Multumim frumos pentru prezenta. Una dintre temele care ma framanta este legata de frica. Cum ne cream o baza solida, o fundatie pe care sa ne sprijinim si care sa ne asigure suport si siguranta in momentele mai grele sau in cele de frica?
hmmm, grea intrebare. Fricile ne urmeaza peste tot. nu exista om fara temeri. asta ne salveaza de multe deci, cam trebuie sa ne imprietenim cu ele. Intrebarea pe care ti-o pun este…ce ai putea sa faci daca nu ti-ar fi frica?
fundatia este in ceea ce ai reusit in trecut, fundatia este pusa in momentul in care raspunzi la intrebarea: de cate ori mi s-a intamplat asta, de fapt, in trecut? nu este oare doar o proiectie a mea? si daca s-a intamplat, a fost chiar catastrofal? si care ar fi scenariul cel mai dramatic?
fundatia si-o cladeste fiecare prin introspectie, prin reflectie. prin a realiza ce il trage in mod real inapoi. care este frica reala? altfel…adunam frici peste frici, ele se alimenteaza una din alta.
de exemplu, teama mea este legata de faptul ca nu voi putea face mereu fata ritmului in care lucrez. e o temere reala. pe de alta parte raspunsul este evident. Da, nu voi putea face fata mereu acestui ritm. Mai bine ma concentrez pe a-mi raspunde care ar fi ritmul care va fi probabil potrivit peste 10 ani? si ce am de facut sa ma acomodez cu asta? si ce am de facut ACUM pentru a-mi pregati viata de peste 10 ani?
Si probabil ca mi-e frica sa nu devina comoditate aceasta relaxare, sa nu intru intr-o zona de confort din care sa nu mai ies. Si atunci o frica ma scoate garantat din zona de confort:)
Fiecare avem alta relatie cu fricile noastre. si ne motiveaz diferit. o intrebare clasica este :fugi de ceva? sau fugi catre ceva? mie imi place mai mult cea de a doua…da o perspectiva orientata catre obiective
de fapt, gandurile pe care nu le controlam sunt cele care ne intind capcane. frica e una dintre cele mai destructive inventii. culmea e ca, desi stim ca totul e numai in capul nostru, probabilitatea – cat de mica – de a deveni real ne copleseste
clasic, fricile se manifesta prin proiectiile negative pe care le facem in legatura cu viitorul. nu voi avea contracte, nu voi lua examenul, nu voi reusi etc….un mod de a diminua aceste frici este sa incercam sa raspundem la ntrebarea: care este motivl pentru care cred ca …nu voi lua contarctul, nu voi lua examenul etc.
atunci analizezi cu atentie ce depinde de tine. si te intrebi: daca ar depinde 100% de mine, ce as face? si pornind de aici pti vedea daca nu sunt lucruri care pot depinde de tine si pe care le-ai neglijat, ca de pilda sa discuti cu cineva, sa iti faci un nou obicei etc.
teoretic, gandesc la fel: fac tot ce depinde de mine pentru a fi cu constiinta impacata si apoi, indiferent ce s eintampla, inceateaza a mai fi problema mea.
ce facem cu 2016? subiectul cu care ai inceput Daniela?
Acest website foloseste cookie-uri pentru a furniza vizitatorilor o experienta mult mai buna de navigare si servicii adaptate nevoilor si interesului fiecaruia.
Coaching cariera acum 4 ani, 1 lună 
Multumim frumos pentru prezenta. Una dintre temele care ma framanta este legata de frica. Cum ne cream o baza solida, o fundatie pe care sa ne sprijinim si care sa ne asigure suport si siguranta in momentele mai grele sau in cele de frica?
hmmm, grea intrebare. Fricile ne urmeaza peste tot. nu exista om fara temeri. asta ne salveaza de multe deci, cam trebuie sa ne imprietenim cu ele. Intrebarea pe care ti-o pun este…ce ai putea sa faci daca nu ti-ar fi frica?
