Andrea
Szasz este un exemplu viu ca un tanar ambitios isi poate construi un
parcurs profesional interesant in strainatate, chiar si in
coplesitorul – asa cum este descris de unii romani care l-au
vizitat – New York. Ba mai mult, este o inspiratie prin faptul ca,
dupa 15 ani de viata in strainatate, a ales sa se intoarca in
Romania.
– Cine
este Andrea Szasz?Andrea
Szasz este o targumureseanca care dupa mai mult de 15 ani de
locuit, studiat si muncit in Statele Unite s-a reintors in
Romania. In State, am lucrat ca si dadaca (glumesc zicand
ca detin un doctorat in dadacie), am studiat economia
si relatiile internationale pentru ca traim intr-o
lume unde suntem tot mai conectati unii de altii, financiar
si personal. Apoi cu timpul am ajuns sa lucrez la o firma de
cercetare de marketing digital, cu care colaborez in continuare.
– Cum
este sa lucrezi cu companii din Fortune 500?Cultura
corporatista din SUA are propria sa identitate. In general,
cerintele sunt mai exigente, dar daca iti faci treaba
si exista o comunicare deschisa, nu este foarte diferit
fata de companiile mari.
– Cum
ai ajuns sa faci o cariera in New York? Ce ne poti povesti despre
experienta SUA ca oportunitati, provocari, dezvoltare profesionala si
personala?
New
York este locul unde am inceput sa lucrez ca si dadaca si unde,
zic eu, mi-am petrecut primii ani de persoana adulta – desi aveam
peste 20 de ani cand am ajuns in State. Acolo mi-am
facut prietenii, unde am fost expusa pentru prima data unei
culturi diferite fata de cea romaneasca si care mi-a placut in
ciuda forfotei si agitatiei care o inconjoara.
Ca si oportunitati, SUA
este locul unde educatia isi spune cuvantul. Este usor sa
faci o scoala, poti merge si in weekend, sa mergi cu
jumatate de norma, sa intrerupi si sa continui peste 5 ani
fara probleme sau sa schimbi in ce vrei sa faci licenta in
timpul studiului. Dar, scoala poate sa fie scumpa, in special la cele
mai bune universitati si colegii, si un imprumut bancar
sa studiezi devine o necesitate. Apoi, sistemul de viza de munca
poate sa fie un alt obstacul deoarece este nevoie ca firma
sa te sponsorizeze pentru viza. O ultima provocare ar fi
networking-ul (fara el, iti sunt limitate
optiunile profesionale) si obligatoriu sa te adaptezi
culturii americane – personal si profesional.
Pentru
mine, dezvoltarea profesionala a inceput inca din
facultate, unde am invatat cum sa te prezinti la un interviu, cum sa
comunici profesional, fie cum sa raspunzi la intrebarile
angajatorului sau cum sa formulezi un email, sa iti ceri
drepturile salariale, sa iti cunosti valoarea pe care o aduci
firmei. Si este o lectie care mi-a folosit de-a lungul
anilor si imi foloseste in continuare.
Pentru
mine personal, adaptarea la o cultura destul de diferita de cea
romaneasca (din anumite puncte de vedere) a fost cea mai mare
provocare. Am invatat ca unele expresii perfect normale pentru
cultura romanesca pot sa fie jignitoare, ca sa fiu foarte directa nu
este intotdeauna calea cea mai buna si ca sa cer ajutor si sa
invat sa spun „nu” este benefic si nu o rusine.
– Daca
ar fi sa numesti principalele 5 lectii oferite de lucrul in
strainatate, care ar fi acelea?
Cele
5 lectii ar fi:
1) Oamenii sunt la fel peste tot – ai
parte de oameni cu suflet mare dar si de oameni rai,
profitori.
2) Nu este o rusine sa ceri ajutor.
3)
Nimeni nu va avea grija de tine, deci este normal sa te pui pe primul
plan.
4) Daca nu iti convine unde te afli in
viata personal sau profesional, depinde de tine sa schimbi
aceasta.
5) Sa nu mai pun oamenii si locurile pe
piedestal – adica iarba nu este mai verde pe partea cealalta.
– Ai
si studiat in strainatate – ce impact a avut acest lucru asupra
devenirii tale ca profesionist, ca om?
Da,
am studiat economia si relatiile internationale. Ceea ce am
studiat a avut un impact minor asupra partii profesionale.
