Era vara lui 2010. O serie de evenimente neasteptate ma conduceau spre implinirea unui vis la care ma gandeam de ani de zile, insa pana atunci nu avusesem curaj sa il fac: sa fac bani din pasiunea mea, pe cont propriu. Daca de buna voie amanasem sa o fac, se rezolva altfelJ
In mintea mea, piata era atat de plina de oportunitati si de nevoi de comunicare neacoperite, incat ma si vedeam in fruntea unor proiecte de anvergura, care aveau sa imi aduca recunoastere cel putin la fel de mare ca si pana atunci si mult mai multi bani. Lumea avea sa vina la mine pentru simplul fapt ca eram Dana Tudor si, prin urmare, nu trebuia sa imi bat capul sa gasesc clienti. Proiectele erau atat de spectaculoase si creative, incat marile companii urmau sa se inghesuie sa le sustina, deci problema banilor era ca si rezolvata. Am formulat primul mail cu multa incredere ca imi va aduce imediat ovatiile destinatarului si un prim contract semnat. Surprinsa, mi-am dat seama ca era nevoie sa dau un telefon si inca unul si inca unul, amanata intr-o taraganare care ma deruta, pentru ca nu era conform planului meu. Erau primele semne ale contactului dintre visurile mele si viata reala.
Una dintre sintagmele promovate de miscarea dedicata dezvoltarii personale este aceea ca daca iti urmezi pasiunea, banii vor urma. Nu este chiar atat de simplu. O sa dau un exemplu extrem. Daca sunt pasionata de alergat si de maine decid sa imi parasesc jobul, sperand ca tot alergand, voi incepe sa castig bani din asta, pasiunea mea si castigurile financiare vor ramane doua drumuri paralele. Am nevoie de o buna cunoastere a pietei, de creativitate, pentru a formula o oferta atragatoare catre publicul tinta, de activitati de marketing, vanzari si alte cateva astfel de aspecte deloc „sexy” dar esentiale pentru a putea vorbi despre o afacere.
Citisem undeva in presa internationala un articol care mie personal mi-a clarificat putin punctul de corectitudine din sintagma mentionata mai sus. Acesta recomanda descoperirea acelor lucruri pe care le place sa le facem, acele calitati pe care ne place sa le manifestam, indiferent de contextul profesional. Deci ideea nu este sa ne concentram pe o activitate specifica, ci pe abilitatile pe care aceasta le solicita si pe care le putem manifesta si in alte domenii, cu aceeasi multumire. Daca imi place sa pictez, aceasta imi solicita sa spunem atentia la detalii, creativitate, emotia, sensibilitate. Starea pe care o am cand pictez poate fi traita si in timpul altor activitati care imi solicita aceste patru calitati. Poate ca o am si in momentul de fata, la serviciul pe care il am si, prin urmare nu trebuie sa imi dau demisia pentru a-mi urma pasiunea si a ma apuca serios de pictura.
Tu ce crezi?
