fericiti. Imi plac oamenii ce pretuiesc dragostea, care lupta si se sacrifica in numele ei. Da, sunt o romantica si tot ce-mi doresc este ca oamenii sa-mi cunoasca sufletul, citindu-mi cartile.
Care este relatia ta cu cititorii? Ai avut parte de impresii negative si, daca da, cum ai reactionat?
Cititorii inseamna totul pentru un autor. Daca ei n-ar exista, nici noi n-am fi. Pentru ei ne straduim sa scriem povesti care sa-i surprinda si sa le trezeasca interesul, sa-i bucure si sa-i emotioneze, sa le transmita ceea ce noi simtim. Ei sunt judecatorii nostri. Evident, nu e usor. Personal, nu pot spune ca am avut parte de reactii negative, cel putin nu le-am interpretat asa. Cred ca este vorba despre impresii, sugestii, pareri, care de cele mai multe ori sunt pertinente. Pana la urma, scrisul este o arta si, la fel ca muzica sau pictura, de exemplu, este ceva subiectiv. De pilda, „O iubire de Craciun”… Eu am fost, sa zicem, taxata, pentru faptul ca romanul s-a incheiat brusc, ca actiunea ar fi putut continua. O astfel de critica constructiva nu poate decat sa ma bucure. Inseamna ca romanul a placut, lucru pe care ni-l dorim fiecare dintre noi. Mereu am incercat sa tin cont de opinia publicului, sa indrept lucrurile. Tocmai de aceea, „O iubire de Craciun” are in acest moment continuarea dorita de cititori. Volumul 2 este finalizat, asa cum ei si-au dorit. Daca sau cand va fi publicat, n-as putea spune. Pentru mine e important faptul ca l-am scris si ca mi-am platit astfel datoria fata de cititori. Prin urmare, relatia noastra este una cat se poate de fireasca. Cred ca am raspuns mereu prompt mesajelor primite, ca am fost receptiva la observatiile lor si ca interactiunea dintre noi este cat se poate de buna. Pana la urma, totul tine de modul de a privi si a intelege lucrurile, de a le accepta si a le indrepta pe cat posibil.
Consideri ca e important ca autor sa te implici in promovarea propriei carti?
Desigur, este foarte important, dar nu decisiv. Eu cred ca editurile pot face acest lucru mult mai eficient decat noi. Eu, personal, nu ma pot lauda ca as fi foarte familiarizata cu toate instrumentele necesare unei publicitati agresive (in sensul bun al cuvantului) si odata ce nu le stapanesti, procesul este complicat, greoi. Intotdeauna postez pe Facebook noutatile legate de munca mea, de proiectele noi sau de lansari care vor avea loc. Incerc sa impulsionez cititorii dand detalii despre romanele mele, despre actiune si personaje, dar cam atat. Chiar si aceste lucruri le fac relativ rar (cu unele exceptii), fiindca ma tem sa nu plictisesc, sa nu devin agasanta. Eu cred ca cine doreste sa-mi citeasca cartile, cine e interesat de ele, le va cumpara chiar daca postarile mele vor fi zilnice sau nu. Mai mult, daca o carte semnata Corina Lupu a ajuns la sufletului cititorului, daca a indragit-o si ii pastreaza o amintire frumoasa, o va cumpara si pe urmatoarea, fara prea multe insistente din partea mea. Stiu ca ma situez la ani lumina distanta de modul de promovare al altor autori, dar e tot ce pot, tot ceea ce eu stiu sa fac.
Te gandesti la traduceri?
Nu, nu ma mai gandesc pentru ca este un proces foarte complicat. Mi-am tradus singura din romana in engleza romanul aparut la New York, „Wandering Moments”, dar nu as mai repeta experienta. Oricat de bine as cunoaste limba engleza sau oricare alta, n-as vorbi-o niciodata perfect, nefiind limba mea materna. Cei de la editura din SUA au fost binevoitori, amabili, au avut rabdarea s-o corecteze si sa o aduca la standardele americane. In schimb, n-as spune nu unei edituri care ar fi interesata in a-mi traduce cartile, ba din contra, ar fi o satisfactie enorma.
Crezi ca un nume strain pe o carte are apriori, pe piata locala, mai multe sanse de a deveni un succes?
Da, chiar cred lucrul acesta si ma gandisem sa folosesc un pseudonim inca de la prima carte, „O iubire de Craciun”. Am renuntat la idee doar dupa ce o persoana de incredere m-a sfatuit ca n-ar fi un lucru intelept, ca eu sunt Corina Lupu si, indiferent cum avea sa fie primit romanul meu de debut, era mai corect sa-mi asum si sa invat lucruri pentru urmatoarele aparitii. Da, un nume strain sau mai mult, unul exotic, daca se poate, sare in ochi. Este intr-un fel efectul pe care-l are o coperta reusita sau un titlu atragator, bine ales. Eh, daca le ai pe toate trei, cu atat mai bine. Nu stiu daca este valabil pentru toti cititorii, dar da, cred ca functioneaza, desi nu este nicidecum o reteta sigura a succesului. Faptul ca o carte poarta ca semnatura un nume strain nu garanteaza neaparat si calitatea ei. Pana la urma este vorba de creativitate, de subiect si de stilul de a scrie al autorului respectiv.
Cea mai mare bucurie ca scriitoare. Dar cea mai mare dezamagire?
