Citesti acum…
Portretul unei femei chic: Gabrielle Bonheur (Coco) Chanel

Portretul unei femei chic: Gabrielle Bonheur (Coco) Chanel

de  Irina Cristina Tenuianuarie 4, 2016

Gabrielle Bonheur (Coco) Chanel s-a nascut intr-o familie saraca, pe 18 august 1883, in Saumur, Franta. Tatal sau, Albert Chanel, era vanzator de tesaturi, iar mama sa, Jeanne Devolle, era croitoreasa. La sase ani isi pierde mama si este nevoita sa traiasca intr-un orfelinat al bisericii catolice Abbaye d’Aubazine, deoarece tatal sau emigreaza cu scopul de a-si gasi un loc de munca, pentru a-si creste cei sase copii. Perioada pe care o petrece in orfelinat o ajuta sa inteleaga ca trebuie sa se descurce singura in viata. Merge doi ani la colegiul Notre-Dame – la Moulins unde invata sa coasa, iar stilul vestimentatiei simple ale maicutelor de la orfelinat ii influenteaza stilul creatiilor viitoare. Isi da seama ca femeile trebuie sa poarte haine comode si elegante. A incercat mereu sa fie diferita, de aceea spunea ca „Pentru a fi de neinlocuit trebuie sa incerci mereu sa fii diferita. Frumusetea trebuie sa vina din suflet si din inima, altfel cosmeticele sunt inutile.” (Coco Chanel)

Si a reusit acest lucru pe parcursul vietii sale in care nu a creat haine noi sau o noua moda, ci un adevarat stil de viata pentru acele femei care au inteles ca „Eleganta nu consta in a-ti pune o noua rochie. Nu conteaza aparenta, ci esenta, nu banii, ci educatia, nu hainele, ci clasa.” (Coco Chanel)

Luptandu-se sa-i demonstreze vietii ca se poate sa ai parte de succes daca crezi ca esecul este inevitabil, la 18 ani apare in lumina reflectoarele la cafeneaua „Moulins La Rotonde”, în calitate de cântăreață. In acelasi timp, isi gaseste si un loc de munca intr-un magazin de stofe numit  Maison Grampayre. In timpul carierei sale scurte de cantareata de cabaret, Gabrielle primeste si un nou nume, admiratorii ei numind-o Coco. Se spune ca numele ei ar veni si de la melodiile pe care ea le canta „Qui a vu Coco?” și „Ko-Ko-Ri-Ko”.  Viata ei se schimba complet din momentul in care il cunoaste pe baroul Étienne Balsan, mostenitorul unei dinastii din industria textila. Ulterior devine amanta acestuia si se muta pe proprietatea lui.

Din pasiune pentru croitorie, dar si pentru uz personal, ea incepe sa creeze palarii ce sunt apreciate de aristocratia franceza si astfel, pasiunea se transforma intr-o mica afacere. In 1908 isi face debutul in lumea modei si isi da seama ca ii place foarte mult sa anticipeze dorintele si gusturile femeilor din epoca sa. In 1909 isi deschide un magazin in Paris pe proprietatea lui Balsan. Aceasta proprietate era locul de intalnire a elitei franceze. Cu aceasta ocazie il cunoaste pe Arthur („Boy”) Capel care o ajuta sa isi deschida un magazin de haine in 21 Rue Cambon in 1910. In 1913  deschide un alt magazin la Deauville, iar in 1915 unul la Biarritz.

