Marietta Dobrin sau „Fata cu cimbru in buzunar”. Cred ca toata lumea te intreaba, dar chiar si asa, te rog sa-mi raspunzi si mie: ce semnificatie are titlul cartii tale de debut? Ne spui putin din povestea ei din culise? De unde o putem cumpara? O pot citi si romanii din Italia?
Inainte de a alege titlul cartii, am ales coperta. M-am indragostit de pictura Iuliei Schiopu imediat ce a postat-o pe Facebook. A fost dragoste la prima vedere. Ceva in ea ma definea, si nu e vorba doar de ochelari. 🙂
Apoi, titlul s-a lasat foarte usor si spontan „capturat”. Fiind eu o impatimita de cimbru, din motive culinare, dar mai ales sentimentale, am stiut ca o sa faca parte din titlu, iar episodul din aeroport, cand m-a gasit vamesul cu doua pungi micute de cimbru in buzunarele de la palton, m-au convins ca acesta este titlul potrivit. Si cred ca titlul si coperta stau foarte bine impreuna. Caietul pe care fata il tine in brate te lasa sa-ti imaginezi orice: amintiri, ganduri secrete, emotii si trairi asternute pe filele lui. De acolo si ideea de a-l eticheta: romantica lu’peste. Pentru cine nu stie ca e pagina mea de Facebook, isi poate imagina ca e un jurnal. Deloc secret, insa. 🙂
Am avut si foarte mult noroc ca doua scriitoare fenomenale, de calibrul Oharei Donovetsky si al Corinei Ozon, au acceptat sa scrie prefata si coperta numarul patru. Daruri enorme pentru mine. Corina, Iulia, Ohara, va multumesc din toata inima!
In Romania, cartea se poate comanda la Editura National. Romanii din Italia si din alte tari ale lumii o pot comanda inclusiv la mine, printr-un mesaj pe pagina „Romantica lu’peste”.
Cum a fost primita de publicul din Romania?
Cu entuziasm si drag, iar pentru mine a fost o imensa surpriza. Imi amintesc ca, inainte sa apara, mi-a zis Violeta Borzea, redactor sef, numarul de carti pe care avea de gand Editura National sa le tipareasca. Eu am rugat-o sa injumatateasca tirajul, ca mi-era teama ca o sa ramana cu ele in depozit. A avut dreptate ea, iar de atunci au mai fost multe alte tiraje. Ultimul, zilele trecute. In Romania a ajuns prin toate colturile tarii si sunt un pic invidioasa pe ea ca a ajuns prin cateva zone pe care doresc foarte mult sa le vizitez si inca nu am gasit timp: Bucovina, Maramures si nordul Moldovei. A calatorit mult cartea asta, mult mai mult decat am calatorit si o sa calatoresc eu vreodata; asta si din cauza ca nu iubesc deloc calatoriile cu avionul. 🙂 Franta, Germania, Olanda, Belgia, Suedia, Danemarca, Norvegia, Finlanda, Anglia, Spania, Canada. Din Canada, am avut cele mai multe cereri. Si din Italia, tara in care traiesc de 28 de ani.
Cum ai inceput sa scrii? Unde te putem citi si online? De ce „Romantica lu’ pește”?
Toata viata am scris cand ma simteam foarte fericita sau foarte trista. Nu prea exista o cale de mijloc sau, cel putin, mie nu mi se parea important sa astern trairi marunte. Cu timpul, am invatat ca tocmai trairile acelea marunte inseamna viata adevarata, ca ele infrumuseteaza oglinda existentei noastre. Era prin 2014, cand mi-a aparut pe Facebook publicitatea unei pagini editoriale in limba italiana. Practic, in fiecare saptamana, lunea, editorul posta un desen si noi, cei inscrisi la pagina aceea, aveam timp pana sambata la miezul noptii sa scriem o poveste inspirata de desenul respectiv. Duminica se anunta castigatorul. Am castigat si eu o data si textul respectiv a aparut intr-un ebook, o opera colectiva. Apoi, intr-o zi, am descoperit printr-o prietena revista romaneasca Catchy, rampa mea de lansare in inimile cititorilor romani. Imi vine sa rad si acum de textele stangace pe care le-am trimis la inceput. Recunosc ca nu citisem nimic, ca habar nu aveam de stilul editorial al revistei, dar am descoperit acolo scriitoare adevarate, incredibil de talentate, de care eu inca nu aflasem pentru ca literatura romaneasca contemporana nu mai citisem de foarte multi ani. Acum incerc sa recuperez si, ori de cate ori merg acasa, ma intorc in Italia cu valiza plina cu carti. Anul trecut nu am cumparat decat doua carti, pentru ca am primit cadou alte zece si valiza rezulta neincapatoare. Carti, borcane cu dulceata si cimbru. Cam asa arata valiza mea la plecarea din tara. Am colaborat si cu alte reviste pe care le iubesc si pretuiesc pentru grija, atentia si profesionalismul pe care il pun in fiecare articol si-mi pare rau ca nu am timpul necesar pentru a scrie mai mult pe paginile lor, cum ar fi Bel-esprit si Timpul Bruxelles.
De ce „romantica lu’peste”?
Pentru ca sunt o fire romantica si sunt nascuta in zodia pestilor. Simpla si un pic banala, alegerea titlului paginei mele de fb. 🙂
Esti plecata de multi ani din Romania. Cum se vede din Italia piata de carte din Romania?
