Desi nu prea mai e azi la moda sa fii o gospodina (si, de fapt, e destul de complicat sa fii una in adevaratul sens al cuvantului), totusi, sotie si mama de trei baieti preadolescenti fiind, nu am cum sa ma sustrag uneia dintre cele mai cunoscute activitati ce se desfasoara in bucatarie (in afara de barfa cu prietenele la o cafea si munca de acasa, pe laptop) si anume gatitul. Vesnica intrebare ce atarna pe buzele mele cel putin o data la doua zile este, desigur, „Azi ce gatesc?”. Nu, nu este o intrebare retorica, ci una adresata direct alor mei care, impresionati si gata sa participe activ la treburile casnice, nu pregeta in a-mi raspunde „Ceofi”. Am cautat in dictionar. N-am gasit. Asadar, nici nu stiu ce e Ceofi si, cu atat mai putin, habar nu am cum se pregateste, dar se pare ca e ceva bun tare, din moment ce ai mei imi cer de fiecare data acelasi lucru.
Buuun. Acum ca m-am lamurit cu ei, am decis sa merg pe cont propriu si sa nu mai cer ajutor. Ma rog, sa nu le mai cer lor, ci celor care stiu sa gateasca si care nu au in vocabular celebrul (in cazul meu, cel putin) „Ceofi”, ci o multime de retete pentru absolut toate gusturile, buzunarele, stomacele si nevoile medicale sau, de ce nu, religioase. Ca sa nu mai lungesc vorba, am apelat la cele mai noi carti de bucate de pe piata, cele semnate de Gina Bradea (da, stiu ca o stiti si voi): prima dintre ele, o reeditare, „52 de retete de post”, cate una pentru fiecare saptamana a anului, si, cea de a doua, „Gateste cu Gina, Gustul unic de acasa”, ce au aparut de curand la editura Bookzone, in conditii grafice excelente. Astfel, poti sa urmaresti cu usurinta fiecare reteta, orientandu-de dupa sugestiile de prezentare care sunt atat de apetisante, ca acum, cand scriu, imi lasa gura apa.
Cu alte cuvinte, de acum o sa vorbesc cu doamna Gina, ea sigur va avea cate o idee noua, diferita, pentru fiecare dintre zilele in care gatesc (si care numai putine nu sunt). Iar cand ma vor intreba ai mei ce am gatit de este asa de bun, desi voi fi tentata sa le raspund cu numele unui preparat romanesc traditional foarte cunoscut – „Taci si inghite” – ma voi abtine, doar pentru a le da satisfactie momentana si a-i informa ca e mult solicitatul „ceofi”. Glumesc! Nu le spun nimic, secretele unei gospodine (im)perfecte nu se spun asa, cu una, cu doua, dar voua, dragile mele, nu ma sfiesc sa va impartasesc toate lucrurile bune (la propriu si la figurat) pe care le descopar. Asadar, multumesc, doamna Gina, si voua, spor la gatit si pofta buna! 🙂
