Sunt pregatita ca visurile mele sa devina realitate?

Anul acesta mi-a adus implinirea nu a unui vis, ci a doua, chiar trei. Sa ne intelegem – visuri din acelea la care te gandesti cu ochii deschisi si iti spui ca atunci cand se vor implini vei pluti de fericire.

A fost un an bun? Greu de spus. M-am framantat emotional si mental pe alocuri, am stat zile intregi in camera mea, fara chef si fara entuziasmul care ma asteptam sa explodeze odata ce m-am vazut ajunsa in punctul dorit. Cine sa ma mai inteleaga?!

Trei intrebari imi pun acum, care ma ajuta sa imi clarific pacla din jurul gandului care a urlat anul asta, nedumerit “Ce mai vrei, ai ceea ce ai visat!”:

1. Eram pregatita pentru a duce mai departe acel moment al implinirii visului? El vine, il vezi devenit realitate. Ce faci mai departe cu el? Esti dispusa sa “il duci”, sa il cresti, sa fii la inaltimea lui?

2. Eram pregatita sa fac loc in viata mea pentru visul meu? In asteptarea acelui moment F (fabulos) in care iti vezi gandurile luand forma materiala, te iei cu altele – diverse proiecte, un anumit mod de a functiona, de a te organiza etc. Dar vezi tu, cand te trezesti ca una dintre pasiunile vietii tale ti se ofera si iti da sansa de a te duce in directia care iti imaginai ca te va conduce spre un varf mai inalt, trebuie sa renunti la bucatelele mai mici, care ti-au asigurat confortul, cel putin cel material. E o despindere care poate sa fie mai dificil de facut decat pare si aici ajung la punctul trei.

3. Ca un facut, in acelasi timp cu materializarea visului, apar tentatiile greu de refuzat: noi oportunitati, noi provocari la care nu te-ai gandit vreodata, interesante si flatante. Este usor sa spui nu unui proiect, doar pentru ca nu e in linie cu viziunea ta? Mie nu mi-a fost. Mi-au spus-o zilele de apatie, de parere de rau, in ciuda eforturilor mele de a ma mobiliza si de a ma incuraja ca am luat cea mai buna decizie pentru mine.

Asternand aici aceste ganduri imi dau seama ca acum pot raspunde la intrebarea legata de cum a fost acest an. A fost bogat, intens, m-a scos mai mult decat alti ani din zona de confort. Imi era mai bine in sfera mea linistita, fara prea mari valuri? Dintr-un punct de vedere, da, eram in siguranta, totul se intampla plus / minus previzibil. Este de preferat o astfel de situatie celei in care intri in teritorii noi, care te rascolesc si te provoaca, fizic, mental si emotional? Cu siguranta, in cea de-a doua varianta nu e usor, mie nu mi-a fost.

Am invatat ca indeplinirea unui vis este inceputul unui nou drum. Si ca este necesara multa incredere si forta interioara, pentru a-l parcurge luminoasa si increzatoare si pentru a tine fraiele hotarat, pentru ca sunt multe necunoscute care te pot trage in jos sau ridica.

M-ar ajuta sa imi spuneti care sunt strategiile voastre pentru momentele care va provoaca sa iesiti din zona de confort.

Sarbatori Fericite!

Violeta

Am treizeci si putin de ani si ma aflu intr-o permanenta cautare – de sine, de proiecte, de provocari, de raspunsuri. Uneori as vrea sa fiu mai linistita, in confortul unei activitati mai mult sau mai putin repetitive. Dar oare mi s-ar potrivi? M-as mai putea dezvolta? Am alergat mult si am cam obosit. Sunt intr-un punct de ordonare a vietii mele, oare voi reusi? Trebuie!