Citesti acum…
Andrea Szasz: „Nu este o rusine sa ceri ajutor”

Andrea Szasz: „Nu este o rusine sa ceri ajutor”

de  Dana Tudorseptembrie 15, 2022

Andrea Szasz este un exemplu viu ca un tanar ambitios isi poate construi un parcurs profesional interesant in strainatate, chiar si in coplesitorul – asa cum este descris de unii romani care l-au vizitat – New York. Ba mai mult, este o inspiratie prin faptul ca, dupa 15 ani de viata in strainatate, a ales sa se intoarca in Romania.

– Cine este Andrea Szasz?
Andrea Szasz este o targumureseanca care dupa mai mult de 15 ani de locuit, studiat si muncit in Statele Unite s-a reintors in Romania. In State, am lucrat ca si dadaca (glumesc zicand ca detin un doctorat in dadacie), am studiat economia si relatiile internationale pentru ca traim intr-o lume unde suntem tot mai conectati unii de altii, financiar si personal. Apoi cu timpul am ajuns sa lucrez la o firma de cercetare de marketing digital, cu care colaborez in continuare. 

– Cum este sa lucrezi cu companii din Fortune 500?
Cultura corporatista din SUA are propria sa identitate. In general, cerintele sunt mai exigente, dar daca iti faci treaba si exista o comunicare deschisa, nu este foarte diferit fata de companiile mari. 

– Cum ai ajuns sa faci o cariera in New York? Ce ne poti povesti despre experienta SUA ca oportunitati, provocari, dezvoltare profesionala si personala?
New York este locul unde am inceput sa lucrez ca si dadaca si unde, zic eu, mi-am petrecut primii ani de persoana adulta – desi aveam peste 20 de ani cand am ajuns in State. Acolo mi-am facut prietenii, unde am fost expusa pentru prima data unei culturi diferite fata de cea romaneasca si care mi-a placut in ciuda forfotei si agitatiei care o inconjoara. 

Ca si oportunitati, SUA este locul unde educatia isi spune cuvantul. Este usor sa faci o scoala, poti merge si in weekend, sa mergi cu jumatate de norma, sa intrerupi si sa continui peste 5 ani fara probleme sau sa schimbi in ce vrei sa faci licenta in timpul studiului. Dar, scoala poate sa fie scumpa, in special la cele mai bune universitati si colegii, si un imprumut bancar sa studiezi devine o necesitate. Apoi, sistemul de viza de munca poate sa fie un alt obstacul deoarece este nevoie ca firma sa te sponsorizeze pentru viza. O ultima provocare ar fi networking-ul (fara el, iti sunt limitate optiunile profesionale) si obligatoriu sa te adaptezi culturii americane – personal si profesional. 

Pentru mine, dezvoltarea profesionala a inceput inca din facultate, unde am invatat cum sa te prezinti la un interviu, cum sa comunici profesional, fie cum sa raspunzi la intrebarile angajatorului sau cum sa formulezi un email, sa iti ceri drepturile salariale, sa iti cunosti valoarea pe care o aduci firmei. Si este o lectie care mi-a folosit de-a lungul anilor si imi foloseste in continuare. 

Pentru mine personal, adaptarea la o cultura destul de diferita de cea romaneasca (din anumite puncte de vedere) a fost cea mai mare provocare. Am invatat ca unele expresii perfect normale pentru cultura romanesca pot sa fie jignitoare, ca sa fiu foarte directa nu este intotdeauna calea cea mai buna si ca sa cer ajutor si sa invat sa spun „nu” este benefic si nu o rusine. 

– Daca ar fi sa numesti principalele 5 lectii oferite de lucrul in strainatate, care ar fi acelea?
Cele 5 lectii ar fi:
1) Oamenii sunt la fel peste tot – ai parte de oameni cu suflet mare dar si de oameni rai, profitori.
2) Nu este o rusine sa ceri ajutor.
3) Nimeni nu va avea grija de tine, deci este normal sa te pui pe primul plan. 
4) Daca nu iti convine unde te afli in viata personal sau profesional, depinde de tine sa schimbi aceasta. 
5) Sa nu mai pun oamenii si locurile pe piedestal – adica iarba nu este mai verde pe partea cealalta. 

