Daniela Havarneanu

  • M-a emotionat pâna la lacrimi articolul tau si, chiar daca exista o mica diferenta de pareri cu privire la penultimul paragraf, recunosc ca sfârsitul m-a înghenuncheat.
    Ce-as putea sa adaug? Cred ca ar fi de prisos orice as spune…
    Alege tu din multitudinea de gânduri si urari sincere pe care le-as fi asternut pe foaie pentru voi, pe cele car…[Citește mai mult]

  • Esti de toata beleaua, Olimpio!!! Te-as tuca toata, exact acum! Dar cum n-aveti aeroport la Focsani… 🙂

  • De acord, Olimpia! Câte putin din fiecare ar echilibra balanta sufletului… Dar ce ne facem când sentimentele sunt dezechilibrate? Imagineaza-ti ce povara duce acela ale carui sentimente sunt preponderent negative!

  • Asa e! Olimpia asta! :)))
    Stii, minha alma? Uneori îti citesc articolele de doua ori. Nu pentru ca nu as întelege subtilitatile, ci de teama ca mi-ar fi scapat vreuna. Modul tau de a scrie poate sa para, uneori, în ochii celor simandicosi, putin agresiv sau, vezi Doamne, fara pudoare. Dupa parerea mea, descrii situatii reale, grave, dramatice po…[Citește mai mult]

  • Atât de adevarat, Crina! Câteva luni în urma, promiteam cuiva ca scriu un articol despre profitori si oportunisti. Da, asa numesc eu pe cei pe care tu, cu atâta eleganta, îi numesti „stâlpi” si despre ale caror relatii cu ceilalti te referi, ironic, numindu-le „arta”. Este plina lumea de ei si, chiar asa, ma tem ca noi, cei timizi si distr…[Citește mai mult]

  • Asa! De când asteptam sa bifez si eu! Si sa adaug, bineînteles!
    Primele patru puncte le-am realizat în proportie de 90%… se poate lucra înca pentru diferenta.
    Al cincilea, da… sunt optimista si plina de energie pozitiva, asa ca sunt sanse sa-l bifez cât de curând si pe el.
    Prietene putine, dar bune… prea bune!
    Sunt o norocoasa, fara…[Citește mai mult]

  • Unele dintre ele sunt mai frumoase fara machiaj (desi nu toate par sa fie total fara). Cele tinere, în mod special.
    Actritele/cântaretele nu creaza un impact atât de puternic… modelele de pe pasarela, în schimb, da!
    Citeam zilele trecute un articol despre câteva case de moda renumite (sau tari) care au renuntat la standardele care au dus…[Citește mai mult]

  • Singurul moment în care cred în noroc, desi chiar si pe acesta as putea sa-l numesc mai poetic, asa, este cel în care întâlnesc Oameni. Nu persoane, cu indivizi, nu statut, nu nasuri în vânt, ci oameni adevarati, cu suflete care-i depasesc în toate cele pe ei însusi. Asta a fost, si spre fericirea mea continua sa fie, „lozul câstigator” al vietii…[Citește mai mult]

  • Neata, Diana! Desi la mine soarele a apus deja…
    Iubiri, amagiri, petale care zboara-n dreapta si-n stânga… saracele margarete!
    Toti, sau mai bine zis toate, am trecut prin „ghilotina” dragostei… multe dintre noi si-au pierdut capul în acele momente. Important este ca am reusit sa culegem ce-a mai ramas din noi, sa mergem mai departe si s…[Citește mai mult]

  • Generozitatea se învata si se practica… cu cât o practici mai des, cu atât mai corect functioneaza si acea „lege a compensatiei”, de care ne „lovim” mereu în viata.
    Totul trebuie sa porneasca din suflet, fara […]

    • Adriana a răspuns la acum 3 ani, 9 luni

      Eu nu cred în noroc, nu cred eu in multe, dar cred, sper, in ce imi dicteaza sufletul. N-am sa vorbesc despre mine. Ciudat, nici eu, nici sora mea nu avem copii. Ne avem una pe alta și din nou viata ne-a dat lectii din care noi tot am extras concluzii. Sanda, sora mea, e cel mai minunat om de pe pământ, dar mai am vreo trei persoane despre care vorbesc astfel, asa ca sa nu te miri daca vei mai intalni expresia astasi altadata. Omul asta nu tine cont de nimic, nu face calcule, nu se uita la compensatii, revers, nimic. Femeia asta e in stare, mai ales pentru familie, sa faca lucruri pe care tu insuți nu le poti face pentru tine. E fericita și senină și nimic nu i se pare prea greu. De asta recunosc in randurile tale frumusetea mea de om și, crede-mă, nu ai cum să rămâi egoist, insensibil și frustrat cu astfel de oameni in jur. Ma bucura experientele tale, dar cel mai tare imi place modul tau de a ni le impartasi. Puțini vorbesc de ei înșiși. Scriem versuri, batem câmpii, cosmetizăm situații, dar nu avem curajul tău. Si nu te uita la ce am scris eu ieri, că nu se pune. Te-am citit puțin, dar suficient, cat sa vad femeia din cuvinte și cuvintele femeii sigure pe ea. Și-ți multumesc. Generozitatea ta, chiar și in ale scrisului, fair play-ul de care dai dovada, te-am văzut și in Sb, au trimis stimuli buni și către noi. Sănătate și realizări frumoase îi doresc fiului tau!

