Am o oglinda in hol si, de cate ori trec pe langa ea, ma prost-dispun. Chiar si in fuga, cu coada ochiului, tot imi cuprind imaginea revarsata. Tare nu-mi place. Ma gandesc sa scot oglinda, s-o duc undeva unde sa nu ma mai intalnesc cu reflexia ei nesuferita. Problema este ca, chiar daca imaginea mea nu se va mai reflecta in oglinda, realitatea va ramane, din pacate, nestramutata. Curios este ca nu sunt prost-dispusa cand ma gandesc la mine, asa cum sunt, cand ma vad cu ochii mintii „din interior”. Ma accept usor, ma uit de sus in jos la mine si nu mi se pare dezastrul atat de [...]