fundatia este in ceea ce ai reusit in trecut, fundatia este pusa in momentul in care raspunzi la intrebarea: de cate ori mi s-a intamplat asta, de fapt, in trecut? nu este oare doar o proiectie a mea? si daca s-a intamplat, a fost chiar catastrofal? si care ar fi scenariul cel mai dramatic?
fundatia si-o cladeste fiecare prin introspectie, prin reflectie. prin a realiza ce il trage in mod real inapoi. care este frica reala? altfel…adunam frici peste frici, ele se alimenteaza una din alta.
de exemplu, teama mea este legata de faptul ca nu voi putea face mereu fata ritmului in care lucrez. e o temere reala. pe de alta parte raspunsul este evident. Da, nu voi putea face fata mereu acestui ritm. Mai bine ma concentrez pe a-mi raspunde care ar fi ritmul care va fi probabil potrivit peste 10 ani? si ce am de facut sa ma acomodez cu asta? si ce am de facut ACUM pentru a-mi pregati viata de peste 10 ani?
Ce am observat este ca atunci cand imi e frica, ma mobilizez mai tare, sa nu ajung in acel punct pe care il croseteaza imaginatia mea din frica:)
Daca nu mi-ar fi frica probabil ca in primul rand m-as bucura mai mult de prezent, l-as trai mai relaxata:)
Si probabil ca mi-e frica sa nu devina comoditate aceasta relaxare, sa nu intru intr-o zona de confort din care sa nu mai ies. Si atunci o frica ma scoate garantat din zona de confort:)
eu, dimpotriva, evit subiectul cat pot. il aman. la infinit daca tine figura…
Buna seara!
Multumesc, voi aborda si eu la fel de acum, sunt pasi clari, concreti si cred ca poti fi de ajutor. Buna seara, Cristina:)
Cristina, nu inteleg, ce subiect amani?
Buna Cristina. Care ar fi pentru tine alternativa la a amana?
Nu stiu… Mi-e frica 🙂 si sa ma gandesc. sa o infrunt. sa iau taurul de coarne. sa pasim alaturi. sa-i vorbesc, sa ne „imprietenim”
Fiecare avem alta relatie cu fricile noastre. si ne motiveaz diferit. o intrebare clasica este :fugi de ceva? sau fugi catre ceva? mie imi place mai mult cea de a doua…da o perspectiva orientata catre obiective
nu ai cum sa fugi de ceea ce e in tine. te insoteste. asa ca, evidnet, e mai bine sa fugim „impreuna” catre o rezolvare
Cristina, fugim de o realitate pe care ne-o imaginam ca fiind neplacuta, nefavorabila. fugim e conflict, de actiune cateodata, de multe lucruri.
de fapt, gandurile pe care nu le controlam sunt cele care ne intind capcane. frica e una dintre cele mai destructive inventii. culmea e ca, desi stim ca totul e numai in capul nostru, probabilitatea – cat de mica – de a deveni real ne copleseste
clasic, fricile se manifesta prin proiectiile negative pe care le facem in legatura cu viitorul. nu voi avea contracte, nu voi lua examenul, nu voi reusi etc….un mod de a diminua aceste frici este sa incercam sa raspundem la ntrebarea: care este motivl pentru care cred ca …nu voi lua contarctul, nu voi lua examenul etc.
E o intrebare buna, tema pentru zilele urmatoare…
eu revin la problemele mele – ce te faci cand nu depinde doar de tine?
atunci analizezi cu atentie ce depinde de tine. si te intrebi: daca ar depinde 100% de mine, ce as face? si pornind de aici pti vedea daca nu sunt lucruri care pot depinde de tine si pe care le-ai neglijat, ca de pilda sa discuti cu cineva, sa iti faci un nou obicei etc.
teoretic, gandesc la fel: fac tot ce depinde de mine pentru a fi cu constiinta impacata si apoi, indiferent ce s eintampla, inceateaza a mai fi problema mea.
nu suntem infailibili. odata intelese, fricile incep a fi dezasamblat si usor, usor, stapanite.
ce facem cu 2016? subiectul cu care ai inceput Daniela?