Psiholog si coach, Dana Burghel se reinventeaza, periodic, cu un curaj tot mai mare, cel puțin de vreo 15 ani, de cand ne stim. Cea mai recenta reinventare a sa a fost profunda, schimbatoare de viata si aducatoare de multa bucurie. Curioase?
– Suntem la inceputul anului si multi dintre noi ne putem problema rezolutiilor de anul nou. Ce parere ai, functioneaza o astfel de lista? Tu ce ai facut?
Da, inceputul de an ne prinde pe aproape toti in perioada bilanturilor si a rezolutiilor. Obisnuiam sa fac astfel de lucruri cu ani in urma. Intre timp am invatat sa imi fac “bilanturi” in fiecare zi. Eu am imprumutat acum multi ani de la Osho spusele „Starea naturala a omului este bucuria”, asa ca ori de cate ori ies din bucurie, ma repliez instant. Cam asta inseamna bilantul pentru mine: cand nu sunt in bucurie stiu sigur ca ceva nu fac tocmai „bine” si verific ce…
Revenind la rezolutii, le am si eu pe ale mele. Acum ceva mai multi ani am renuntat la cele de inceput de an si mi-am scris biletele cu ce mi-as dori. Unele se implineau, altele nu… Intre timp, am inteles ca acelea scrise „din inima” se implinesc. Chiar acum este pe cale sa mi se editeze prima carte de poezii si… sigur n-am facut nimic SMART pentru asta. Asadar, eu am o cutie rosie cu exact ceea ce inima mea isi doreste si se indeplinesc una cate una, cum le vine randul. Pentru ca le simt ca sunt ale mele.
– Cum privesti acest an, cum simti ca se „asaza”?
Suntem cu totii intr-o cautare de sens, asa ca si anul acesta este „in trend”. Personal il privesc cu inima deschisa; va fi un an bun, va fi un an de noi deschideri, il simt foarte „the best is yet to come.”
– Dana, un titlu de-al unui articol scris de tine acum ceva vreme si care mi-a atras atentia, suna asa: „Am obosit sa fiu puternica!” Cum asa, ne permite societatea de azi sa fim si altfel decat puternice? Care este viziunea ta fata de putere si femei?
Da, l-am scris acum cativa ani. Si venea din sufletul unei femei care obosise sa faca de toate. Am fost mereu genul de om care „isi da de lucru”. Atunci a fost razvratirea mea, iar aceasta razvratire a dus la constientizarea ca, doar acceptandu-ne vulnerabilitatea, suntem puternici cu adevarat.
Am invatat, in timp, ca toti suntem la fel, ca toti continem aceleasi lucruri, doar ca „dezarhivarea” lor in noi difera. Suntem deopotriva de slabi si de puternici, de buni si rai, de cinstiti si mincinosi, de tematori sau iubitori. Totul este cat putem accepta din toate acestea. Iar acceptarea nu te face indiferent, ci iubitor.
O femeie, ca si un barbat, este puternica in masura in care si-a acceptat toate umbrele, ranile si fricile. O femeie este puternica cand traieste in integritate, fiecare cuvant si fapta pornindu-i din suflet, nu din ego. Este usor si la indemana sa fii „puternic” cand stii ca, din diverse motive, ceilalti se tem de tine. Dar adevarata putere nu inseamna forta, ci iubire!
– Cautarile tale au trecut, pe parcursul mai multor ani, prin coaching, psihologie, ajungand la acordaje si initieri in cristale eterice. Te-ai fi gandit acum cativa ani ca vei ajunge aici? Cum au curs lucrurile?
Am stiut dintotdeauna ca voi fi profesor. Asa am si inceput, ca profesoara de matematica, iar incet drumul m-a dus catre coaching, psihologie si multe alte specializari din zona spirituala. Asta mi-e calea! Evident ca nu am stiut ca asa va fi drumul meu, dar de la un moment dat incolo te indreapta Universul daca tu te incapatanezi sa faci altceva. Iar acum sunt tot „profesor”, doar ca s-a schimbat materia.
– De ce cristale eterice? Poti detalia putin despre ele si beneficiile aduse?
Am initieri in Reiki si alte terapii alternative si am ajuns si la cristale. Se pare ca lucrez extrem de usor cu ele. Este ca si cum ai lucra cu cristalele fizice, dar de vreo 400 de ori mai puternice. Totul este energie: de la materie la gand, in interiorul si in afara noastra. A lucra cu cristalele eterice inseamna a folosi energia cristalelor din interiorul Pamantului, inseamna sa te conectezi la o energie care exista deja in eter.
Insa tot ceea ce fac eu este sa dau mai departe! Tot ceea ce stiu dau catre cei care au nevoie sa mai „creasca” un pic. Nu fac terapii cu Reiki sau orice alte terapii alternative decat extrem de rar, ceea ce fac in continuare este Holistic Coaching: adica il tin de mana pe celalalt, cu iubire, in propria lui Calatorie, atat ca are nevoie de mine. Se pare ca asta este menirea mea: sa ii ofer suport celuilalt sa isi gaseasca menirea si Misiunea Personala.