Din 1912 pana in 1920 ea se dezvolta ca designer. Prezinta pe podiumurile pariziene rochii şi costume simple, ciorapi de damă, bijuterii si textile si cucereste incet-incet piata. In 1921 se lanseaza si in lumea parfumurilor, dorindu-si un parfum care sa aiba viitor, un parfum care sa anunte sosirea unei femei si sa-i prelungeasca plecarea…

In 1922 lanseaza celebrul parfum „Chanel n° 5“, devenit si ramas cel mai profitabil produs al firmei. Numele „Chanel n°5” a fost un soc in acea epoca in care parfumurile aveau nume imaginare si fantastice. Socul  a fost insa si mai mare datorita modului in a fost confectionata sticla. Sticla era una nonconformista, dreptunghiulara, de cristal transparent. Era o sticla diferita, asa cum era si Coco, o femeie chic, cocheta, plina de viata  si care considera ca nu trebuie sa lovesti peretele cu speranta ca il poti transforma intr-o poarta. Stiind ce vrea si ce poate, si-a continuat drumul indicat de viata, creand si alte parfumuri, precum Cuir de Russie, Gardenia si n° 22. De asemenea,  creeaza si o colectie de accesorii – pantofi, bijuterii, genti, esarfe si curele.

In 1925 isi pune semnatura pe o jacheta care devine un simbol al casei de moda, iar in 1926 creeaza micuta rochie neagra, care este considerata cea mai importanta piesa din istoria imbracamintei. A creat imbracaminte pentru starurile de la Hollywood – Katherine Hepburn, Grace Kelly, Elizabeth Taylor si Gloria Swanson. In 1932 cand lanseaza linia de bijuterii care se baza in principal pe diamante, atinge apogeul notorietatii sale, atelierele sale oferind de munca pentru 4000 de persoane. In 1939 cand izbucneste cel de-al doilea razboi mondial isi inchide atelierele din Rue Cambon, ocupandu-se doar de parfumuri.

In 1953, la varsta de 70 de ani, decide sa reia afacerea. Ea nu se considera o femeie tanara, dar se simtea tanara: „Nu sunt tanara, dar ma simt tanara. In ziua in care ma voi simti batrana, voi merge in pat si voi ramane acolo. Simt ca viata este minunata.”  (Coco Chanel)

In 1954 revine in afaceri alaturi de Pierre Wertheimer, cel care in 1924 i-a devenit partener in afacerea cu parfumuri. Prezinta o noua colectie in stilul anilor ‘20, dar care este considerata de presa un esec. Presa americana o ajuta insa, iar aceasta revine in numai doua sezoane creand o capodopera: „tailleur-ul”.

Pe 10 ianuarie 1971, la varsta de 87 de ani, Gabrielle  Bonheur (Coco) Chanel se stinge din viata in apartamentul ei din Hotel Ritz din Paris. Pleaca sa creeaze in lumea vesniciei, dar lasa in urma sa amintirea unei femei care nu doar a creat, ci a revolutionat moda, acea arhitectura, acea chestiune de proportii, cum ii placea ei sa numeasca moda. Ea a oferit femeii sansa sa iasa din tipar, sa se  imbrace altfel, ca si cum s-ar duce sa faca cunostinta cu cel mai feroce dusman al ei. Datorita  creatiilor sale, femeia a putut visa la libertate, la acea libertate care este mereu eleganta. A sedus atat femeia, cat si barbatul printr-un stil plin de eleganta, rafinament si comoditate, in care a crezut pana la sfarsit. Astazi, a te imbraca intr-un costum Chanel inseamna a te imbraca  cu o vestimentatie de lux, dar comoda: „Luxul trebuie sa fie comod, in caz contrar nu e lux.”  (Coco Chanel)

Surse informatii: ro.wikipedia.org, historia.ro; sursa foto: dctdesigns.com

Care este reactia ta?
Articol bun
100%
Autor recomandat
0%
Despre autor
Irina Cristina Tenu
Daca se-ntreaba cineva Cine sunt oare eu Eu cu sinceritate spun Ca sunt un simplu pictor de cuvinte Ce zi de zi Nu cu o pensula, ci cu-un condei Nu pe un sevalet, ci pe-o hartie Pictez alese cuvinte Pentru-a bucura Alese suflete. Fiindca el, scrisul, A trezit in mine Dorinta de a trai altfel De a trai printre cuvinte De a transmite celorlalti Ganduri diverse De pe-a vietii scena Pe care am urcat Pentru-a-mi juca Al meu frumos si simplu rol.
Comentarii

Lasa un comentariu