Scriitoare, graphic designer si pasionata de moda, iata numai cateva dintre domeniile in care Anca Melinda Coliolu este activa. Am rugat-o sa ne acorde putin timp pentru a afla mai multe despre romanca din Timisoara care scrie literatura contemporana in limba engleza si ale carei carti se vand pe toate marile platforme, inclusiv Amazon, iBooks, Google Play, Barnes&Nobl etc.
Cine este Anca Melinda Coliolu? Dar Melinda de Ross? De ce acest pseudonim?
Sunt o autoare din Romania care scrie si publica pe piata internationala. Melinda De Ross este pseudonimul meu, ales pentru ca este un nume usor de retinut si de pronuntat in majoritatea limbilor, in special in engleza.
Spune-ne mai mult despre cum ti-a venit ideea sa scrii in engleza, despre ce gen de carti ai publicat pana acum si cum au fost ele primite de public.
Scriu in engleza din mai multe motive, principalele fiind ca publicul vorbitor de limba engleza este majoritar in lume, si pentru ca ma exprim mai bine in aceasta limba. Romana este si ea o limba extrem de bogata si frumoasa, insa eu personal simt ca engleza are atat o muzicalitate aparte, cat si o capacitate mai mare de expresie. In plus, am crescut cu literatura americana si britanica, si ma regasesc mai mult in aceste genuri decat in stilurile pe care le prefera europenii.
Ceea ce scriu se poate descrie ca literatura contemporana. Nu ma limitez la un singur gen, si recunosc ca inca sunt in cautarea vocii mele de autor, asadar inca experimentez. Cartile mele in engleza includ doua romane de suspans – THE DIARY si THE PLOT, o comedie romantica – THE JOB BLOWER, si un roman de dragoste – CELEBRITY. In prezent, lucrez la prima mea serie de thrillere.
Primele trei romane ale mele au fost publicate de edituri americane, insa ulterior am incheiat contractele respective si am ales sa le retrag de pe piata. Ca majoritatea autorilor incepatori, pe masura ce am evoluat mi-am dat seama ca mai am foarte mult de invatat, si consider acele scrieri de debut un fel de antrenament. Este posibil sa le rescriu intr-o buna zi, dar deocamdata am proiecte mai importante si mai urgente. Piata internationala este incredibil de competitiva si un autor trebuie sa fie, in primul rand, expert in marketing pentru a avea o sansa minima de a fi zarit printre „greii” literaturii. Cand cartile unui autor necunoscut se vand pe aceeasi platforma cu nume ca Stephen King, James Patterson, J.K. Rowling, si alte legende, e nevoie de ani de munca si perseverenta pentru a-si face un nume.
Dar cartile in limba romana?
Nu prea scriu in limba romana, din motive mai mult sau mai putin evidente. Singura lucrare notabila pe care o am in Romania deocamdata este antologia CUM E SA FII FATA publicata de Editura Univers, unde am contribuit si eu cu o poveste, alaturi de alte opt autoare: Dana Săvuică, Ioana Chicet-Macoveiciuc, Cristina Andone, Adela Dan, Raluca Feher, Miruna Ioani, Andra Nistor, Victoria Serman. Este o culegere draguta de povesti, in care fiecare doamna a primit provocarea de a-si impartasi perspectiva asupra lumii la feminin, si care a fost primita de public cu un entuziasm neasteptat. Cartea se gaseste in majoritatea librariilor, si poate fi comandata si online.
Online versus offline. Piata de carte contemporana unde se situeaza dupa parerea si experienta ta?
Este greu de spus. In ultima vreme, cartea electronica a castigat teren in fata cartii tiparite, dar sunt inca destui fani ai mirosului de hartie si cerneala. Si-au luat avant si cartile audio, asadar oamenii care citesc rasfoind pagini adevarate sunt din ce in ce mai putini. Dupa parerea mea, nu este important cum citesti, atata timp cat citesti. Avand in vedere ca pentru realizarea unei singure carti sunt distrusi zeci, poate sute de copaci, cred ca ar fi cel mai intelept pentru toata lumea sa se axeze pe cartile in format electronic. Problema este ca din ce in ce mai putini oameni citesc. Pierdut printre filme, retele de socializare, jocuri si alte genuri de divertisment, interesul pentru carti scade de la generatie la generatie, lucru care ma intristeaza profund.
Merita sa scrii azi? In care dintre limbi te simti mai bine scriind? Careia ii vei dedica mai mult timp de acum incolo si de ce?