– Ai si studiat in strainatate – ce impact a avut acest lucru asupra devenirii tale ca profesionist, ca om?
Da, am studiat economia si relatiile internationale. Ceea ce am studiat a avut un impact minor asupra partii profesionale. Impactul cel mai mare l-au avut profesorii si resursele oferite de facultate. Unul dintre profesori care mi-a zis ca pot mai mult de atat si m-a rugat sa refac lucrarea de 25 de pagini, altul care mi-a zis sa nu mai fiu asa de dura cu mine insami, exemple de empatie si bunatate. Fiind o facultate privata, are resurse financiare de care beneficiaza si stundetii. Prin programele oferite de scoala, am ajuns in India, Nepal si Bangladesh, care sunt tari cu oameni fenomenali dar unde se vede cat de mult conteaza accesul la educatia publica. 

– Ce te-a determinat sa revii in Romania?
M-am decis sa revin in Romania deoarece viata din New York o simteam stagnanta si cum vroiam sa mai cunosc si alte parti ale lume, mutarea inapoi mi s-a parut o solutie. De asemenea, parintii sunt inca aici si aceasta a fost un factor foarte important. 

– Ce iti doresti sa faci in Romania? 
Doresc sa o redescopar atat personal, cat si profesional. Romania s-a schimbat enorm de mult din anumite puncte de vedere, cat am fost plecata – oportunitatile profesionale si societatea sunt foarte diferite comparativ cu anul 2000. 

– Esti una dintre fondatoarele Romanian American Professional Network (RomAmPro), organizatie care isi propune oferirea unui cadru de networking comunitatii de romani din SUA. Care sunt principalele reguli ale networkingului, in opinia ta?
Principalele reguli  ale networkingului as zice ca sunt: sa stii ce iti doresti de la persoana cu care vorbesti sa sa nu iti fie rusine sa ceri ajutorul – cat de mic (sa se uite peste un CV) sau mare (sa te conecteze cu alte persoane sau sfaturi pentru angajare). 

– Cum putem capitaliza networkul / relatiile profesionale pe care le dezvoltam?
Sa tinem legatura este modul in care putem capitaliza networkul: sa invitam persoana la o cafea, sa o invitam la diferite evenimente profesionale sau chiar si trimitand un email sau un mesaj prin telefon. 

– Care sunt convingerile, calitatile si celelalte resurse interioare care te-au sustinut in cariera?
As zice ca optimismul, perseverenta si curiozitatea sunt principalele atuuri care m-au ajutat in cariera. 

– Ai un anumit ritual zilnic care te sustine sa incepi ziua cu dreptul?
Chiar nu. Dar incep ziua cu ceai si cat posibil cu umor, care este indispensabil. 

– Ce te incurajeaza cel mai tare sa ai incredere in deciziile tale?
Faptul ca stiu ca orice rezultat in urma deciziilor mele, daca nu este pe placul meu, are parti bune si se poate incerca altceva pentru a ajunge la optiunea dorita. 

– Daca ar fi sa privesti in urma, care sunt principalii factori care te-au sustinut sa ajungi in acest punct al carierei tale?
Ca intotdeauna pot sa fac mai bine, indiferent ce zic anumite persoane,  ce este rau este doar temporar, prefer sa incerc si sa esuez decat sa nu incerc deloc, impreuna cu familia si prietenii sunt principalii factori care m-au ajutat sa ajung unde sunt acum. 

– Ce intrebare ti-ai adresa si cum ai raspunde la ea?:)
Ce m-as face fara prieteni si muzica? Ar fi o viata foarte plictisitoare 🙂

Care este reactia ta?
Articol bun
0%
Autor recomandat
0%
Despre autor
Dana Tudor
Dana Tudor
Jurnalist, consultant comunicare, personal branding si employer branding Am o experienta de aproape 20 de ani in comunicare si in presa scrisa si online, de business si life-style. Am contribuit la dezvoltarea unor branduri premium in presa romaneasca (Project Manager Eva.ro, redactor-sef Cariere) si am avut ocazia de a interactiona cu mii de manageri, antreprenori si guru internationali din mediul de afaceri, precum si cu unii dintre cei mai buni specialisti din diverse domenii care contribuie la un stil de viata frumos si echilibrat (parenting, nutritie, coaching, vestimentatie, etc.). Principale directii de activitate ale Buticului meu de Inspiratie sunt: employer branding si cursuri de life-style pentru angajatii companiilor, content mastery, PR & media relations, branding personal.
Comentarii

Lasa un comentariu

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord