Monica Ramirez: „Intr-o lume care si-a pierdut total busola normalitatii, adevarata aroganta e sa mergi mai departe traind absolut normal”

Iti multumesc ca ai acceptat sa te iau la intrebari pentru comunitatea Chic Elite. Asadar, Monica, nu pot sa nu remarc influentele latine din numele tau. Indraznesc sa te intreb, este pseudonim literar sau ai radacini hispanice?

Cu multa placere, multumesc pentru invitatie! Nu, numele imi apartine, nu e pseudonim literar, chiar daca nu am radacini hispanice. Am fost casatorita cu un Ramirez si mi-am pastrat numele, atat pentru faptul ca cei patru copii ai nostri se numesc asa, cat si pentru faptul ca devenise deja un fel de brand literar.

Este potrivit sa vorbim azi de carti si de literatura, sa indemnam oamenii sa cumpere si sa citeasca literatura – eventual, renuntand la un bax in plus de… orice ar fi tentati sa cumpere în exces – intr-un context social cel putin dezastruos sau, dimpotriva, cu atat mai mult?

Desigur, mai ales in ziua de azi si in contextul actual. Pana la urma, oamenii citesc pentru a evada din cotidian si posibilitatea de-a experimenta cu alte lumi si vieti. Cred ca mai ales acum, cititul e o arma foarte eficienta in ideea de-a face fata mai usor realitatii de cele mai multe ori nu tocmai multumitoare.

Oamenii de cultura trebuie sa iasa in fata in vremuri complicate si sa-si asume rolul de lider de opinie sau de promotor al opiniilor in care crede, chiar daca nu-i apartin, si asta cu orice risc?

Poate, dar nu-mi place sa generalizez. Cred ca fiecare trebuie sa faca ce-i dicteaza constiinta. Eu stiu sigur ca asta am facut in ultimii doi ani cel putin distopici. Da, am primit critici pe ici pe colo, insa m-am si bucurat de-o sustinere imensa la care nu ma asteptam. Probabil fiecare reactioneaza in functie de adevarul pe care-l poarta in inima.

Exista un model de femeie in societatea romaneasca sau, daca nu, crezi ca e nevoie de el?

Nu-mi plac modelele, cred ca implica limitari si detest limitarile. Nu m-am conformat niciodata la reguli generale de orice fel ar fi ele. Cred cu tarie in libertatea de-a alege. Asa ca, nu, nu cred ca e nevoie de vreun model si daca exista unul, pentru mine e total irelevant.

Ce contribuie cel mai mult la „facerea” unei carti? Talentul sau munca? Dar la succesul ei?

Ambele. Fara talent, evident ca nu poti crea, fara munca si studiu intens, n-o poti face in mod profesionist. In niciun caz, una n-o exclude pe cealalta, asa cum vor multi sa creada. Pe sistemul, Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga in traista. Cei mai multi cititori de cursa lunga probabil nu stiu cum sa scrie o carte in mod profesionist, insa recunosc imediat una scrisa intr-o voce cu iz de amator. Si te taxeaza ca atare, pe buna dreptate.

Iti recitesti cartile odata publicate? Simti impulsul (si-i rezisti) sa le rescrii?

Doar atunci cand le corectez dupa ce le termin de scris. Dar, nu, odata publicate, nu mai simt nevoia sa le tot rescriu. Am alte povesti care bat la usa, nu ma inspira sa tot revin la cele vechi.

Ce tip de literatura crezi ca are acum succes pe piata din Romania? Reprezinta ea un compromis de dragul vanzarilor?

Nu cred ca exista un gen anume, poate doar povestile bune scrise in mod profesionist, dupa cum spuneam. Sigur ca mai exista trenduri pe ici pe colo, insa ele sunt trecatoare, ca intotdeauna. Cred ca in final ramane calitatea, care a rezistat si va rezista mereu in fata cantitatii de-o calitate indoielnica.

Mai e valabil „scrieti, baieti, numai scrieti” sau traim in ciudata epoca a scriitorilor mai numerosi decat cititorii?

Scriitorii de calitate sunt foarte putini si nu duc lipsa de cititori. Pe de alta parte, da, e o inflatie de scriitori inchipuiti mult mai numerosi decat publicul care-i citeste. Ceea ce poate e firesc intr-o tara in care termenul industria cartii e un concept total inexistent.

Engleza sau romana? Unde ti-ai gasit cel mai bine locul?

Ambele. Am debutat in America si m-am bucurat de succes, insa nu pot sa neg ca ma simt mai bine acasa. Sper doar sa invatam mai mult de la ei, sa aplicam cateva reguli simple pentru a construi odata acea industrie a cartii la care ma refeream mai devreme. Au trecut 12 ani de cand m-am intors acasa si inca mai astept.

Esti „Alina Marinescu”?

Sunt creatoarea ei, ceea ce probabil e cam acelasi lucru.

Cartile tale. Unde le gasim?

In multe librarii fizice și online, dar cel mai sigur si ieftin pe site-ul Editurii UP. Si, desigur, invit cititorii la Targul de carte Bookfest din Bucuresti, intre 1-5 iunie. Dupa doi ani de nebunie generalizata, in sfârșit, revenim la normal. Lansez doua carti noi, Ghostwriter si prima parte a trilogiei Metropolis, asa ca avem multa treaba!

Că tot l-ai menționat, ce este „Ghostwriter”?

Ghostwriter este penultimul meu roman care a aparut in luna martie a acestui an, un thriller ce se desfasoara in lumea literara americana. Ca termen, „ghostwriting” se refera la un scriitor care scrie incognito pentru alte persoane care-și vor pune numele pe coperta cartii. Se practica in America, ghostwriting-ul e o felie majora de tort in industria cartii.

Cel mai mare esec, cea mai mare reusita. Cea mai mare frica. Cea mai mare provocare ca scriitoare. Dar ca femeie?

Cel mai mare esec e ca uneori am ramas prea mult timp alaturi de persoane toxice. Cea mai mare reusita e ca intotdeauna am facut ce mi-am dorit in viata, fara sa tin cont de modele, limite si gura lumii. Nu mi-e frica de nimic, poate doar de Dumnezeu cand o iau pe aratura. Cea mai mare provocare a fost sa continui sa vreau sa scriu in ultimii doi ani, de cand lumea asa cum o stiam s-a dezbracat de voaluri si si-a scos genele false, ramanand asa cum e de fapt, adica goala de continut. Mi-a trecut intre timp, dupa ce buna mea prietena si editoare, Oana Arion, scriitoare la rândul ei, mi-a explicat cu rabdarea ce-o caracterizeaza ca adevarata revolta personala e atunci cand nu renunti orice ar fi. Intr-o lume care si-a pierdut total busola normalitatii, adevarata aroganta e sa mergi mai departe traind absolut normal. Asa ca am depasit momentul si-am continuat sa creez povesti in lumi paralele. Ca femeie, cel mai mare esec ar fi faptul ca poate nu m-am apreciat mereu la justa valoare si-am acceptat uneori jumatati de masuri. Cea mai mare realizare e ca la 49 de ani, fix in momentul in care ajunsesem sa cred ca iubirea e o notiune abstracta, buna doar pentru carti si filme, mi-a daruit Dumnezeu o poveste de dragoste chiar ca-n carti si filme. Au trecut trei ani de atunci si povestea rezista la fel ca in prima zi.

Ca femeie, nu mi-e frica decat de gandaci. De fapt, mai mult scarba decat frica. Si nu ma refer doar la insecte, ci si la gandacii umani. Adevarata provocare e sa raman sincera in fata mea in primul rand, astfel incat sa ma pot privi mereu in oglinda cu capul sus.

O intrebare de care nu scapa niciuna dintre intervievatele Chic-Elite: Care este viziunea ta vizavi de femeie si putere? Te consideri feminista? Multumesc!

Adevarata putere a unei femei e sa nu incerce sa devina barbat. Părerea mea. O femeie poate fi extrem de puternica fara masti si trend-uri aberante ce intamplator sunt la moda. Nu, in mod sigur nu ma consider feminista. Cred ca acest concept, ca sa-i spun asa, a fost complet deturnat in ultima vreme si dus in derizoriu. De multe ori, chiar in penibil.

Multumesc si eu foarte mult pentru invitatie, mi-a facut placere!