Toata lumea te cunoaste, in primul rand, datorita celor trei volume ce alcătuiesc „Planul Atractiei”. Dar cine esti cand nu scrii?
Am o fisa a postului atat de lunga, incat nici eu nu mai delimitez uneori departamentul in care activez in calitate de mama, sotie sau angajata. Cu toate acestea, in afara indatoririlor pe care orice femeie le are in oricare dintre aceste trei ipostaze, imi place sa cred ca sunt un om simplu si cu mult bun simt. Am fost si voi fi mereu pasionata de arte si de calatorii prin lume, dar, din cauza programului extrem de incarcat pe care il am, inca astept sa ma bucur de timpul necesar pentru a face tot ceea ce mi-am propus. Imi place sa ma plimb in aer liber, imi plac intalnirile relaxante cu prietenii, imi place atmosfera nebuna de la festivalurile de muzica si incerc, pe cat se poate, sa fac cat mai multe lucruri de aceasta natura. Pe langa toate cele mentionate, ceea ce imi aduce cea mai mare satisfactie este cititul. Oricat de obosita as fi la finalul unei zile, imi rezerv macar o jumatate de ora in fiecare seara pentru lectura. Consider ca nu pot fi un bun autor daca nu sunt un bun cititor mai intai.
Am plecat dintr-un orasel sarac si m-am mutat la Brasov, unde am urmat cursurile Facultatii de Drept. Desi am ales sa nu profesez in domeniu, am reusit sa-mi croiesc propriul meu drum de-a lungul timpului. Am avut parte de numeroase greutati, dar am stiut mereu sa ma ridic, sa ma reinventez si sa merg mai departe. In prezent lucrez intr-o firma de software si am o vasta experienta in domeniul turismului.
Atunci cand nu scriu, sunt pur si simplu eu, femeia de 35 de ani, care se uita cu mandrie la tot ceea ce a cladit in jurul ei.
Stiu ca pe blogul tau planulatractiei.ro, ai oferit toate detaliile despre cum a luat nastere acest roman de dragoste. Pentru cei ce nu au apucat (inca) sa-ti viziteze blogul, ai putea sa descrii evolutia povestii tale, de la idee la superba forma in care o gasim azi pe site-ul editurii Bookzone?
Desi pare greu de crezut, atat inspiratia, cat si povestea, nu au fost ceva usor de obtinut. Ideea de a scrie a aparut ca o provocare. A fost un cadou pe care doream sa mi-l fac, insa, de la punctul acela si pana la momentul critic in care am realizat ca nu am nicio idee despre ceea ce voi scrie, a fost o adevarata lupta.
Mi-au placut intotdeauna povestile de dragoste si eram absolut convinsa ca asta este ceea ce vreau sa fac, dar mi-am dorit sa am o abordare diferita de ceea ce se gaseste pe piata romaneasca momentan. Nu voiam un text cu multe descrieri si imi doream capitole scurte, care sa prezinte in paralel punctele de vedere ale ambelor personaje. Cititorii, in mare parte, sunt obisnuiti cu un singur unghi de transpunere al actiunii sau cu simpla redare a povestitorului, care vede totul de sus si transmite propria sa viziune. Eu mi-am dorit sa schimb acest lucru si sa las povestea sa curga pe doua planuri, sa fie spusa atat de personajul feminin, cat si de cel masculin, astfel incat sa pot reda mai multa emotie si sa pot raspunde la toate intrebarile care ar putea surveni in mintea celor care citesc. Mi-am dorit dialoguri amuzante, astfel incat sa ies din sfera povestilor mult prea siropoase si, deoarece dreptul este un domeniu apropiat sufletului meu, am adaugat insertii avocatesti pentru a aduce textul la un nivel mai matur, din care sa poata fi trase anumite invataminte. Am sustinut cu tarie ca voi cladi o poveste care nu va putea fi lasata jos, o poveste care va instiga cititorul sa descopere si mai mult, iar, imediat ce am reusit sa gasesc numele personajelor, o multitudine de idei au inceput sa prinda forma. Din ipostaza in care nu stiam absolut nimic despre ce urma sa scriu, am ajus brusc in situatia in care aveam prea multe scenarii si prea putin timp la dispozitie. In fata unei foi albe, am tastat, nopti la rand, ceea ce mintea mi-a dictat, pana cand am ajuns la final.