Impactul cel mai mare l-au avut profesorii si resursele
oferite de facultate. Unul dintre profesori care mi-a zis ca pot mai
mult de atat si m-a rugat sa refac lucrarea de 25 de pagini, altul
care mi-a zis sa nu mai fiu asa de dura cu mine insami, exemple
de empatie si bunatate. Fiind o facultate privata, are resurse
financiare de care beneficiaza si stundetii. Prin programele
oferite de scoala, am ajuns in India, Nepal si Bangladesh, care
sunt tari cu oameni fenomenali dar unde se vede cat de mult conteaza
accesul la educatia publica.
– Ce
te-a determinat sa revii in Romania?M-am
decis sa revin in Romania deoarece viata din New York o
simteam stagnanta si cum vroiam sa mai cunosc si alte
parti ale lume, mutarea inapoi mi s-a parut o solutie. De
asemenea, parintii sunt inca aici si aceasta a
fost un factor foarte important.
– Ce
iti doresti sa faci in Romania?
Doresc
sa o redescopar atat personal, cat si profesional. Romania s-a
schimbat enorm de mult din anumite puncte de vedere, cat am fost
plecata – oportunitatile profesionale si societatea
sunt foarte diferite comparativ cu anul 2000.
– Esti
una dintre fondatoarele Romanian American Professional Network
(RomAmPro), organizatie care isi propune oferirea unui cadru de
networking comunitatii de romani din SUA. Care sunt principalele
reguli ale networkingului, in opinia ta?
Principalele
reguli ale networkingului as zice ca sunt: sa stii ce
iti doresti de la persoana cu care vorbesti sa sa nu
iti fie rusine sa ceri ajutorul – cat de mic (sa se uite peste
un CV) sau mare (sa te conecteze cu alte persoane sau sfaturi pentru
angajare).
– Cum
putem capitaliza networkul / relatiile profesionale pe care le
dezvoltam?
Sa tinem legatura
este modul in care putem capitaliza networkul: sa invitam persoana la
o cafea, sa o invitam la diferite evenimente profesionale sau chiar
si trimitand un email sau un mesaj prin telefon.
– Care
sunt convingerile, calitatile si celelalte resurse interioare care
te-au sustinut in cariera?
As
zice ca optimismul, perseverenta si curiozitatea sunt
principalele atuuri care m-au ajutat in cariera.
– Ai
un anumit ritual zilnic care te sustine sa incepi ziua cu
dreptul?Chiar
nu. Dar incep ziua cu ceai si cat posibil cu umor,
care este indispensabil.
– Ce
te incurajeaza cel mai tare sa ai incredere in deciziile tale?Faptul
ca stiu ca orice rezultat in urma deciziilor mele, daca nu este
pe placul meu, are parti bune si se poate incerca altceva pentru
a ajunge la optiunea dorita.
– Daca
ar fi sa privesti in urma, care sunt principalii factori care te-au
sustinut sa ajungi in acest punct al carierei
tale?Ca intotdeauna pot
sa fac mai bine, indiferent ce zic anumite persoane, ce este
rau este doar temporar, prefer sa incerc si sa esuez decat
sa nu incerc deloc, impreuna cu familia si prietenii sunt
principalii factori care m-au ajutat sa ajung unde sunt acum.
– Ce intrebare ti-ai adresa si cum ai raspunde la ea?:) Ce m-as face fara prieteni si muzica? Ar fi o viata foarte plictisitoare 🙂
Jurnalist, consultant comunicare, personal branding si employer branding
Am o experienta de aproape 20 de ani in comunicare si in presa scrisa si online, de business si life-style. Am contribuit la dezvoltarea unor branduri premium in presa romaneasca (Project Manager Eva.ro, redactor-sef Cariere) si am avut ocazia de a interactiona cu mii de manageri, antreprenori si guru internationali din mediul de afaceri, precum si cu unii dintre cei mai buni specialisti din diverse domenii care contribuie la un stil de viata frumos si echilibrat (parenting, nutritie, coaching, vestimentatie, etc.).
Principale directii de activitate ale Buticului meu de Inspiratie sunt: employer branding si cursuri de life-style pentru angajatii companiilor, content mastery, PR & media relations, branding personal.
Andrada Rezmuves: „Fara femei, n-ar mai exista lumea, nu-i asa?!”
Urmatorul
Să fie storytelling! La Puterea SuperBlog, în a 25-A ediție a competiției
PARTENER MEDIA LA
Acest website foloseste cookie-uri pentru a furniza vizitatorilor o experienta mult mai buna de navigare si servicii adaptate nevoilor si interesului fiecaruia.
Lasa un comentariu