“Oamenii vor mereu altceva decat au, ei numesc asta: a visa, eu numesc asta: a nu sti sa fii fericit!”, spune Marona, o catelusa isteata, careia frumoasa actrita Olimpia Melinte i-a imprumutat vocea ea, in filmul de animatie “Calatoria Fantastica a Maronei”, a carui premiera va avea loc in 4 octombrie.
Este o toamna bogata pentru Olimpia, care tocmai a revenit din Madrid, unde, pe 11 septembrie, a participat la gala prilejuita de premiera unuia dintre cele mai asteptate filme ale anului in Spania, „Sordo”/ „The (Silent) War” regizat de Alfonso Cortés-Cavanillas, in care joaca rolul unei asasine. In acelasi timp, o putem vedea pe micile ecrane in sezonul 2 al serialului “Vlad”, difuzat de Pro TV, unde ne releva alte fatete ale talentului ei. Si, dupa cum veti afla la finalul interviului pe care ni l-a acordat, ne asteapta la Teatrul de Comedie, intr-un spectacol care ii place “la nebunie”.
Ce ti-ar placea ca oamenii sa stie in primul rand despre tine?
Mi-ar placea sa-mi stie mai degraba personajele si proiectele decat pe mine.
In general, cand fetitele le spun parintilor ca vor sa devina actrite, nu prea gasesc incurajare. La tine cum a fost? Si cum ai reusit sa “o tii pe a ta” si sa nu fii influentata / descurajata de reactiile celor din jur?
Am avut norocul sa cresc intr-o familie care nu m-a ingradit, dimpotriva, ai mei m-au sustinut de la inceput si nu s-au indoit niciodata de deciziile pe care le-am luat. E adevarat ca in timpul masterului la actorie am facut si Facultatea de Jurnalism pentru ca mi-au sugerat ca ar fi o idee buna sa mai am o specializare, pentru ca nu stii niciodata cum se randuiesc toate in viata. I-am ascultat, dar din fericire mi-am urmat calea si pasiunea, iar lucrurile s-au asezat in favoarea actoriei. Mama e mandra nevoie mare de mine si sunt sigura ca si tata ar fi fost la fel.
Cum ti-ai hranit visul de a deveni actrita si drumul catre aceasta profesie, pana la momentul in care ai avut certitudinea ca ai ajuns acolo, avand in vedere provocarile meseriei de actor, in Romania?
Am pornit foarte determinata la drum, voiam sa joc, sa ma fac vazuta, auzita, am mers la toate castingurile posibile, am fost refuzata de zeci de ori, am suferit de tot atatea ori, dar nu m-am gandit nicio clipa sa renunt. Si acum sufar cand nu iau o proba, cand nu imi iese ceva, dar incerc mereu sa ma autodepasesc. Cred ca muncind si investind timp in ceea ce iti doresti poti ajunge unde vrei. Nu e deloc simplu, e obositor sa fii refuzat, dar in meseria de actor asta face parte din fisa postului. Iar actoria e la fel de provocatoare peste tot in lume… daca la noi e complicat ma gandesc cum o fi in U.S.A, unde sunt mii de actori si doar trei – patru reusesc sa iasa la lumina?
Ai (avut) un mentor? Povesteste-ne despre el si invatamintele pe care le-ai luat de la el.
Profesorii mei mi-au fost si mentori, Emil Coseru este cel care m-a format si mi-a deschis ochii in lumea teatrului, asa ca de la el am capatat respectul si dragul de meserie, de la el am invatat lectia curajului si a punctualitatii. El m-a ajutat sa ma transform din adolescenta plina de inhibitii si cu un simt al penibilui exagerat in tanara care se arunca in orice repetitie cu bucurie si indrazneala, fara frica de greseli, pentru ca din ele am invatat si inca mai invat.
Ce consideri ca face diferenta in lumea teatrului, pentru a fi (considerata) o actrita foarte buna?
Sunt cateva actrite bune pe care le iubesc si le admir mai ales pentru ca stralucesc pe scena, au bucurie, relaxare, curaj si-o liniste care te invaluie si pe tine, spectatorul, si poti sa mergi cu ele oriunde in poveste, pentru ca sunt atat de credibile incat reusesc sa transforme spectacolul in realitate.
Pentru roluri importante din cariera ta, producatorii au venit la tine si nu a fost nevoie sa participi la castinguri. Felicitari! Care este secretul tau in a face lucrurile sa vina la tine?
Informatia asta este destul de departe de adevar, pentru ca am dat probe pentru toate rolurile mele, singurul rol care a venit spre mine fiind cel al Elizei din serialul Vlad, lucru care m-a surprins enorm. Echipa din Romania ma voia pe mine, totusi am avut parte si de casting pentru a fi aprobata 100% de producatorii de la Praga, asa ca in cele din urma tot au fost emotii si zile de asteptare. Ma bucura in continuare orice auditie si incerc sa fac lucrurile sa vina la mine constientizand ca orice intalnire e o sansa care nu trebuie ratata!
Ce ne poti spune despre cel mai recent proiect la care lucrezi?
Cel mai recent proiect cinematografic este un lungmetraj pentru care filmez in Muntii Macinului, este filmul de debut al regizorului Mihai Sofronea, se numeste “Cautatorul de vant” si este o poveste simpla si frumoasa care il are in prim-pan pe Radu, un barbat care porneste in ultima calatorie din viata lui, constient de sfarsitul inevitabil, dar dornic sa se conecteze la el, la natura, la viata, pentru ultima oara. Este un film foarte sensibil, plin de poezie, pe care abia astept sa-l vedeti. Iar din 4 octombrie va astept in cinematografe pentru a vedea “Calatoria fantastaica a Maronei”, o animatie regizata de Anca Damian, un film dedicat celor cu varsta cuprinsa intre 1 si 100 de ani, o poveste magica si plina de intelepciune, unde vocea mea a fost imprumutata de Marona, o catelusa foarte isteata.
Imi poti spune una dintre replicile tale preferate, ale unui personaj pe care l-ai interpretat?
Cea mai recenta este: “Oamenii vor mereu altceva decat au, ei numesc asta: a visa, eu numesc asta: a nu sti sa fii fericit!”, din “Calatoria Fantastica a Maronei.”
Pentru unele roluri, a trebuit sa te ingrasi. Cum ai reusit sa slabesti?
Am avut, de fiecare data, o echipa care mi-a stat alaturi, asa ca programul intens de sport si regimul alimentar m-au adus inapoi la kilogramele de dinainte de filmare. Am fost mereu o fire sportiva si echilibrata, dar ajutorul specialistilor a fost esenț=tial.
Esti casatorita cu iubitul tau din liceu. Cum reusiti sa navigati prin provocarile traiului in doi?
Cu iubire si intelegere, cu intelegerea ca fiecare are nevoie si de timp pentru el, de momente de libertate, de zambete, chiar si intr-o zi proasta, de timp petrecut in doi, chiar daca acum suntem trei. Furtunile noastre rare se transforma in ploi de primavara in clipa in care ne dam seama cata nevoie avem unul de celalalt.
Cum te imparti intre rolul de mama, sotie si celelalte multe roluri pe care le ai pe scena? Ai anumite reguli / principii pe care ti-ai propus sa le respecti pentru fiecare?
Nu-mi plac regulile, asa ca incerc sa acord timp fiecarui element important din viata mea si am invatat sa spun “nu” – acest cuvant m-a eliberat de multe corvoade care veneau peste mine si pe care nu le refuzam din diferite motive care nu-mi aduceau bucurie. Acum stiu ca timpul meu cu Sasha este cel mai pretios din lume si ca meseria e parte din viata mea, dar uneori merita sa fie pusa pe pauza.
Ai un ritual / anumite obiceiuri pentru igiena ta mentala si emotionala?
Familia este locul unde ma deconectez. Cand intru pe usa casei noastre, dispar si angoasele si personajele si problemele de pe set sau de pe scena, acasa sunt si ma simt mereu libera!
Cum te incarci cu entuziasm si motivatie?
Cred ca entuziasmul si motivatia vin la pachet cu dragostea de actorie. Cred ca meseria asta include, de fapt, entuziasmul si motivatia.
Daca ar fi sa iti adresezi o intrebare, care ar fi aceea? Si care ar fi raspunsul?
Te vedem si la teatru?
Da, in spectacolul “Viata X 3”, la Sala Noua a Teatrului de Comedie 😊 Spun asta pentru ca am revenit, dupa multa vreme, la teatru, si m-am simtit fantastic intr-o echipa frumoasa si intr-un spectacol care imi place la nebunie.