Cea mai mare bucurie o reprezinta, fara discutii, lansarea unei noi carti. Am trait deja de trei ori acest sentiment (as spune de patru ori, gandindu-ma la lansarea romanului „Wandering Moments” la New York) si va pot spune ca este ceva minunat, inaltator, ca un vis frumos ce se implineste dupa multa munca, dupa momente de incertitudine si speranta. Dar mai mult de atat ma bucura aprecierea cititorilor. Faptul ca un necunoscut imi cumpara cartea, ca o citeste si isi face timp sa-mi transmita impresiile lui, mi se pare o rasplata pentru efortul depus, dar si o motivatie, atunci cand mesajele de apreciere si incurajare imi umplu inima de bucurie. Niciun autor nu scrie pentru el, nu-i asa? Scrie pentru oamenii care inca citesc si o fac cu multa pasiune.
Dezamagire, e mult spus. Cred ca doar eu ma pot dezamagi, uneori. Au fost, in schimb, situatii care mi-au lasat un gust amar, situatii pe care nu le-am inteles atunci si nu le inteleg nici azi, la care m-am gandit si le-am analizat indelung, fara rezultat, din pacate. N-o sa intru-n amanunte, evident, dar mi-ar placea sa pot completa acest puzzle care a modificat intr-o mare masura bunul mers al lucrurilor. Din fericire, am avut puterea de a depasi acele momente facand exact ceea ce-mi place cel mai mult, scriind in continuare. Romanul „Destinul meu esti tu” este un fel de nou inceput, tocmai de asta este atat de pretios pentru mine. Se apropie Craciunul si vi-l recomand cu drag drept dar pentru voi, prieteni sau rude. Am incredere ca veti indragi povestea si veti petrece clipe delicioase citind-o, la lumina beculetelor din brad, cu o ceasca de ciocolata fierbinte in mana.
Ai vreun scriitor roman contemporan pe care-l citesti si-l admiri?
Sunt multe nume care-mi vin in minte, dar nu cred ca ar fi corect sa amintesc vreunul pentru a nu-i jigni pe ceilalti. Evident, sunt mai atrasa de cei care scriu romance, la fel ca mine, citesc recenziile, desi nu sunt neaparat convinsa ca exprima intotdeauna adevarul, adevarul meu, vreau sa spun, ceea ce eu as considera ca e un roman bun sau mai putin bun. Mi s-a intamplat sa cumpar si sa citesc carti cu o recenzie excelenta, dar care pe mine m-au dezamagit, care nu s-au ridicat la nivelul asteptarilor mele, dar si invers. In general ma abtin sa citesc, pentru a nu fi distrasa de la felul in care scriu. Nu simt nevoia nici sa ma inspir, nici sa caut diferente intre stilul meu si al altora. Fiecare este unic in felul sau, fiecare are publicul sau si cred ca e foarte bine asa. N-o sa ma feresc insa sa-l numesc pe Eugen Ovidiu Chirovici, un nume care, cred eu, se ridica deja peste limita invidiei, caci volumul „Cartea Oglinzilor” a ajuns sa fie acceptat de edituri de prestigiu ale lumii, a fost tradus in numeroase tari si chiar va fi ecranizat in curand. Este o realizare de exceptie vizavi de care cuvintele sunt de prisos. Este imbucurator faptul ca un scriitor roman a atins o asemenea performanta uimitoare. Eu, personal, sunt increzatoare ca si productia cinematografica va fi la fel de bine primita si se va bucura de un urias succes, la fel ca si cartea.
Ce-ti doresti de la 2023?
Ce-ti doresti tu, Cristina? Ce-si doreste orice om? Sanatate si liniste sufleteasca pentru intreaga familie, un an mai bun decat cel care se va incheia in curand, realizari de suflet si pentru suflet si… pace. Este chinuitor sa stii ca in aproape 2023 oamenii mor din cauza razboiului, ca tineri si copii sunt afectati psihic si traiesc o asemenea drama si trauma… Da, vreau pace, intelegere si multa iubire intre semeni. Pe plan profesional, imi doresc sa evoluez, sa public cat mai multe carti de succes, carti care sa aduca cititorilor bucurie in suflete, iar mie, satisfactia unei munci bine facute. Imi doresc de asemenea ca romanii sa citeasca mai mult, sa inteleaga ca lectura este un dar spiritual care imbogateste fiinta umana. Mi-as dori ca editurile din Romania sa publice mai des autori romani caci, se observa cu claritate, traducerile autorilor straini au devansat cu mult aparitiile autorilor autohtoni. Inteleg ca, pana la urma, o editura este un business la fel ca oricare altul si ca piata decide… Totusi este pacat, pentru ca exista numerosi autori romani talentati care ar merita o sansa.
Care este viziunea ta vizavi de femeie si putere? Te consideri feminista?
Dorinta de putere a existat dintotdeauna in umanitate si a fost ravnita de-a lungul timpului, indiferent ca vorbim despre barbati sau femei. Puterea mea este scrisul. Prin el incerc sa ofer femeilor, cititoarelor mele, incredere, speranta si constientizarea faptului ca pot fi si pot face orice-si doresc. Nu sunt neaparat o feminista, dar consider ca pentru un viitor mai bun si o lume echilibrata, trebuie sa ne unim talentul, ambitia, vointa, indiferent de gen, etnie sau afilieri.
Multumesc si mult succes in continuare.
La fel si tie, Cristina. Iti doresc ca anul ce vine sa fie unul mai bun, plin de satisfactii personale si profesionale. Multumesc.
