Perceptia propriei persoane

Cu ce sa inlocuiesc mancarea? (5)

Am o oglinda in hol si, de cate ori trec pe langa ea, ma prost-dispun. Chiar si in fuga, cu coada ochiului, tot imi cuprind imaginea revarsata. Tare nu-mi place. Ma gandesc sa scot oglinda, s-o duc undeva unde sa nu ma mai intalnesc cu reflexia ei nesuferita. Problema este ca, chiar daca imaginea mea nu se va mai reflecta in oglinda, realitatea va ramane, din pacate, nestramutata. Curios este ca nu sunt prost-dispusa cand ma gandesc la mine, asa cum sunt, cand ma vad cu ochii mintii „din interior”. Ma accept usor, ma uit de sus in jos la mine si nu mi se pare dezastrul atat de „dezastruos”. In schimb, cand ma vad din exterior – cand imi vad imaginea in oglinda, ca si cand m-as uita la alta persoana, atunci imi dau seama ca am in fata ochilor mei o persoana supraponderala, dezechilibrata, care a pierdut controlul propriei vieti, cel putin dintr-un punct de vedere. O persoana care are nevoie urgent de ajutor pentru a-si reveni la sine. Insa acest ajutor, ca sa fie eficient, nu trebuie sa vina din exterior. Sau, mai bine spus, trebuie sa vina din exterior atunci cand, in forurile interioare, persoana in cauza a luat decizia, in primul rand, de a se auto-ajuta si apoi aceea de a se lasa ajutata. De-abia atunci inteleg care sunt proprotiile realitatii si cat de inselatoare este perceptia mea.

Si totusi, cred ca oglinda sau, mai bine spus, ideea oglindirii poate fi un factor pozitiv in luarea deciziei de care vorbeam. Nu numai ca nu ar trebui sa o mut de la locul ei, ci, dimpotriva, de cate ori trec pe acolo, ar trebui sa ma opresc si pret de cateva minute sa analizez ce vad si sa trag concluzii. Sa constientizez ca nu este doar o reflexie, ci imaginea mea adevarata, asa cum sunt si cum ma vede toata lumea (mai putin eu, cand nu am nicio oglinda in fata, desigur). Mai mult, cateva poze nu mi-ar strica. Eventual sa le pun direct pe frigider. Poze cu mine, clar. Am auzit de varianta in care aceste poze ar trebui sa aiba un mesaj pozitiv (sa reprezinte idealul care se doreste a fi atins). In cazul meu, cred ca ar functiona mai bine o strategie diferita si anume aceea de a ma vedea mereu asa cum sunt pentru a inceta sa pun pe primul plan mancarea. Pentru a readuce ordinea normala in alegeri si prioritati.

Si daca nu voi reusi pe deplin asa, cel putin stiu ca am facut un pas spre victorie, stiu ca aceasta actiune, odata realizata, reprezinta materializarea dorintei de a face ceva, reprezinta iesirea din starea de letargie si fantazare pe aceasta tema.

(sursa foto: cosmopolitan.com, autor foto: Sparks)