Raluca Irimie, esti psihopedagog, psihoterapeut, scriitor si proprietar de editura: Cassius Books. Cum poti sa le faci pe toate? De unde furi tu timp? 🙂
As mai putea insira cateva roluri si preocupari pe care le am. Din pacate, timpul nu-mi permite sa fac tot ceea ce imi doresc.
Din pacate, a fost nevoie sa imi restrang semnificativ activitatea dupa o sarcina cu probleme si cateva aspecte medicale care mi-au solicitat urgent atentia. Incerc sa ma impart intre toate, dar niciodata nu sunt multumita de putinul timp pe care il am la dispozitie.
Cel mai mult imi lipsesc proiectele de voluntariat. Am avut parte de niste colaborari extraordinare din care am invatat enorm, colaborari care mi-au deschis nu doar perspectiva, cat si inima. Am avut ocazia sa invat generozitatea autentica, marinimia care nu asteapta nimic la schimb, care sadeste in celalalt stropul de iubire care ii poate shimba viata. Poate o sa vorbim candva si despre acesti oameni exceptionali.
Cum ai inceput sa scrii? Mai ai timp de bloguri? Dar de Wattpad? Ce a insemnat aceasta platforma in formarea ta ca scriitor?
Am inceput sa scriu in scoala primara, după ce am citit Ciresarii. Doamna invatatoare a surprins pasiunea mea pentru scris si m-a directionat inspre un cunoscut care detinea un ziar local si care dorea sa lanseze o publicatie pentru copii. Din lipsa fondurilor, proiectul n-a continuat pentru mult timp, dar, pentru mine, a fost o experienta extraordinara.
Pe urma am mai avut cateva tentative, numai că nimic concret. Abia prin facultate am inceput un blog (care nu mai este public in momentul de fata), la indemnul unei prietene. Pe vremea aceea, erau la moda Zoso, Arhi si altii, iar prietena aceasta imi tot spunea ca am un stil fain si ca e o placere sa ma citeasca.
De scris la modul serios am inceput tarziu, abia prin 2017. Problema mea era ca nu gaseam o comunitate la care sa pot adera. Mi se parea ca nu gasesc informatii suficiente si sprijin pentru a porni pe acest drum. Am ajuns sa urmaresc scriitori din strainatate pentru a-mi forma o idee despre ce inseamna scrisul la nivel profesionist. M-a ajutat și am simtit ca trebuie sa transmit mai departe informatiile și altora care se afla la inceput de drum. Asa a luat nastere canalul meu de youtube, unde postez in fiecare miercuri (cu mici exceptii) clipuri despre carti si tehnica de scris.
In 2019 am postat primul clip.
Wattpad nu cred ca m-a ajutat in vreun fel. Am postat doar cateva fragmente din cartile mele si cam atat a fost. Poate n-am gasit eu contextul potrivit pentru mine, nu stiu. Cel mai mult m-a ajutat sa scriu si sa corectez, sa incerc sa observ fineturile stilistice si sa primesc feedback asupra lucrarilor mele. O contributie deosebita a avut Irina Dumitru si tin sa ii multumesc pe aceasta cale. Am crescut mult invatand de la ea.
Cum vezi piata de carte din Romania, avand in vedere ca te situezi de ambele parti ale baricadei, fiind si autor, si manager de editura?
Da, am aceste doua roluri si cred ca mi-e mai usor sa vad lucrurile intr-o maniera complexa. Cred ca oamenii vor consuma si pe viitor carti, nu ma ingrijoreaza asta. Trebuie doar multa munca pentru a ajunge sau a ramane in ochii publicului.
Consider ca autorii sunt parteneri in procesul de publicare si e nevoie sa se dedice acestuia. Atat timp cat cineva nu crede suficient in visul sau incat sa se implice si sa lupte pentru el, de ce ar veni un tert (editura, in cazul de fata) sa investeasca bani?
In ce alt domeniu gasesti oameni dispusi sa munceasca pentru idealurile tale? Cine e responsabil pentru realizarile tale? Dar pentru esecuri?
E un mecanism complex si vulnerabilizant pentru scriitor, numai ca, nedepasind barierele acestea (teama de a fi judecat, teama de esec sau chiar de succes) te autosabotezi. Sunt multe de spus si nici nu stiu daca acum e momentul potrivit. Ma rezum la cateva idei: responsabilizare, implicare, parteneriat.
