Citesti acum…
„Onestitatea cu sine creeaza magnetism”

„Onestitatea cu sine creeaza magnetism”

de  Dana Tudoraprilie 10, 2019

Efervescenta nu doar pe scena ci si in interviul pe care ni l-a acordat, precum si, intuiesc, in rolul de mama a trei copii, de scriitor sau de… admirator al plantelor din curtea sa cu flori, copaci si solar cu legume, Antoaneta Zaharia este, din anul 2003, actrita la Teatrul Odeon. Si, as spune, este una dintre cele mai bune actrite ale generatiei sale, dupa priceperea mea de privitor impresionat de fiecare data cand o vede pe scena. “Teatrul a fost forma mea de autovindecare, scena mea terapeutica. Prin teatru aduc un omagiu fetei, adolescentei sau femeii din mine.  Simt ca daruind sentimentele mele autentice, oamenii  si le regasesc pe ale lor”. Antoaneta Zaharia ne-a facut acest dar si in interviul care urmeaza…

– De ce teatru?
Sunt un artist patimas, un Geaman la extreme. Imi plac oamenii si povestile lor. Imi place sa observ realitatea, am o memorie foarte buna a intamplarilor, a replicilor pe care le spun oamenii. Teatru fac pentru ca e modalitatea mea de a ma manifesta liber, creator.

– Ce v-ar placea ca oamenii sa stie in primul rand despre dvs.?
Ma ingrozeste violenta rasei umane, atatea razboaie, atati oameni torturati si ucisi, atatea femei abuzate si desconsiderate, atati copii flamanzi si neiubiti.  Nu imi place ca timpul s-a scurtat, graba ma scoate din intelegerea vietii, ma face un robot. Ma simt romanca pana la pamantul de sub unghii. Ma ingrijoreaza viitorul copiilor mei.

– Ce contributie are si a avut teatrul la devenirea dvs. ca om, ca femeie?
Am avut parte parte de-a lungul jumatatii mele de viata de evenimente de toate culorile emotionale. Teatrul a fost forma mea de autovindecare, scena mea terapeutica. Prin teatru aduc un omagiu fetei, adolescentei sau femeii din mine.  Simt ca daruind sentimentele mele autentice, oamenii  si le regasesc pe ale lor. Le reintorc mental aplauzele si gandurile bune. Scena m-a facut frumoasa. Pe scena sunt frumoasa.  Apoi pe scena totul e sigur pentru mine. Stiu cum incep, ce am de facut, cum se termina povestea. Sunt in control… viata e altfel.

– Cum abordati un rol nou?
Cu maaaare bucurie. Ca pe o prajitura buna pe care o gusti cate putin de pe la margini si ii dai roata incet-incet,  stiind ca e foarte buna. Cand astept prea mult ceva de jucat ma apuca toate furiile, noroc ca am multa treaba de facut. Am copii, familie, gradina, livada, solar cu rasaduri, caini, prieteni, proiecte pe care sa le initiez, hartie alba de scris, pensule si razboi de tesut care ma asteapta.

– Care a fost rolul care si-a pus cel mai puternic amprenta asupra dvs. si de ce?
Copilul din mamaliga  m-a pus sub lupa lumii teatrale. Cu acest rol am devenit un actor creator liber, solicitat sa ajung acolo unde nici nu credeam ca voi putea. Tot sufletul meu era atunci o floare de lotus (n.r.: a primit Premiul pentru cea mai buna actrita la Festivalul de Teatru de la Piatra Neamt pentru rolul Copila din aceasta piesa de Aglaja Veteranyi, regia Radu Afrim si o Nominalizare UNITER 2004 pentru Cea mai buna actrita intr-un rol principal pentru acelasi rol).

„Lumea vine la un actor bun ca la o baterie vie”

– Ce ne puteti spune despre cel mai recent proiect la care lucrati?
Lucrez in zona independenta un proiect pe textele lui Caraman, in regia lui Alex Nagy alaturi de colegele mele Nicoleta Lefter si Meda Victor si cu Razvan Vasilescu. Vreau sa mai ies la suprafata. Actorului ii sta bine pe scena. La Odeon nu am proiecte in lucru, momentan.  Nu stiu ce urmeaza in ce ma priveste. Poate de la toamna.

– Imi puteti spune una dintre replicile dvs. preferate, ale unui personaj pe care l-ati interpretat?
Imi place o replica a lui Jack Nicolson, din filmul As good as it gets. O chelnerita ia o proba intr-un film si e foarte fericita. Am luat!!!, striga fericita printre mese si Jack Nicolson zice: Exact de asta mai are lumea nevoie, de inca o actrita… Nu am interpretat eu rolul, dar as fi jucat orice pe acolo.

– Sunteti o actrita al carei talent este recunoscut inclusiv prin premiile primite. Ce anume considerati ca face un actor sa fie foarte bun?
E o profesie care are si ea un ABC. Trebuie sa il ai, presupune tehnica de scena. Apoi trebuie voce lucrata, corp lucrat si expresiv, suflet trait si onest cu altii si cu tine, capacitatea de a il etala ca pe un evantai cand vrei. Inteligenta scenica, energie multa de dat si pofta de joc. Lumea vine la un actor bun ca la o baterie vie, trebuie sa fii full battery pe scena.

Un actor bun are farmec, charisma, il vezi printre altii pentru ca are ceva de spus, pentru ca fiinta lui e conectata la ceva de sus, recunosti in el ceva divin, puterea, adevarul, frumusetea, iubirea, sentimente care sunt adevarate si  pure, indiferent cat le face viata de spoite, in arta le revezi clare si sufletul se scutura de zgura, plange, se bucura, rade fericit, recunoaste ce ne uneste pe toti si ne face la fel.