      • Singurul moment în care cred în noroc, desi chiar si pe acesta as putea sa-l numesc mai poetic, asa, este cel în care întâlnesc Oameni. Nu persoane, cu indivizi, nu statut, nu nasuri în vânt, ci oameni adevarati, cu suflete care-i depasesc în toate cele pe ei însusi. Asta a fost, si spre fericirea mea continua sa fie, „lozul câstigator” al vietii mele. Desigur, dupa primul, pe care l-am tras cu aproape 27 de ani în urma :)…
        Multumesc… din suflet, Adriana! Cum altfel?

  • Se spune ca în viata ne este dat sa ducem atât cât putem cara. Nu am cântarit niciodata acel ceva pe care l-am carat. Nici nu as fi putut, pentru ca încarcatura se afla acolo unde nu exista balanta… în suflet.
    Am avut si eu, de mica, acelasi „talent”. Acela de a ma baga în încurcaturi, de a soca pe cei din jur, de a alege tot ceea ce era nep…[Citește mai mult]

  • Raluca, cum ti-am mai spus, tu esti o luptatoare. Determinarea si curajul sunt armele cu care lupti. Spun „lupti” si nu „ai luptat”, pentru ca lupta continua. Viata, însasi, este toata o lupta crâncena.
    O mama singura va fi întotdeauna o luptatoare. Nu se va da batuta niciodata. Ea va purta steagul victoriei si o va face cu multa demnitate. Cu…[Citește mai mult]

  • „Daca te-ai nascut fara aripi, nu le împiedica sa creasca”! (Coco Chanel) 🙂

  • Ce trist! Oricât de drept am vrea sa stam în fata mortii, s-o privim „în ochi” ca pe firescul vietii, ne îngenuncheaza în momentul când ajunge la cei dragi noua. O fi lasitate, o fi egoism… nu stiu! Dar as prefera sa ma duc acolo înaintea lor…

  • Frumos!
    Si eu îl învat înca pe fiul meu sa nu adune-n suflet amaraciune si rautate. Tinerii de azi sunt mult mai „înversunati”. Iarta mai greu (daca iarta), dar de uitat nu uita, asa încât iertarea propriu-zisa e doar de fatada. Acopera oala sa nu dea pe-afara, dar focul nu-l micsoreaza… De stins, nici nu mai vorbim.

  • Eu l-as reduce la doar câteva chestii bune. La ce bun sa-mi amarasc sufletul cu toate celelalte care, oricum, ar dezechilibra balanta? În plus, cum ai spus si din ce-mi aduc aminte de la serviciu, bilantului îi urmeaza un plan pentru urmatorul an. Eu nu mai respect planul de mult timp. Nici la voia întâmplarii nu as zice ca las. Realitatea este…[Citește mai mult]

  • Da! Merita aprecierea sinceritatii. Faptul este ca nu e de ajuns sa fii sincer pentru a rezolva problema. Invidia, ca si gelozia, distrug sufletul în care s-au cuibarit si, într-un final, relatiile cu cei din jur. Toti avem manifestari de acest gen, dar nu la toti se agraveaza pâna la punctul în care îi pierzi pâna si pe cei dragi.
    Tot decre…[Citește mai mult]

  • Prietenele au dreptate. Si de foarte multe ori adevarul doare. Umilintele pe care le accepti acum, nu se vor atenua cu timpul, ci dimpotriva.
    Se spune ca persoanele care pretind putin, primesc putin. Daca ajungi sa te multumesti ca nu este violent fizic (pentru ca psihic este deja, umilirea fiind una dintre cele mai grave forme de violenta, care…[Citește mai mult]

  • Profilul lui Daniela Havarneanu a fost actualizat acum 3 ani, 10 luni

  • Pentru fiecare tristete am câte una. Pentru fiecare moment greu sau vreo nemultumire, iar câte una. O „melodie-pomada”, balsam pentru sufletul meu.
    Mi-a placut muzica dintotdeauna. Mica fiind, îmi doream ne […]

  • Mai Mult