„Planul atractiei” poate fi povestea oricui si reda o tumultoasa relatie dintre un avocat si cea care, printr-o conjunctura a sortii, ajunge asistenta lui.
Cred ca Cezar va fi un personaj memorabil datorita trecutului sau zbuciumat. El ajunge orfan in urma unui accident de masina in care parintii sai isi pierd viata si este luat sub aripa protectoare a celui care ajunge sa-i fie mentor si al carui loc il va lua mai tarziu. Sirul povestii il prezinta ca pe un avocat de succes, nemilos, manipulant si extrem de transant, un barbat care, desi nu merita, a fost inselat de nevasta si a trecut printr-un divort mediatic, care i-a schimbat complet perspectiva asupra iubirii.
Acesta detine un club de noapte, in care o intalneste pe Liana, femeia care ajunge sa-i rastoarne lumea cu susul in jos. Desi ea este o fiinta sensibila si plina de nesiguranta, reuseste sa-i tina piept pentru o vreme, insa cade usor sub vraja farmecului sau personal.
Interactiunea lor este plina de flirturi, insistente si refuzuri, seductie, dezamagire si suferinta. Desi, datorita legaturii profesionale, ambii stiu ca relatia lor ar fi total interzisa, niciunul nu poate fugi de atractia care ii orbeste. Cezar reuseste sa gaseasca o portita legala care sa-i permita sa se apropie, insa femeile din trecutul lui ii saboteaza constant fericirea, indepartand-o pe cea pe care si-o doreste cu adevarat. Cu toate acestea, finalul ii aduce impreuna, dupa ce trec prin momente critice si numeroase rasturnari de situatie. Fiecare volum se termina intr-un moment delicat, lasand cititorul sa se intrebe ce s-ar mai putea intampla si ce decizie vor lua protagonistii de aceasta data, iar finalul povestii lasa destul loc de interpretare, oferin fiecaruia ocazia de a-si imagina orice continuare.
Trilogia scrisa de mine, asa cum se vede inca din titlu, are un mesaj clar: nimeni nu poate rezista atractiei, aceasta avand un plan al ei, un plan care nu tine cont de constiinta sau de regulile societatii. In plus, iubirea adevarata va avea mereu nevoie de seductie, tentatie si pasiune, ingredientele cheie pentru o dragoste de durata.
A fost o adevarata aventura sa duc la bun sfarsit aceasta frumoasa poveste, la care am scris aproape un an. Fiecare volum mi-a luam cam 3 luni si a fost redactat in mare parte noaptea. Abia in momentul in care am incredintat manuscrisul editurii, mi-am dat seama ce va urma. Pana atunci nu realizasem ce sentiment de multumire voi avea si nici nu cred ca eram pregatita sa primesc atatea mesaje la lansare. Sunt extrem de recunoascatoare ca in spatele meu se afla o echipa de profesionisti, care isi da interesul ca rezultatele sa fie cele scontate.
Recunosca ca imi va fi dor sa aud vocile personajelor in minte, dictandu-mi parca ce sa scriu si simt ca vor face mereu parte din mine. Acum, pot doar sa sper ca povestea din spatele copertilor rosii va ajunge in bibliotecile cat mai multor cititori.
Este greu sa fii azi autor roman? Se vinde cartea pe piata autohtona si, in special, cartea romaneasca?