Merita doar in conditiile in care ai o alta sursa principala de venit. Daca scrii doar ca un hobby, e totul ok. Daca vrei sa-ti faci o cariera exclusiva din chestia asta, trebuie sa fii constient de la inceput ca ai o sansa sub 1 la 1.000.000 sa reusesti. Sansele sunt chiar mai mici in Romania, motiv pentru care eu ma dedic in totalitate pietei internationale. Dupa cum am spus, limba engleza este preferata mea. In plus, din punct de vedere practic, piata internationala ofera mult mai multe posibilitati, nu doar materiale, ci si in ce priveste respectul pentru munca autorilor. Spre exemplu: am trimis candva o propunere de publicare catre cele mai prestigioase zece edituri din Romania, si versiunea in engleza catre cele mai prestigioase zece edituri din SUA si UK. Dintre editurile romanesti, doar doua s-au deranjat sa imi raspunda (una mi-a respins propunerea pe loc fara a citi manuscrisul), pe cand toate editurile straine si-au gasit timp sa imi raspunda, chiar daca emailurile respective au sosit dupa cateva luni bune. Cred ca asta ilustreaza cat se poate de elocvent diferenta de atitudine a majoritatii editurilor romanesti versus a celor straine.
O alta problema in Romania e ca aici nu exista agenti literari — acele persoane care intermediaza contactul dintre autor si editura. Desi unii spun ca agentii sunt doar niste terti inutili care isi iau un comision din munca autorului, stiu din experienta ca pe piata internationala un agent bun poate face diferenta dintre succes si esec.
Cateva cuvinte despre grafica – cum te-ai apropiat de acest domeniu si ce proiecte ai in prezent/viitor?
Am devenit graphic designer din intamplare, si abia acum pot aprecia cat de fericita a fost ocazia cand mi-am descoperit pasiunea pentru acest domeniu. Dupa ce am terminat de scris prima mea carte, in 2013, am vrut sa ii fac o coperta deosebita pentru a o trimite unor edituri. Nu aveam nici bani sa platesc un artist, nici cunostinte de Photoshop, dar aveam un atu nemaipomenit: pe sotul meu. Pot spune sincer ca nu exista nici un lucru legat de IT pe care el sa nu stie sa il faca. Asadar, s-a apucat sa imi creeze o coperta, si in vreme ce stateam pe langa el si ii dadeam indicatii, am inceput nu doar sa prind si eu cate ceva, dar sa imi si placa foarte tare. Fiind insa concentrata pe scris, au mai trecut vreo trei ani pana cand am abordat meseria de graphic designer serios, mi-am facut un website si am inceput sa adun clienti. Acum pot spune ca ador designul la fel de mult ca scrisul si incerc sa jonglez cat pot de bine cu aceste doua cariere.
Mai ai timp pentru tine?
Nu foarte mult. Insa am norocul sa fac ceea ce-mi place si, chiar daca sunt totally workaholic, de multe ori pentru mine relaxarea este sinonima cu munca. Nu am foarte mult timp pentru hobby-uri, dar cel mai mult imi place sa ma relaxez acasa impreuna cu sotul meu, sa gatesc (amandoi suntem mari gurmanzi!), sa ma uit la filme, sa calatoresc si sa merg la shopping — spaima tuturor sotilor. 🙂 Si chiar daca de multe ori cititul si filmele sunt o metoda de documentare pentru cartile mele, mai evadez si in ceea ce imi place cand am ocazia.
O intrebare de care nu scapa niciuna dintre intervievatele Chic-Elite: Care este viziunea ta vizavi de femeie si putere? Te consideri feminista?
Extrem de feminista! Dar a nu se confunda feminismul cu extremismul. In viziunea mea, feminismul inseamna egalitate si respect intre femei si barbati. Dispretuiesc profund misoginii si cred ca o femeie poate face orice munca la fel de bine ca un barbat daca isi propune, insa de asemenea consider ca sunt domenii in care barbatii exceleaza mai mult decat femeile si viceversa. Nu sunt fan al mentalitatilor extremiste si generalizari de genul „toti barbatii sunt porci”, „femeia trebuie sa aiba salariul mai mare decat al barbatului”, „femeia trebuie sa aleaga intre cariera si familie” etc. Gandind asa, o femeie va uita sa fie femeie; dar e foarte important sa nu cada la limita extrema si sa se multumeasca prea usor cu prea putin. Eu am incercat mereu sa gasesc echilibru pe plan personal si profesional, si am avut norocul sa am un partener de viata care gandeste la fel.