– Cum le-ai descoperit si ce impact au asupra ta?
Curiozitatea m-a indreptat catre cristalele fizice, dar sunt sigura ca acest lucru s-a intamplat pentru a ajunge la exact ce aveam eu nevoie la acel moment. Iar acest lucru se intampla si in continuare: stiu ce anume mi se potriveste si imi urmez instinctul.
Efectul asupra mea?! Sa zicem ca si ele contribuie la bucuria din sufletul meu. De fapt, ca tot ceea ce fac acum!
– Stiu ca ai avut cateva experiente personale deosebit de puternice. Daca vrei sa vorbesti despre asta, te-as invita sa povestesti despre ele si lectiile aduse.
Da, asa este! Spuneam mai devreme ca daca nu facem noi nimic in sensul invatarii lectiilor, are grija Universul! Si asa „am fost nevoita” sa fiu la un prag de moarte acum exact doi ani, ca sa ajung sa fac exact ceea ce fac acum si iubesc sa fac: sa traiesc in bucurie si sa ii ajut si pe ceilalt sa faca exact acelasi lucru.
Ce pot sa spun despre lectii?! Am avut curajul – acum as spune: m-am iubit indeajuns de mult incat – sa divortez la varsta la care altii se gandesc la pensionare. Am avut curajul sa ma repozitionez si sa introduc Life Coaching-ul in experientele de Executie Coaching din companii, cu rezultate uimitoare. Am inceput sa alerg la varsta la care altii se plang de dureri de spate zilnice si am participat in primul an de antrenamente la competitii de 10 km, semimaraton si maraton.
– Ce te-a sustinut sa le depasesti si sa fii azi luminoasa, zambitoare si mai tanara cu 10 ani fata de acum 10 ani cand te-am cunoscut?:)
Am acceptat TOT din mine: toate lucrurile care nu-mi placeau la mine. Evident ca acel tot nu este niciodata 100%, descopar si acum umbre nestiute pe care le scot la lumina. Dar stiu cum si o fac cu iubire!
Am invatat sa iert cu adevarat si sa iubesc neconditionat! Am invatat ca nu putem sa manifestam catre ceilalti nimic mai mult decat manifestam pentru noi, pentru ca nu am sti cum. Am invatat ca incepem sa daruim cu adevarat atunci cand daruim din cine suntem, nu din ce avem.
Am invatat ca orice „defect” al nostru vine la pachet si cu opusul lui si asa, de exemplu, din „cea mai colerica si nerabdatoare femeie” :)) am devenit foarte calma si rabdatoare.
– Imi poti relata cea mai puternica intamplare traita in experientele legate de dezvoltare personala?
Au fost mai multe, dar probabil cea mai puternica a fost atunci cand, fara putere fiind, cu un efort maxim si fizic, si mental, si emotional, am multumit pentru boala pe care o traiam, pentru „raul” care mi se intampla. Atunci am facut acest lucru din disperare, dar am invatat apoi ca orice ni se intampla este pentru noi. Daca doare, este o lectie ce trebuie invatata. Asa am invatat sa multumesc pentru orice primesc, pentru ca stiu ca este pentru mine. Si, de fapt, atunci a fost si momentul in care energia vindecatoare s-a eliberat in mine. Cel putin eu asa am simtit.
– Care este cel mai important obstacol interior pe care l-ai depasit si cum ai reusit acest lucru?
Cel mai important obstacol interior este frica. Mi-am depasit multe frici. Probabil majoritatea celor stiute de mine. Dar sunt altele pe care le descopar, mult mai subtile. Si le aflu ori de cate ori ma surprind ca nu imi traiesc viata in iubire. Iar singura modalitate de a depasi obstacolele interioare, pe care am gasit-o eu cel putin, este iubirea.
– Care ar fi mesajul tau pentru cititoarele noastre aflate intr-o situatie de tensiune, care le nemultumeste, care nu le implineste dar care aleg aparenta siguranta a zonei de confort?
Sufletul nostru stie. A stiut dintotdeauna si va sti intotdeauna. Frica este cea care ne tine in zona de confort. Frica este cea care ne impauneaza ego-ul. Iar singura modalitate de a o infrange este iubirea. Nu curajul!
– Daca ar fi sa enunti un slogan personal, al tau, care ar fi acesta?
Raman deocamdata la cel al lui Osho: „Starea naturala a omului este bucuria.”
– Este o intrebare pe care nu ti-am adresat-o si la care ai vrea sa raspunzi?
Nu-i chiar intrebare, este de fapt o continuare legata de experiente si inaintarea in varsta. Se spune ca „viata ne invata”. Dar de multe ori nu realizam ca noi invatam de la viata cum sa ne ferim de multe lucruri, nu cum sa le acceptam! In momentul in care acceptam, viata nu ne va mai da lucruri de care sa ne ferim! Asta mi se intampla mie! Si nu cred ca sunt vreo „aleasa” ca sa traiesc doar eu asa ceva. De aceea cred cu tarie ca acceptarea duce catre bucurie! Si catre acea putere de care vorbeam mai devreme!