Din Italia, sincera sa fiu, nu stiu cum se vede. Cum o vedeam eu, din bula mea, de pe Facebook, nu corespundea realitatii. Cel putin asta am inteles vorbind cu cativa scriitori romani. Ca cititoare si urmaritoare a multor scriitori din tara, imaginea pe care mi-o facusem era una de vitalitate, de efervescenta.
„Oamenii citesc, citesc mult si diversificat, sunt multi cumparatori de carti, multi pasionati”, imi spuneam.
Nu este asa. Dar asta aveam sa o aflu mai tarziu. Piata cartii, in Romania, este foarte limitata.
In Italia e in continua crestere. Cel putin, in ultimii doi ani a crescut semnificativ. Plus 14% in 2020, comparat cu 2019 si plus 16% in 2021, comparat cu 2020.
De ce ai ales sa publici aici si nu in Italia? Te gandesti la o posibila traducere?
De fapt, eu nu m-am gandit niciodata sa public. Daca nu ar fi insistat Violeta Borzea, redactor sef al editurii National, nu s-ar fi intamplat. Poate pare enervant faptul ca tot insist sa spun ca eu nu sunt scriitoare, dar acesta este adevarul. Si nu o fac din falsa modestie, ci din constientizarea faptului ca am mult de muncit pana cand o sa pot sa spun cu convingere: da, sunt si eu o scriitoare. Azi nu pot, dar cine stie, intr-o zi…
Azi sunt autoare de texte si pentru mine e foarte bine asa. Sa public o carte in italiana? Nu stiu, poate o sa se intample intr-o buna zi. O parte dintre textele prezente in „Fata cu cimbru in buzunar” plus altele noi, ma gandesc. Ma trezesc tot mai des ca traduc expresii din italiana in romana. De altfel, locuiesc de 28 de ani aici, mai multi decat am locuit in Romania, si e normal sa imi intre in minte expresii noi, sa gandesc si in limba italiana nu doar in dulcele grai romanesc.
Care crezi ca sunt parghiile care contribuie la succesul unei carti?
Asta e o intrebare tehnica si eu cu tehnica nu prea sunt prietena. 🙂 Totusi, cred ca o buna editura, cu oameni competenti, seriosi, empatici, curajosi e indispensabila. Apoi publicitatea, sufletul comertului, distributia capilara, prompta, targurile de carti, intalnirile cu cititorii. Eu am emotii uriase, dar abia astept sa fac prima lansare, sa ma intalnesc cu o parte dintre persoanele pe care le-am indragit in mediul virtual si de care vreau sa ma bucur si in cel real.
Ce urmeaza in plan literar?
De curand, a aparut antologia „Neterminatele iubiri”. Sunt fericita si recunoscatoare sa fac parte din ea, alaturi de scriitoare foarte cunoscute, talentate si iubite de cititori. E o carte foarte iubita pentru ca, nu-i asa, in vreme de razboi sau de pace, iubirea este cea care ne salveaza mereu sufletele, ne ridica, ne da speranta, chef de viata, ne ajuta sa visam si sa implinim. O parte dintre autoare, printre care si eu, o sa fim la Arad si Siria (satul in care s-a nascut Ioan Slavici), pe 20 si 21 mai, pentru lansarea antologiei. Emotii puternice si multe bucurii, asta ma astept sa se intample acolo.
Dar inainte de Arad, pe 14 mai, la libraria Pavesiana din Bucuresti, „Fata cu cimbru in buzunar” isi intalneste pentru prima data cititorii. Am niste emotii vecine cu panica. :-)). Apoi, pe 25 mai, o intalnire cu cititorii din Bals, Olt. Acolo joc acasa, pentru ca, daca in celelalte orase cunosc cateva persoane, la Bals cunosc toata lumea. Fosti colegi de liceu, prieteni, fostii mei profesori… oameni care mi-au ramas in suflet, pe care ii pretuiesc foarte mult.
Cam asta mi se intampla in luna mai.
Inainte de Craciun, perioada anului cea mai iubita de mine, sper sa termin si cartea la care lucrez acum. O poveste despre prietenii, despre caderi si ridicari, despre iubiri care macina si iubiri care vindeca.
O intrebare de care nu scapa niciuna dintre intervievatele Chic-Elite: Care este viziunea ta vizavi de femeie si putere? Te consideri feminista?
Femeile si puterea. Eu cred ca puterea are nevoie de competenta si asta nu are legatura cu faptul ca esti femeie sau barbat. Puterea uneste, nu separa, e inovatoare, e facuta nu din forta si prevaricare, ci din incluziune, incredere, adaptabilitate, flexibilitate, echilibru, empatie si femeile au in DNA-ul lor aceste ingrediente, de aceea cred ca pot sa faca treaba buna in orice rol. Din pacate, exista si azi o discrepanta, o diferenta substantiala intre femeia la putere si barbatul la putere. E mereu nevoie de „un expert”, foarte rar de „o experta”.
Feminismul inseamna, in primul rand, libertate. Lucrurile par simple, dar stim ca nu este asa, ca prea multe femei in lume cunosc foarte bine disparitatea, nedreptatea, violenta domestica, lipsa totala a libertatii. Ca mame, trebuie sa vorbim mai ales cu baietii; ei trebuie sa invete sa construiasca relatii de egalitate, si nu de putere cu fetele. Feminismul inseamna ca ne pasa de oameni, ca nu ne temem unii de altii. Feminismul, zic unii, e o miscare care nu mai are un motiv sa existe in Occidentul femeilor emancipate, dar este fals, feminismul nu este depasit. Egalitatea politica, economica si sociala a sexelor nu exista inca.