E greu sa infiintezi si sa conduci o editura in Romania de azi? Cum v-a primit publicul? Cu ce greutati va confruntati? Ce planuri aveti pentru anul in curs?
Avand experienta pe partea de administratie, nu consider ca este greu. Cel mai greu mi se pare sa gasesti oamenii potriviti, cu valori asemanatoare, care sa iti impartaseasca viziunea si sa doreasca sa schimbe ceva.
In general, oamenii vor ceva doar al lor, vor sa posede, asta ii face sa se simta bine si le aduce o oarecare siguranta (iluzorie, as zice). Numai ca zece oameni nu vor putea duce la bun sfarsit zece proiecte. Nu le vor putea face pe toate si nu au pricepere infinita. In schimb, ar putea sa isi canalizeze cunostintele si eforturile pentru a construi ceva maret impreuna. E greu sa gasesti oameni care sa puna umarul si sa te sprijine, care sa fie dispusi sa munceasca pentru o recompensa viitoare pe care sa n-o poata cuantifica pe de-a intregul.
Avem multe planuri! Deocamdata, lucram la extinderea portofoliului si diversificarea produselor si serviciilor pe care le oferim.
Am intalnit si oameni minunati. Sunt convinsa ca se pot face lucruri grozave.
Ce ai vrea sa le transmiti celor ce cocheteaza cu scrisul si poate chiar au un prim manuscris terminat, dar nu stiu ce sa faca mai departe?
Cel mai important e sa fie multumiti de ceea ce au scris. Sa corecteze la sange, dar sa ramana realisti. Niciodata nu poti fi pe placul tuturor si nici nu e nevoie sa ne facem un scop din asta. Sa intre in comunitatiile de autori si sa nu inceteze sa invete.
Care este ultima ta carte? Ne poti spune cate ceva despre ea?
Cea mai recenta carte pe care am publicat-o este „Emma – cicatrici”. Este tot un roman psihologic. Am o slăbiciune pentru personaje si latura aceasta a lor. 😊
Emma nu are parte de o copilarie fericita. Trece prin abuz, neglijare, bullying, dar incearca sa nu isi piarda speranta. Este sublimarea multor experiente pe care le-am acumulat ca om si ca psihoterapeut. Chiar si in cuvantul de multumire de la final am precizat ca: „Aveam de exorcizat câțiva demoni și i-am îmblânzit aici.”
Este un roman dur, menit sa scoata la suprafata suferinta si fricile pe care le-ai ascuns si ingropat in tine.
Ce altceva ar trebui sa stie cititorii despre tine? Dar viitorii autori Cassius Books?
Despre mine as putea vorbi zile intregi. 😊 Poate tocmai pentru ca nu mi se intampla foarte des sa fiu intrebata despre mine, exagerez cand mi se da ocazia. Imi plac multe lucruri si nu reusesc sa stau fara sa fac ceva. Sunt o fire introvertita, desi nu pare, iar asta mi-a dezvoltat o latura analitica, extrem de folositoare in munca de cabinet. Prefer sa ascult, sa intreb, sa incerc sa inteleg lumea din perspectiva omului cu care interactionez.
Mi-ar placea sa calatoresc mai mult sau sa fug pe vreo insula pentru o luna si sa lucrez de acolo. Am si eu fanteziile mele…
Vreau ca viitorii autori sa stie ca se poate. Ca e nevoie de munca si implicare, dar ca nu e nimic imposibil.
O intrebare de care nu scapa niciuna dintre intervievatele Chic-Elite: Care este viziunea ta vizavi de femeie si putere? Te consideri feminista?
Ce ma bucur ca m-ai intrebat! Da, ma consider feminista. Stiu ca exista multe situatii in care femeile sunt discriminate, uneori chiar fara intentii meschine. In inconstientul colectiv pastram cu noi idei pe care le vom transmite mai departe daca nu le constientizam.
Eu consider ca nu suntem egali. Ideea de egalitate e o utopie. Nici macar genetic nu avem acelasi potential. Numai ca putem gasi parteneriate potrivite, astfel incat sa ne putem dezvolta potentialul. Cum ziceam si mai devreme, zece oameni care isi unesc eforturile. Daca tu stii sa inoti, iar eu stiu sa zbor, devenim de neoprit.
Cand iti gasesti menirea, iar in jur nu exista oameni care sa te intoxice cu propriile drame, esti mai aproape de paradis.
