Ma ridic de pe scaun si ma frec pe mijloc, la spate. M-a luat cu frig, coridoarele Fundeniului sunt reci, de pe scari vine suierand curentul, aproape ca-l poti atinge cu degetele. Si-apoi, e decembrie, doar n-o sa bata soarele, sa stau in costum de baie, nu?! De trei saptamani stau dincolo de usa Terapiei Intensive. Mama e de cealalta parte, cu un balon in locul inimii care s-a facut tandari in urma infarctului. De la opt dimineata stau pe scaun, la usa. Mai iese cate-o infirmiera, imi spune ca mama traieste, multumesc si imi reiau lectura. De la standul cu carti de la etajul unu am cumparat Ileana Vulpescu – Viata, viata, legata cu ata. Nici daca [...]