Citesti acum…
„O femeie puternica este cea capabila sa iasa invingatoare peste propriile batalii interioare”

„O femeie puternica este cea capabila sa iasa invingatoare peste propriile batalii interioare”

de  Cristina Lincunoiembrie 11, 2019

Andra Podia este profesoara de limba si literatura romana la Colegiul National „Octavian Goga” din Sibiu, director adjunct al institutiei si autoare a volumului de poezii „Legi nescrise”, aparut la editura Armanis din Sibiu.

Convinsa ca salvarea fiintei umane sta in iubire si in arta, capabila sa transfigureze orice fel de realitate, pana si cea mai sordida, Andra Podia e o umanista prin excelenta, aceasta vocatie fiind cartea de vizita pe care si-a asumat-o transant cu fiecare ocazie.

Profesor de limba romana, poeta, creatoare a proiectului Bel-Esprit.ro, dar și Editor in Chief la Catchy.ro. O activitate profesionala plina – din care mai fac parte si alte activitati pe care nu le-am mentionat acum. Andra, cand ai timp pentru toate?

Andra Podia

In momentele lungi in care ma gandesc la felul in care trece viata pe langa noi, pe repede inainte, fara sa apucam sa ne tragem sufletul. Si atunci realizez ca unele lucruri trebuie facute in timp, la timp, cu timp, pentru ca merita. Atat de mult ne irosim pe altele, fara sa fim constienti ca astfel ne pierdem putin cate putin, incat acel putin care ramane in afara obligatiilor zilnice (multe si ele), merita sa ni-l petrecem cu actiuni care au efecte pozitive nu doar asupra noastra, purificandu-ne sufletul si mintea, dar si asupra celorlalti, fata de care suntem datori. Viata inseamna timp, iar timpul poate deveni valoare, daca ai constiinta trecerii lui ireversibile. Creatia, da, asa cum spunea si Eliade, doar ea ne poate scapa de sub „teroarea istoriei”.

Ca profesor, cum vezi și cum trăiești toate framantarile din sistem, toate schimbarile, adesea pripite, inclusiv in programele scolare, marcate de exodul profesorilor, pe de o parte, si, pe de alta, de rezultatele tot mai slabe ale elevilor?

Ma tin departe de ceea ce inseamna dezamagire. Important este ceea ce faci la clasa, restul vine ca un fel de balast care nu are voie sa umbreasca frumusetea artei de a educa. In momentul in care te dedici predarii in sine, bucuria de a vedea progresele elevilor, de a-i vedea evoluand, maturizandu-se, acestea toate pretuiesc mai mult decat orice si constituie un vis implinit. In Colegiul nostru (Colegiul National „Octavian Goga” din Sibiu), din fericire, nu se poate vorbi despre dezinteres sau rezultate slabe, pentru ca la noi performanta este obiectivul principal si cuvantul-cheie al fiecarei zi de munca. Cat despre programa, are totusi o permisivitate care face posibila conservarea valorilor literaturii clasice, ceea ce conteaza, desigur, fiind modalitatea în care reusesti sa captezi atentia elevilor si sa trezesti in ei placerea de a citi si de a cunoaste subtilitatile analizei literare.

Ce au inseamnat pentru tine „Literatura de Azi” si „Catchy.ro”?

Un punct de plecare, „Literatura de azi”, unde am invatat meserie – si nu ma refer doar la scris, ci si la activitatile conexe meseriei de editor si secretar general de redactie. Aici m-am fosrmat, si sunt recunoscatoare. „Catchy” a fost o platforma de promovare, a fost locul unde am crescut si am ajuns sa fiu ceea ce sunt acum, in echipa, alaturi de tine si de Mihaela Carlan. Nu e usor, ia mult timp, dar, poate ca ma repet, face parte din lucrurile care merita facute, iar acum cred ca e timpul pentru mine si pentru scris.

Ce este „Bel-Esprit” si ce te-a determinat sa initiezi un proiect atat de amplu si de ambitios?

Ai folosit bine cuvantul ambitios, pentru ca este un dream-come-true. Acumuland experienta la revistele online mai sus pomenite, am purces la a-mi construi propria publicatie, asa cum am crezut mai bine si fara sa preiau de-a gata modelele consacrate. Eu cred ca am reusit sa facem un lucru bun si ne dam silinta sa ramanen la inaltimea publicului din partea caruia primim semnale incurajatoare. Am foarte mare noroc cu o echipa pe care ma pot baza in tot ceea ce inseamna administrarea unei reviste online, tu stii bine ce presupune asta: articole noi si incitante in permanenta, programare/publicare, promo, atras noi scriitori si cititori, si multa, multa incredere ca arta, cultura, literatura, sunt surse ale frumosului care ne tine in viata, intr–o lume atat de agitata si de bulversata.

