formator autorizat, consilier pentru dezvoltare personală prin artă
Astăzi îți propunem un interviu-cadou despre autenticitate, cu Ana Maria Ștefănescu, primul dream teacher certificat din România, terapeut transpersonal, formator autorizat și consilier pentru dezvoltare personală prin artă. Cadou pentru că vine cu invitația ca, în zilele de tihnă care urmează, să îți oferi cadoul ascultării celei mai bune prietene – vocea ta interioară.
„În lipsa autenticității există pericolul de «a pune scara pe zidul greșit». Ignorarea glasului intuiției (pe care îl auzim toți, într-o măsură mai mică sau mai mare) este aducătoare de confuzie, scăderea nivelului de energie și a poftei de viață – și chiar de depresie”, spune Ana, un om cadou la rându-i, prin conținere, blândețe și o profundă pregătire profesională.
De ce ai ales ca temă principală a acestui interviu autenticitatea?
Cred că ne aflăm într-un moment în care tema asta, a autenticității, este mai importantă decât oricând. Autenticitatea ne scutește de false apartenențe.
Ce este de fapt autenticitatea?
Este o valoare după care să ne ghidăm. Este glasul inimii – transformat în acțiune: a vorbelor, a faptelor. Este o cale a adevărului personal. Este ceea ce ne aduce înapoi, cu blândețe și insistență în același timp, la darurile cu care am venit pe lume. Este ceea ce ne aduce sens și creează valoare: pentru noi, pentru alții.
Cum știm că suntem autentici?
Știm că suntem autentici atunci când ceea ce gândim, simțim, intenționăm se potrivește cu ceea ce facem ”în exterior”. În lume. Autenticitatea vine de regulă însoțită de un sentiment de ”a fi în flux”.
Cum ne influențează autenticitatea calitatea vieții, starea de bine mentală și emoționala? Poți da un exemplu din practica ta?
O temă care apare des în lucrul cu cei pe care îi însoțesc în procese de autocunoaștere și dezvoltare personală este exact asta: îndepărtarea și reapropierea de filonul autentic din interior, de cine suntem de fapt, ne duce pe calea falselor apartenențe. Ignorarea glasului intuiției (pe care îl auzim toți, într-o măsură mai mică sau mai mare) este aducătoare de confuzie, scăderea nivelului de energie și a poftei de viață – și chiar de depresie.
În ce fel autenticitatea influențează relația pe care o avem cu noi, cu cei din jur, cu ariile diverse din viața noastră (carieră, finanțe etc.)?
Total. Influența este totală. Știi senzația aia, atunci când te angajezi în ceva despre care știi că nu te reprezintă, în orice moment dat, senzația aia că tragi un tren după tine? 🙂
Îndepărtarea – și re-apropierea – de filonul autentic de interior dictează îndepărtarea – sau re-apropierea – de sensul vieții.
În ce fel autenticitatea sau lipsa ei ne poate ghida/influența în alegerile mari din viață?
În lipsa autenticității există pericolul ăsta – mare! – de ”a pune scara pe zidul greșit”. De aceea emoțiile sunt atât de importante: pentru că funcționează precum o busolă. Sau precum jocul ăla din copilărie cu ”rece / cald”.
Cum putem discerne între dorințele autentice și cele impuse de influențe exterioare? Cât de mult să cântărească cele dintâi când facem o alegere / luam o decizie?
De multe ori dorințele impuse de influențe exterioare au în spate o frică. O senzație de constricție interioară. O senzație de lipsă. O căutare a validării primită din afară. O dorință de a fi ”în rândul lumii” (de a adopta părerea ”mainstream” etc). Pentru că uneori oamenilor li se pare că asta aduce ”siguranță”. Dorința autentică vine cu un sentiment de expansiune, de căldură, de ”a te simți bine în pielea ta”.
Capacitatea de a discerne este direct proporțională cu cât de dispuși suntem să petrecem timp cu noi înșine, în direcția ascultării atente a motivației intrinseci, a glasului intuiției, a emoțiilor de peste zi.
Care sunt principalele obstacole care îi împiedică oamenii să fie autentici?
Un obstacol mare este exact ăsta: lipsa timpului de calitate petrecut în solitudine, cu ei înșiși. (Nu cu telefonul în brațe). Trăitul pe repede înainte. Sau frica de a renunța la o ”imagine”.
Care este povestea ta personală legată de autenticitate și cum s-a schimbat viața ta după ce te-ai conectat la ea?
S-a schimbat total. Acordarea deplină la ceea ce știam că m-a pasionat dintotdeauna (lumea viselor, a creativității, a limbajului sincronicităților, a rolului de însoțitor întru dezvoltare personală, a cunoașterii de sine, cultivarea potențialului înalt) este ceea ce a adus sens, bucurie, confirmare.
Există o experiență din viața ta când ai simțit că autenticitatea și exprimarea ei au făcut diferența?
Sunt multe. Unele la nivel relațional, altele la nivel inspirațional 🙂 Sau ambele. Exprimarea autentică clarifică situații, creează încredere, valorifică oportunități. Și ajută la ”a-ți găsi tribul”.
Autenticitatea se cultivă sau odată ce ai ajuns la ea, este pentru totdeauna?
Se cultivă. Este un proces continuu. Există suișuri și coborâșuri.
Cum crezi că am putea recunoaște mai ușor vocea autentică a sinelui, într-o lume plină de influențe exterioare?
Cheia este atenția la ceea ce ne atrage în mod natural. Pasiunea firească. Momentele de concentrare intensă, de stare de flux. Lucrurile care ne aduc bucurie. Oamenii pe care-i admirăm, care ne inspiră. Acordarea de timp – pentru trăit în tihnă. Momentele de ”Aha”. Senzația din stomac (”gut feeling”).
Care este rolul viselor și al subconștientului în căutarea autenticității?
Este unul de importanță crucială. Prin intermediul viselor avem acces la subconștient. La înțelepciunea mai profundă, de dincolo de cognitiv. Visele sunt o sursă primară a creativității, a viziunilor (constructive!) în ceea ce privește viitorul – și o cale de reconectare la darurile cu care am venit pe lume.
Ai putea propune o practică / un exercițiu de conectare cu noi înșine? La tine ce a funcționat?
Scrie în jurnal.
Notează-ți visele.
Meditează.
Respiră conștient.
Cultivă frumosul.
Petrece timp în natură, de-adevăratelea.
Fii atent(ă) la starea în care ești.