Este greu sa fii un autor bun, indiferent de tara in care locuiesti. Scrisul este o arta prin care fiecare autor isi imbunatateste tehnica de la un volum la altul. Dupa cum bine vedem, librariile sunt pline de carti, insa cate dintre ele sunt intr-adevar captivante? Datorita acestui aspect, multi renunta la citit, pierzandu-si interesul si increderea. Am vazut in ultima vreme foarte multe carti scrise de adolescenti, iar asta se vede clar la nivelul limbajului, al intrigii si al actiunii. Nu intentionez sa judec pe nimeni si nu consider ca sunt perfecta, insa mi-as dori sa pot citi cu drag mai multi autori romani. Momentan, din pacate, procentul lecturilor pe care le aleg inclina inspre literatura straina, deoarece reuseste sa ma tina mai mult in priza decat cea romana. Daca este ceva ce mi-as dori din tot sufletul, este sa schimb aceasta balanta in randul persoanelor care fac acelasi lucru ca si mine. Vreau sa scriu cat de bine pot, astfel incat sa redau speranta ca si la noi exista autori valorosi. Cred cu tarie ca, la un moment dat, se va intoarce roata. Pana atunci, tot ceea ce pot face este sa scriu exact asa cum imi place sa citesc si sper ca ceea ce fac acum sa fie descoperit si apreciat de cat mai multi pasionati de romane de dragoste.
In ceea ce priveste vanzarea cartilor autohtone, o mare parte din succes revine campaniilor de promovare. Cartile romanesti cu reclame bine gandite se vand si se vor vinde in continuare, fara probleme. Eu zic ca este o piata in expansiune, mai ales ca exista loc pentru fiecare gen literar. Pentru mine, provocarea cea mai mare este de a vine cartea romaneasca in strainatate. Dar aceasta este o cu totul alta discutie.
Crezi ca se poate trai din scris in Romania?
La un anumit nivel, cred ca este posibil sa traiesti din scris. Totusi, pana acolo, drumul este greu si plin de provocari, mai ales pentru un autor debutant, care nu are relatii si despre care nu se vorbeste asa cum se face despre un autor consacrat. Cu toate acestea, eu sunt extrem de optimista. Am avut lansarea online in pandemie si, in ciuda timpurilor mai putin prielnice, consider ca am avut rezultate foarte bune.
Cum au fost primite cartile tale? Cel mai mare compliment? Cea mai neplacuta, ca sa ma exprim politicos, reactie/recenezie?
Am fost surprinsa sa constat ca lumea interactioneaza si recenzeaza destul de mult in privat. Pacat ca acest lucru nu se intampla si in public, deoarece ne-ar ajuta pe noi, autorii, sa fim vazuti prin ochii mai multor cititori. Am primit multe mesaje, dar cel care mi-a atins sufletul a fost cel al unei doamne care m-a certat pentru faptul ca nu am scris o continuare. Mi-a marturisit ca nu s-a asteptat la o poveste atat de plina de pasiune si atat de lipsita de vulgar. Mi-a multumit pentru momentul de evadare din realitate pe care i l-am oferit prin intermediul volumelor mele si m-a asigurat ca este o poveste pe care o va reciti cu drag si o a doua oara. Cand cineva iti spune ca, desi ii era somn, i-a fost greu sa lase cartea din mana, sentimentul este de-a dreptul euforic.
Din fericire, nu am avut parte de recenzii neplacute, ceea ce ma incanta peste masura. In orice caz, gusturile sunt subiective si nu ma astept sa plac tuturor. Fiecare persoana este diferita in felul ei, iar preferintele sunt distrincte. Sunt absolut convinsa ca voi crea o impresie extrem de placuta iubitorilor de romance si erotica. Astept cu interes sa ma urmareasca cat mai multi aici.
Ai fost vreodata „certata” sau acuzata de ceva ce au facut personajele tale? Ti se intampla, ca autor, sa fii confundata cu personajele tale si sa ti se atribuie trasaturile/caracterul acestora? Daca da, cum ai reactionat?
A existat o domnisoara care mi-a imputat faptul ca pe coperta nu este inserata o atentionare de varsta. Ea ar fi recomandat 15 ani deoarece considera ca un anumit pasaj instiga la consumul de alcool. Initial am fost un pic socata, avand in vedere ca nu m-am gandit vreo data sa incurajez un astfel de comportament. Evident ca interpretarea ei a fost eronata si mi-am dat seama ulterior ca era mult prea mica pentru a intelege anumite aspecte. Probabil ca si eu la 12 ani as fi crezut la fel. Ideea este ca nu mi-am dorit sa ma adresez unui public atat de tanar, insa nu pot avea control asupra acestui aspect. Editura este cea care decide asupra copertilor, iar daca ei nu au considerat necesara inserarea unei atentionari de varsta, eu nu mi-am facut probleme in aceasta privinta.
Nu am fost confundata cu personajele, insa, indubitabil, fiecare are ceva din mine.
Faptul ca am abordat in povestea mea pasaje de natura sexuala, a schimbat putin perceptia celor din jurul meu. Prietenii au inceput sa ma priveasca cu alti ochi si, fara indoiala, cu totii s-au intrebat ce a fost in mintea mea. Am ales literatura erotica tocmai pentru ca exista o mare reticenta pentru acest subiect inca considerat tabu si, chiar daca multora le-ar placea sa citeasca, nu ar recunoaste-o nici in ruptul capului. Cred ca la un moment dat aceasta bariera se va rupe, dar pana atunci, nu-mi ramane decat sa astept.
Trebuie ca autorul sa se implice in promovarea propriilor carti sau treaba acestuia s-a terminat odata cu semnarea contractului si livrarea manuscrisului catre editura?
In ultimul an, am descoperit ca munca autorului nu se incheie la finalul manuscrisului. Orice editura are o strategie de promovare la lansare, insa, pentru ca volumele sa ajunga cunoscute, este nevoie de mult mai mult. Am avut perioade in care am investit in marketing si am avut rezultate bune, dar am avut si perioade moarte. Din pacate, nu am gasit inca o echipa de nadejde in acest sens si ma chinui sa fac singura partea de promovare. Recunosc ca este destul de dificil sa te faci auzit si sa gasesti constant oportunitati, insa, cu siguranta, nu este imposibil. Probabil ca o promovare televizata ar avea un impact mult mai mare, dar, din cate am putut observa, acolo se ajunge foarte greu.
Ca scriitor, care este cel mai mare vis al tau? Dar cea mai mare frica?
Mi-as dori ca intr-o zi sa ajung sa am un castig din care sa pot face o donatie substantiala catre o cauza care sa merite atentia. As vrea demonstrez ca si un om obisnuit poate face un bine la fel de mare precum o pot face personalitatile publice. Cred ca acesta ar fi cel mai mare vis al meu. Nu-mi doresc sa ma imbogatesc, ci sa am atat cat imi trebuie, urmand ca restul sa il pot oferi cuiva care chiar are nevoie.
Nu cred ca temerile sunt justificate cand faci ceea ce iti place. In consecinta, nu-mi este frica de absolut nimic.
Ce urmeaza dupa „Planul atractiei”, ne poti da macar un indiciu?
Am finalizat deja urmatoarea mea poveste si am trimis-o recent spre analiza catre Bookzone. Momentan astept vesti si, evident, sunt emotionata. Imi doresc tare mult ca aceasta sa fie primita la fel de bine. Am adoptat un stil de scriere diferit, care rupe actiunea in diverse locuri si o transporta in trecut, de unde scoate la iveala informatii neasteptate. Noul meu manuscris se intituleaza Papi (asta daca editura nu decide sa-i schimbe denumirea) si este un triunghi amoros dintre un cuplu tanar si o femeie matura, experta in Tarot. Din pacate, lansarea nu va fi posibila pana la final de an, datorita planului editorial deja ticsit.
O intrebare de care nu scapa niciuna dintre intervievatele Chic-Elite: Care este viziunea ta vizavi de femeie si putere? Te consideri feminista?
Ne nastem fete si suntem inocente si delicate la inceput. Viata ne schimba pe toate, insa doar unele dintre noi ajung femei puternice. Nu m-am considerat niciodata feminista, dar pot spune ca sunt unsa cu toate alifiile. Nu accept sa fiu tratata necorespunzator, nu am regrete, nu ma jenez de ceea ce am realizat pana acum, am un scop clar pe care il urmaresc in viata si nu ma pierd cu firea in anumite situatii. O femeie puternica are mereu increderea in ea, iar barbatii sunt mereu intimidati de asta.
Vreau sa transmit ceva tuturor femeilor care inca au dubii si stau in cumpana: niciodata nu e prea tarziu sa faci ceea ce-ti place. Daca crezi cu tarie in abilitatile tale, mergi pana-n panzele albe pentru visul pe care-l ai si nu te lasa doborata de nimeni si nimic!
