Candva, desi mi-era foame, intr-un moment de luciditate (sau nebunie?), mi s-a parut ca spatele drept este mai important decat burta. Si asta m-a incalzit pe moment si parca mi-a dat senzatia ca imi alina putin chiar si foamea. Dar senzatia nu mi-a tinut mult timp, caci foamea si-a facut iar simtita prezenta. Ma rog, nu mor de foame, dar este un aspect care trebuie luat in seama, ca nici sa capat forme, elegant spus, rubensiene nu este scopul meu (nu ca nu mi-ar placea, uneori). Dar ce ma fac ca acum, dupa ce spatele ma doare de atata incordare si dus drept poverile, parca imi aduc aminte de cum putea sa nu ma mai [...]

As fi vrut macar sa spun ca „oscilam” intre „a fi” si „a avea”, insa adevarul este unul transant: „a avea” castiga tot mai mult teren, incepand sa fie unica unitate de masura a valorii umane si fundament pentru noul „a fi”. Practic, cu cat ai mai mult – bani, influenta, recunoastere etc, cu atat „esti” mai mult. Esti mai important, oamenii tind sa iti acorde credit, inclusiv in domeniile cu care nu ai nicio tangenta, ci doar garantia extinsa a verbului „a avea”. Acest nou „a fi” este unul fals, debil si fara consistenta reala, un paravan pe care il afiseaza sfidator majoritatea celor [...]