La teatru cauti o energie a adevarului

– Poti fi magnetizat de o actrita talentata prin simpla sa prezenta, fara ca macar sa vorbeasca sau sa se miste. Cum are loc aceasta magie?
Actorii sunt fiinte transparente. Lucreaza cu informatia de dupa limbaj, starea emotionala, gandul, postura corpului, limbajul gesturilor. Esti atras de magnetism, de energie, de frumusetea fiintei interioare. Cauti un rost, un drum, o cale catre tine insuti si privind cu sufletul deschis, vrei sa-ti infirmi temerile, sa-ti confimi sperantele, sa gasesti o impacare, o energie a adevarului, a autostimei egalizatoare cu fiintele din jur. E placut sentimentul de albina din stup. La teatru fagurii va asteapta.

– Va intreb acest lucru pentru ca sunteti considerata si asa v-am vazut si eu, ca fiind o actrita foarte expresiva, o prezenta care face diferenta pe scena. Cum faci diferenta pe o scena, fie ca este intr-o piesa de teatru, intr-un discurs public etc. …
Eu sunt onesta cu mine in discursul meu interior si atunci in fata publicului nu ma pierd pentru ca stiu foarte bine ce vreau sa transmit, ce mesaj vreau sa ajunga la oameni.

– Spuneati ca ati avut o perioada de 4 ani in care ati jucat mai putin si ca din acest motiv erati in depresie. Cum ati depasit aceasta perioada si cum s-a intamplat revenirea dvs. pe scena, in ritmul dorit de dvs.?
Atunci am schimbat teatrul, de la Bulandra m-am transferat la Odeon, unde am jucat mult mai mult. Atunci am mai facut o facultate, m-am apucat de scris. Am inceput sa joc teatru scris de mine. Stii cum e, orice sut e un pas inainte. Nici acum nu joc atat cat as vrea. Teatru e imposibil de unul singur, trebuie gasca, pile, intrari, neamuri, vorbe bune bine plasate ca sa fiu extrem de finuta… Am incercat si in independent, am jucat piese scrise de mine si de altii prin baruri, prin beciuri, in expozitii, in mall-uri, pe strada, unde n-am jucat! Scriu si fac piese pentru copii, adaptez autori de literatura pentru copii, am facurt spectacole independente si am mers cu ele prin tara dar e o munca grea si te poate dezamagi usor. Munca independenta  e de amorul artei in Romania dar te bucuri cand ai ocazia sa o faci si asa. Altii au reusit mai bine ca mine in independent. Asta e! Mi-e ciuda ca nu sunt mai descurcareata. Actorul trebuie sa joace, indiferent cum si unde; daca nu are scena sub picioare, moare.

– Cum va impartiti intre rolul de mama, sotie si celelalte multe roluri pe care le aveti pe scena? Aveti anumite reguli / principii pe care v-ati propus sa le respectati pentru fiecare?
Ma impart bine. Cand ajung la teatru eu ma odihnesc, dupa munca acasa cu trei copii. Am norocul ca pentru mine teatrul nu e greu, e pasiune si atunci vine cu usurina. E un desert pentru mine. Ma joc si eu la teatru, nu numai copiii. Acolo e locul meu si numai al meu.

– De unde va luati energia si entuziasmul, avand in vedere ca banuiesc ca repetitiile si spectacolele sunt mari consumatoare de energie, la concurenta cu copiii?:)
Energie am, nu ma plang, as face mult mai multe. Dorm noptile, nu le pierd, nu imi permit, am natura multa de admirat, plante de supravegheat, v-am spus ca am copaci si solar cu legume, am flori pe care le pandesc mereu sa rasara, apoi exista muzica, animalele mele, am 4 caini si o pisica la casa de la tara. Sunt inconjurata de declaratii de iubire, de la sotul meu, de la copii primesc zilnic biletele, picturi, priviri. Mananc ce produc in gradina, anul trecut nu am facut piata deloc de la oras, acum am solarul verde cu legume de primavara. Ma preocupa alimentatia ca pe vremea copilariei mele, care a fost la tara si foarte frumoasa.

– Daca ar fi sa va adresati o intrebare, care ar fi aceea? Si care ar fi raspunsul?
Antoaneta, ce de nu ai facut facultatea de horticultura? De ce nu te-ai apucat serios de pictura? De ce nu scrii?
Inca nu e timpul pierdut.

Si inca o intrebare: Antoaneta, mai ai de gand sa pierzi timpul?
Greu cu astenia de primavara, dar voi incerca.

Foto din spectacolul Gardenia de Elżbieta Chowaniec, regia Zoltán Balázs (Ungaria)
Foto: Mihaela Tulea

Care este reactia ta?
Articol bun
100%
Autor recomandat
0%
Despre autor
Dana Tudor
Dana Tudor
Jurnalist, consultant comunicare, personal branding si employer branding Am o experienta de aproape 20 de ani in comunicare si in presa scrisa si online, de business si life-style. Am contribuit la dezvoltarea unor branduri premium in presa romaneasca (Project Manager Eva.ro, redactor-sef Cariere) si am avut ocazia de a interactiona cu mii de manageri, antreprenori si guru internationali din mediul de afaceri, precum si cu unii dintre cei mai buni specialisti din diverse domenii care contribuie la un stil de viata frumos si echilibrat (parenting, nutritie, coaching, vestimentatie, etc.). Principale directii de activitate ale Buticului meu de Inspiratie sunt: employer branding si cursuri de life-style pentru angajatii companiilor, content mastery, PR & media relations, branding personal.
Comentarii

Lasa un comentariu

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord