Cine nu simte bucurie cand priveste un copil mic jucandu-se? Daca avem capacitatea de a fi empatici, este greu sa nu fim captivati de naturaletea cu care se misca, de atentia fireasca cu care fac lucruri, de plenitudinea cu care isi traiesc si isi exprima emotiile, de starea lor de prezenta! Pentru mine, sa privesc un copil destul de mic, care inca nu a fost „cumintit”, e o adevarata infuzie de… a fi!

Ce ne atrage si ne bucura la copiii mici… in afara de dragalasenia lor? Poate ne amintesc, la nivel inconstient, de acea stare in care, candva, traiam cu totul in corpul nostru. De acea perioada a [...]