Ce ne poti spune despre Concursul National Radu Stanca – Pasii poetului prin burgul medieval” si care este rolul tau aici?

A implinit 5 ani, este un proiect de proportii, intr-adevar, un concurs de literatura, critica literara, creatie artistica si plastica dedicat lui Radu Stanca, poetul si prozatorul nostru de la Sibiu, poetul cetatii, pe care nu putem sa-l lasam sa treaca in uitare. Avem colaboratori in toata tara, peste 300 de participanti anual, din toate judetele tarii. E o munca enorma, iti spun sincer, dar merita. Elevii creativi merita sa aiba oportunitati de a se afirma, iar acesta a fost un alt scop al nostru, acela de a oferi sansa unei evaluari a talentului artistic la elevii de gimnaziu si liceu, precum si publicarea creatiilor cele mai reprezentative in revista Concursului.

Proiectul porneste de la premisa ca una din sansele noii generatii la o mai dreapta si autentică situare intr-o societate în continua prefacere este creatia si impulsul de a (re)descoperi modele. Astfel, obiectivele noastre fundamentale sunt promovarea imaginii şi a operei poetului Radu Stanca, prin relectura, dialog artistic-literar si critic, precum si popularizarea operei prin texte inedite si traduceri in principalele limbi de circulaţie universala. Ideea proiectului a fost asumata prin dialogul viu, instituit între mai multe institutii de invatamant si institutii de cultura. Scopul final al acestui proiect este aşezarea poetului ardelean, cu puternice radacini sentimentale in cetatea Sibiului, in ipostaza de scriitor reprezentativ al orasului, alaturi de O.Goga, Emil Cioran, C.Noica si alte personalitati importante din cultura noastra.

Respiri poezie. Te vezi traind fara sa scrii, mai ales, poezie?

Poezia se scrie cu sufletul. Atunci cand ai starea necesara, fiorul interior, trairea nedisimulata, atunci poti scrie, pentru ca te simti viu. Am scris la un moment dat foarte mult, apoi m-am retras putin in afara poeziei si m-am reintors la proza. De trait, ma vad traind doar in linistea pe care ti-o da sentimentul autentic al fiintei, acea situare in mijlocul lucrurilor adevarate, pulsand de viata.

„Legi nescrise”

„Ți-am spus:
uite și timpul ăsta,
se uită la noi de parcă i-am fi dușmani.
Ce bine de tine, încă-ți mai știi iubitele pe de rost
fiecare a lăsat în tine ceva de care nu te poți despărți.

De mine vai mie
de-abia mai știu vreo două vorbe din cele mute
-rămase în gât nu mai dor ca de glonț-
mi-am făcut dreptate cu ele
având mâinile arse.

Am dat pe răzătoare ceasurile-ntregi
ca să nu văd
cum gândurile tale pun căpăstru
gândurilor mele
și hamuri mult prea grele.

Uite și timpul ăsta, ți-am spus
mi-a amorțit amiaza
prin mine s-a scurs licărind otrăvit
ne-am surprins încătușați în cuvinte
mai bine zis în tăcerile lor.

M-a prins o boală ciudată
ce boală ciudată m-a prins
cum cresc în mine pruncii muțeniei
copii ilegitimi ai orei străine
din toate

doar tu mi-ai rămas.”

Lucrezi la vreo carte in prezent? Si daca da, ne poti dezvalui despre ce e vorba?

Am mai multe in gand, in primul rand o carte de proza scurta, apoi o editie revazuta si adaugita a poeziilor (volumul „Legi nescrise” – n.red), poate si un roman. Dar pentru asta trebuie timp si trebuie liniste, iar viata mea e destul de aglomerata in momentul acesta.

Dincolo de tot ceea ce faci in plan profesional, mai ai timp pentru tine?

Sincer, nu, si realizez cat de mult pierd, dar pe de alta parte ceea ce fac imi da satisfactia ca las ceva in urma. Traiesc din iubirea celorlalti, cum s-ar spune, nu stiu pentru cat timp, sunt absolut convinsa ca e un imprumut doar si sper sa fie pe timp indelungat, dar deocamdata asa simt si asa fac. Poate la pensie voi avea timp si de mine, desi „recuperarea” s-ar putea sa fie mai dificila. Insa nimic nu e imposibil, totul se desfasoara dupa legi nescrise pe care nu le putem controla fara sa incalcam ordinea firii.

Andra Podia

O intrebare de care nu scapa niciuna dintre intervievatele Chic-Elite: Care este viziunea ta vizavi de femeie si putere? Te consideri feminista?

Oh, am scris atat de mult despre femeie si putere, incat as putea scoate o carte. Ca sa ma apropiu de adevărul meu (!), pe care îl tatonez, nu il servesc drept implacabil, recurg din nou la interviul cu Nora Iuga, în care se explica: „Sa stie sa renunte, in primul rand. Sa-si impuna sa renunte si s-o faca si sa aiba taria sa-si duca la indeplinire renuntarea atunci cand este vorba intr-adevar de o chestiune foarte urata pe care o face un om pentru care ea s-a sacrificat sau pe care l-a iubit. Sau daca este jignita, mai ales dacă este jignita. Mie mi se pare ca o femeie puternica trebuie sa fie in primul rand o femeie extrem de orgolioasa. Extrem de orgolioasa!”. Cu respectul cuvenit, ma despart de modul acesta de a privi lucrurile, pentru ca renuntarea nu mi se pare solutia puterii, si nu cred ca a fost vreodata.

Daca ar fi sa ma consider o femeie puternica, as face tot ceea ce mi-ar sta în putinta ca sa schimb situatia in favoarea tuturor factorilor implicati: m-as schimba eu, astfel incat sa nu ajung sa fiu jignita (ce este iubirea, in episodul urmator, pentru ca nu cred ca exista pe lume un sentiment mai arbitrar interpretat de oameni, datorita versatilitatii lui, decat iubirea!), astfel incat transformarea mea sa il ajute pe omul pentru care, doar in noile conditii sa ajung sa ma sacrific, iar astfel, cand voi avea certitudinea ca sentimentele dintre noi au taria, rezistenta și proportiile unui zid care sa echivaleze cu cel Chinezesc (eventual si sa fie vizibil de pe Luna), m-as autodeclara, fara falsa modestie, o femeie puternica. Pentru asta trebuie, desigur, rabdare, o intelegere a lucrurilor in cauzalitatea lor cea mai profunda, psihanalitica, inteligenta a comunicarii, intelegerea rosturilor tacerii (iata un posibil subiect de articol!), reconsiderarea sentimentului de orgoliu (interesant si acesta, nu?), constiinta limitelor generale si individuale (un alt tabu), deschidere spre celalalt in toata complexitatea fiintei lui si cate inca s-ar mai putea spune!

In concluzie, cred ca o femeie puternica este cea capabila sa iasa invingatoare peste propriile batalii interioare si sa le duca pe cele cu fiintele iubite astfel incat sa le incheie cu un tratat de pace avantajos de ambele parti, considerate un tot. Prin urmare, femeia puternica este femeia luptatoare cu mintea si cu sufletul, cea care nu se abandoneaza vreunei temeri sau vreunui pradator, ci stie sa le aduca la picioarele ei, cu intelepciune, imblanzite nu cu forta, cat cu resursele intelegerii mecanismelor intrinseci, care deriva din frumusetea inefabila a vietii, in misterioasa ei varietate de culori. „Extrem de orgolioasa” de opera ei, care striveste timpul cu fericirea si il face sa stea in loc. Puterea ei sta in sine insasi, poate ca de aceea spunea scriitoarea ca „nu i-o da nimeni, ci trebuie s-o ia, pur si simplu”, cu intelesul coborarii in sine, in cufarul ei tainic, si adusa la suprafata, apta sa schimbe intunericul Infernului cu puritatea inalterabila a Edenului.

Femeia puternica este femeia inteleapta, care instruieste cu spiritul inalt si sufletul capabil sa dea consistenta orizontului, facandu-l accesibil celor pe care ii iubeste. Greu, dar nu imposibil.

Si, da, sunt feminista, in masura in care cred in femeile autentice, valoroase, de clasa, rafinate si culte, cu puteri transformatoare.

Va multumesc pentru onoarea pe care mi-ati facut-o cu acest interviu.

Care este reactia ta?
Articol bun
0%
Autor recomandat
0%
Despre autor
Cristina Lincu
Comentarii

Lasa un comentariu

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord