Ne nastem frumosi, conectati la noi insine si la ce ne face fericiti, un dar pe care il pierdem ingenunchiati de reguli sociale, de prejudecatile celor din jur si de cate si mai cate. Dupa care, ca adulti, cautam ani de zile aceasta reconectare si acceptare a ceea ce suntem. Este si povestea Herminei Mayer, in cazul careia dansul, pasiune la care a fost nevoita sa renunte in copilarie, i-a oferit, la 27 de ani, iesirea din depresie si calea catre sine, sub o forma aflata in etapa de pionierat in Romania, aceea de Tribal Fusion Dance, un dans aparte, purtator al unor ritualuri din perioada matriarhatului.
– Ce anume te-a determinat sa actionezi si sa incepi sa practici dansul? Te intreb asta gandindu-ma la cele dintre noi care isi promit de ani de zile ca incep sa practice sport si multe nu o fac niciodata.
Din copilarie imi placea sa dansez si ma vedeam dansatoare. Dar a venit presiunea parintilor si a societatii si cu durere in suflet mi-am spus ca poate intr-o alta viata o sa merg pe acest drum. Dupa cativa ani de munca in sistemul bancar, am inceput sa ma cufund in depresie si am coborat atat de jos incat nu mai aveam unde sa cobor, nu mai puteam sa merg decat in sus.
Am frecventat cursuri de Tai Chi, practici feminine Dao-iste si dansuri, am inceput sa dansez in spectacole, am descoperit Tribal Fusion Dance. Cu aceasta ocazie, mi s-au deschis niste usi, a aparut o oportunitate si nu am ratat-o, pentru ca aveam 30 de ani si era singura mea sansa. Nu am mai lasat-o pe o viata viitoare. Mi-am dat demisia din sistemul bancar, am luat o pauza, am trait departe de gura lumii, de zgomotul societatii, pentru a putea sa-mi ascult vocea interioara, m-am dedicat total dansului si procesului meu de transformare, timp de 7 ani.
– Erai angajata cand ai inceput sa il practici? Cum ai reusit sa iti faci timp pentru pasiunea ta (multe femei au aceasta „bariera”, ca nu au timp si energie sa mai faca ceva dupa birou)?
Cand am inceput sa dansez, lucram in sistemul bancar, apoi am devenit instructor si dupa perioada de 7 ani in care m-am dedicat dansului, m-am reangajat intr-o multinationala in domeniul IT, unde ma bucur sa lucrez intr-un anturaj deosebit.
Multinationalele incurajeaza competitia si progresul in mare viteza si este important sa nu te lasi dus de val. Din cauza acestui ritm de viata, din ce in ce mai multa lume se plictiseste repede, nu are rabdare, nu avem rabdare unii cu altii, relatiile nu mai rezista, nu mai putem construi o baza solida, vrem totul ACUM, daca nu obtinem imediat ceea ce dorim, ne indreptam atentia catre altceva/altcineva. Vrem sa ne accepte ceilalti asa cum suntem, fara ca noi sa ne privim in oglinda, sa fim sinceri cu noi insine, sa ne dam seama ca daca noi nu ne putem accepta, nici ceilalti nu au cum sa ne accepte. Devenim materialisti si superficiali, uitam sa fim recunoscatori pentru ceea ce avem si ce primim, avem asteptari nerealiste de la noi si de la ceilalti, iar acest proces de autocunoastere dureaza toata viata si nu putem decat sa progresam in timp, cu rabdare si incredere, sa facem ce putem si cat putem.
Da, multe femei se apuca greu si renunta repede din lipsa de rabdare si incredere. In viata reusesc cei care persevereaza. Timpul ti-l faci in primul rand pentru tine, nu pentru dans, el este un mijloc de a-ti face viata mai fericita.
Mi-am dat seama ca pentru a fi cat mai fericita si implinita trebuie sa gasesc un echilibru, sa acord atentie aspectelor si domeniilor din viata mea care conteaza pentru mine. Este important pentru mine sa am grija de procesul meu de transformare, sa relationez si sa colaborez cu oamenii astfel incat sa am relatii durabile, sa am caminul meu de care sa ma ingrijesc, sa am siguranta financiara.
De aceea, mare parte din zi ma concentrez pe job, iar seara ma ocup de cursurile dans, imi fac timp pentru a ma intalni cu colaboratorii, cu prietenii, ori merg la terapie, ma ocup de casa, ma odihnesc, ma bucur de un concediu. Daca te concentrezi prea mult timp pe un domeniu, celelalte vor avea de suferit, daca te incarci prea mult la job, vei avea satisfactie financiara dar nu si sufleteasca. Pentru a reusi sa-ti faci timp, e bine sa-ti asculti vocea interioara, sa vezi ce-ti doresti cu adevarat, ce este important pentru tine, care iti sunt prioritatile.
– Cum a devenit dansul mai mult decat miscare, ci calea ta de dezvoltare personala?
Iubesc dansul inca din copilarie, insa am inceput sa-l studiez de la varsta de 27 de ani. Am avut o revelatie inca de la prima mea lectie de dans in care trebuia sa miscam corpul pe fiecare segment in parte. Pana atunci, facusem doar aerobic si cursurile de educatie fizica din scoala. Vroiam sa am un corp cat mai masculin si lipsit de forme, ma deranjau coapsele mele. Cand am facut primele miscari din coapse, mi-am dat seama cat de frumoase sunt. Nu intelegeam de ce nu mi-am acceptat pana atunci corpul meu atat de frumos si vroiam sa-l uratesc. I-am descoperit frumusetea, asa imperfect cum este el si chiar daca nu se aliniaza unor standarde generale de frumusete, este foarte potrivit pentru mine, pentru ceea ce fac si ce sunt eu. Apoi incet incet am inceput sa-mi schimb si garderoba, sa port rochii si fuste si haine colorate. In timp schimbarile au fost din ce in ce mai profunde. Am inceput sa-mi explorez feminitatea, sa-mi imbunatatesc relatiile, sa fac atatea schimbari in bine in viata mea, incat a devenit calea mea de dezvoltare personala.
– De ce, dintre toate stilurile de dans studiate, ai ales Tribal si Tribal Fusion?
Cand am vazut pentru prima oara stilurile Tribal Belly Dance si Tribal Fusion Belly Dance, m-am identificat imediat cu ele, pentru ca aceste stiluri se intorc la originile sacre ale Belly Dance-ului. Originile lui provin din Matriarhat, din ritualul nasterii si al fertilitatii si era dansat de femei pentru femei cu scopul de a celebra divinul feminin si zeita mama.
Miscarile activeaza centrul energiei vitale
– Ce imi poti spune despre tehnicile din aceste dansuri si implicatiile lor?
Miscarile caracteristice acestor stiluri sunt introvertite, interiorizate, ele ajuta la stimularea chakre-lor si determina persoana care le executa sa faca schimbari de la interior catre exterior, sa-si exploreze universul interior, sa scoata la suprafata comori ascunse sau frici cu care trebuie sa se confrunte pentru a-si depasi blocajele care stau in calea fericirii si a succesului (de exemplu ar fi postura Ganesha – zeitatea care indeparteaza obstacolele). Miscari ca Snake arms din brate, sau Taxeem, Maya din solduri trezesc zeita din noi si activeaza centrul energiei vitale.
– Ce putem lua din invataturile acestor dansuri si aplica in viata de zi cu zi (ca postura, stare, asumare a unui rol etc.)?
Practicand aceste stiluri de dans putem vindeca anumite dependente emotionale, ne putem asuma viata pe care o avem fara sa mai aruncam vina in afara, putem deveni independente, stapane pe propriul nostru destin in momentul in care intelegem ca totul depinde de noi si nu vom mai continua sa ne victimizam. Cursantele mele imi marturisesc faptul ca aceste dansuri nu li se par vulgare ci le ofera demnitate, putere, incredere, drept urmare postura corporala se imbunatateste automat.
– Ce rol au podoabele specifice acestor dansuri?
Aceste dansuri se bazeaza pe separarea segmentelor corporale, motiv pentru care purtarea podoabelor si a accesoriilor este importanta deoarece ajuta la o mai buna constientizare a acestor segmente. Totodata te ajuta sa intri mai bine in starea de zeita, de femeie validata si apreciata.
– Vorbesti despre dans ca si cale de eliberare de frici si de a te face vazuta. Cum functioneaza mai exact?:)
Cea mai frumoasa si rapida metoda de a te elibera de frici si de a te face vazuta este aceea de a dansa in public. Din acest motiv, in fiecare an organizez spectacole cu grupele de cursante. Se creeaza astfel un spatiu in care ai posibilitatea in primul rand sa oferi, pentru ca daca vrei sa primesti trebuie mai intai sa oferi. Apoi ai posibilitatea de a primi atentie, apreciere, de a fi remarcata, complimentata, admirata. Inveti astfel sa te apreciezi si sa te validezi singura astfel incat nu vei mai avea nevoie de alti oameni care sa-ti umple golul interior, nu vei mai cauta fericirea in exterior. Vei intelege ca acel gol ti-l poti umple doar tu singura, ca ceilalti oameni pot aduce doar un plus in viata ta si nu este datoria lor sa te faca fericita, asta este raspunderea ta, in final vei constientiza ca esti o fiinta completa.
– Care este melodia ta preferata de Tribal Dance?
Muzica pe care o folosesc si ma inspira este in general misterioasa, puternica, mistica. O piesa preferata ar fi Nataraja – Solace.
– Ai studiat aceste stiluri cu profesoare din diverse tari de pe glob. Ce ai luat de la ele, ca si lectii de viata si de feminitate?
Am avut norocul sa studiez cu profesoare carora le sunt recunoscatoare pentru ca m-au motivat si mi-au dat curaj sa plonjez in necunoscut, sa-mi asum riscuri, sa fac pionierat, sa impun respect, sa am o mentalitate deschisa, sa fac mai putin pentru a obtine rezultate mai bune. Moto-ul lor este „Less is more”.
– Ai studiat si dansuri ale amazoanelor? Prin ce sunt ele diferite de altele si care sunt simbolurile regasite in ele?
In general, in Tribal, dansatoarele personifica zeitati, preotese, amazoane pentru ca aceste personificari iti dau putere, forta, te ajuta sa impui respect si sa-ti recastigi drepturile intr-o lume dominata de energia masculina. Gesturile pot simboliza diverse lucruri: a lupta cu iubire, a te conecta cu mama pamant, a aduce recunostinta stramosilor si profesorilor, a intampina lumea cu o inima deschisa, etc.
„Au existat si multe momente in care am vrut sa renunt”
– Care este experienta ta cu latura terapeutica a dansurilor Tribal?
Experienta mea legata de dans m-a ajutat sa ies din depresie, sa dau un sens vietii mele, sa traiesc conform propriului meu model de viata, sa fiu mai creativa, sa-mi imbunatatesc relatiile cu parintii mei si cu ceilalti oamenii, sa comunic mai bine, sa gandesc in termenii unei echipe, sa-mi dezvolt empatia, sa ma maturizez, sa devin mai responsabila, sa renunt la imaginea de victima, sa vindec rani profunde, sa fiu designer-ul propriei mele vieti.
Dansul m-a invatat sa am mai multa rabdare cu mine si cu ceilalti, dansand am putut sa ma bucur de validare si apreciere si drept urmare am inceput sa capat incredere in mine, am invatat sa relationez la un nivel mai profund, am descoperit ca am empatie, am invatat sa pun limite sanatoase. Au existat si multe momente in care am vrut sa renunt, momente in care m-am simtit descurajata, pierduta, umilita, deznadajduita. Si am renuntat, dar am renuntat la dependenta de dans, la obsesia si atasamentul fata de el. Am inceput sa dansez din placere, nu din nevoie, nu pentru ca imi umplea un gol in suflet. Si asa am invatat ce este iubirea si am invatat sa fac diferenta intre iubire si atasament.
– Ce ti se pare cel mai fascinant legat de ele?
Cel mai fascinant lucru legat de aceste dansuri este faptul ca reprezinta o fuziune de elemente din diverse culturi aduse laolalta. A rezultat astfel o noua forma de arta, o sursa infinita de inspiratie, un intreg univers pe care daca il explorezi, iti explorezi de fapt propriul univers interior.
– Cat de des trebuie sa dansezi pentru a vedea aceste beneficii terapeutice ale dansului?
Timpul de practica este diferit de la persoana la persoana, in functie de ce iti doresti sa realizezi. La inceput exersam cateva ore pe zi, acum exersez cateva ore pe saptamana. Scopul exersarii este sa cobori din minte in corp, sa simti senzatiile, sa experimentezi. In momentul in care incepi sa-ti cunosti corpul si sa-l asculti, iti vei da seama intuitiv cat de des este bine pentru tine sa dansezi.
