Ramona Lengyel: „Nu vad nicio diferenta intre capacitatea de a reusi a unei femei si cea a unui barbat”

Ramona Lengyel este o scriitoare tare speciala si draga mie si pentru ca, in ciuda dificultatilor, a reusit sa spuna lumii povesti pline de sensibilitate, de imaginatie, de emotie, atat pe blog, cat si in carti ce deja au ajuns la multi dintre voi.

Cum ai inceput sa scrii si ce inseamna scrisul pentru tine?

Pentru mine scrisul este foarte important, nu as mai putea trai fara sa fac acest lucru. Scrisul imi aminteste de fiecare data ca sacrificiile facute de mine si de mama mea nu au fost in zadar. Am inceput sa scriu intr-un moment greu al vietii mele, in clasa a 12-a, atunci cand profesorii si multi altii imi tot ziceau ca nu are niciun rost sa dau bacalaureatul deoarece n-o sa iau note de trecere. Prin scris, am reusit sa raman calma si sa trec peste acel moment stresant.

Poveste-ne despre activitatea ta de blogger la „Drumul fericirii”, dar si de superblogger. Ce rol a jucat bloggingul in formarea ta ca scriitor?

Pasiunea pentru scris o am de mica si odata cu descoperirea internetului, am avut posibilitatea sa ma bucur de aceasta pasiune si s-o perfectionez din ce in ce mai mult. In 2011, fratele si mama m-au ajutat sa-mi fac primul blog cu domeniu propriu https://informatii-pretioase.ro. Cu ajutorul bloggingului, mi-am indeplinit visul de a castiga propriii mei bani si sa fiu apreciata pentru calitatile mele, fara compasiune. Blogul https://drumulfericirii.ro a venit pe parcurs, atunci cand am simtit nevoia sa scriu si altceva decat informatii pretioase pentru cititori. Pe acest site, am inceput sa scriu despre pasiunile mele si despre lucruri importante din viata mea.

Sunt foarte mandra ca fac parte din comunitatea SuperBlog. Competitia SuperBlog m-a ajutat sa devin mai buna ca blogger, sa depasesc anumite obstacole si sa realizez ca da, chiar ma pricep la scris.

Bloggingul m-a ajutat sa prind incredere in mine ca sunt buna la scris si trebuie sa continui cu asta.

Te rog sa ne spui povestea din spatele fiecareia dintre cele trei carti pe care le-ai publicat pana acum: „Stars Dance” – carte la a carei lansare in Brasov am avut bucuria sa particip – „O noua sansa” si „Taramnul miracolelor”.

Sunt sigura ca cineva acolo, sus, a vrut sa-mi arate ca trebuie sa-mi pun talentul in practica. Spun acest lucru pentru ca cartea „Stars dance” am scris-o cand nu mai credeam ca o sa mai scriu vreodata vreo carte. Am inceput sa mă apuc de ea dupa ce am simtit ca am primit un semn divin sa astern pe hartie ce aveam in minte. In iarna anului 2012, ascultam muzica pe YouTube. Roxette este una dintre formatiile mele preferate din copilarie. La un moment dat, fac click pe ceva, era un interviu cu Marie Fredrikdsson (solista trupei) unde ea povestea prin ce a trecut cu cativa ani in urma. Ceea ce am aflat din acel interviu imi era foarte cunoscut, motiv pentru care am cautat si alte interviuri cu Marie. Mi se intampla ceva incredibil, ceea ce aflam pe internet era o parte dintr-o poveste fictiva pe care o aveam in minte. Atunci am considerat ca cineva acolo, sus, vrea sa-mi astern povestea pe hartie. Asa s-a nascut cartea „Stars dance” care a ajuns si la cei doi artisti suedezi.

Cartea „O noua sansa” are o poveste mai aparte. Asa cum v-am spus mai sus, am inceput sa scriu in clasa a 12-a. Atunci am vrut sa vad daca pot sa transform in cuvinte ceea ce imi imaginez. Am scris-o cu entuziasm pe caiete, dar am fost foarte dezamagita ca nimeni nu a vrut sa-mi spuna o parere obiectiva despre poveste, doream sa stiu daca merita sa mai scriu sau nu. Nici profesorii mei de la facultatea de litere n-au vrut sa-mi zica absolut nimic. Atunci am renuntat sa mai scriu pana la intamplarea cu Roxette, dupa care am indraznit sa vorbesc cu o editura din Bucuresti, sa-mi publice si cartea „O noua sansa”. Ea a fost publicata, dar editarea ei a lasat de dorit. Cineva nu si-a facut treaba ca editor, probabil s-a gandit ca pentru mine merge si asa. Prin aceasta carte, am vrut sa spun ca oamenii merita sa fie iertati si sa li se acorde o noua sansa. Viata e plina de surprize.

Cartea „Taramul miracolelor” este oglinda sufletului meu. Sunt de parere ca miracolele se pot intampla oricand, trebuie doar sa credem in ele. Ador Craciunul si aceste povesti pun in evidenta magia acestei sarbatori minunate. Aveam de mult timp de gand sa scriu aceste povesti, dar ele au fost scrise in 2020 si publicate anul trecut, in decembrie. O puteti cumpara de aici.

Ai o rutina de scris deja? Din ce te inspiri?

Nu stiu daca am o rutina sau nu. Cand incep sa scriu ceva nou, trebuie sa simt ca pot face acest lucru, ca a venit momentul respectiv sa scriu. Inspiratia mea vine din ceea se intampla in lume, din pasiunile mele sau din principiile mele dupa care imi cladesc viata. Prin ceea ce scriu vreau ca cititorii sa ramana cu ceva care sa-i ajute in viata.

Ai vreun autor preferat din literatura romana contemporana?

Imi place foarte mult scriitorul Radu Paraschivescu, ma regasesc in scrierile sale. Apreciez foarte mult la el cum abordeaza ceea ce se intampla in Romania in operele sale literare si imi mai plac romanele sale istorice. Ma atrage felul cum scrie despre unele evenimente sau personaje din istoria omenirii.

Este greu sa fii scriitor in ziua de azi? Cum vezi piata de carte din Romania?

Da, este foarte greu sa fii scriitor in ziua de azi deoarece se citeste din ce in ce mai putin, retetele sociale au acaparat lumea si parca oamenii nu mai stiu sa faca diferenta dintre informatiile folositoare si cele toxice. In Romania, piata de carte merge prost din motivul pe care l-am spus mai inainte, se cumpara din ce in ce mai putine carti, se pare ca nici nu conteaza daca e o carte buna sau nu. Foarte putini oameni cumpara carti des si sunt la curent cu ceea se intampla in acest domeniu.

Ce urmeaza in plan literar?

De obicei, nu-mi place sa-mi fac planuri pentru viitor, dar imi doresc foarte mult sa scriu o carte cu o poveste fictiva inspirata din experienta mea. Vreau sa afle oamenii despre terapia care mi-a schimbat viata radical. As vrea sa reusesc sa transmit un mesaj celor cu probleme de sanatate, dar si celor care ar trebui sa aiba grija ca persoanele cu dizabilitati sa aiba o viata normala. As dori foarte mult sa reusesc sa schimb macar putin mentalitatea oamenilor din tara noastra. Sper ca aceasta dorinta sa se indeplineasca odata si odata. Voi incerca sa fac acest lucru posibil printr-o poveste fictiva, bazata pe fapte reale din viata mea.

O intrebare de care nu scapa niciuna dintre intervievatele Chic-Elite: Care este viziunea ta vizavi de femeie si putere? Te consideri feminista?

Sunt de parere ca femeile ar trebui tratate la fel ca barbatii. Nu vad nicio diferenta in capacitatea unei femei sau a unui barbat de a reusi intr-un domeniu de activitate. Femeile ar trebui promovate la cel mai inalt nivel, ceea ce nu se intampla intotdeauna la noi. Mai exista domenii de activitate in care femeile nu au posibilitatea sa performeze la cel mai inalt nivel. Ma consider feminista, cred ca ar trebui sa ne schimbam mentalitatea si lasam femeile sa aiba drepturi egale nu numai pe hartie, ci si in practica, in orice institutie sau in orice meserie doresc sa performeze.

Multumesc tare mult!