Pe scriitoarea Malina Anitoaei am cunoscut-o prin intermediul articolelor sale din online. Fragmente de viata, sentimente, pasiune, durere si tristete. Toate adunate in cuvinte a caror vibratie o simti mult timp dupa lectura. Si atunci m-am intrebat:
Cine este „femeia rostogolita in lume dintr-o pagina de Flaubert”?
M-am nascut in Iasi, intr-un sat fara asemanare: Pietraria, aflat la poalele Dealului Repedea. In urma cu milioane de ani, dealul Repedea era acoperit de apele Marii Sarmatice. Cand eram copil, ma jucam cu scoicile ratacite pretutindeni. Auzeam vuietul marii, dar marea nu era nicaieri. Sunt legata de Iasi cu toate fibrele fiintei mele.
La 9 ani ma aflam deja la Colegiul de Arta „Octav Bancila”. In urma cutremurului din 1977, cladirea internat a avut de suferit. Ne-am mutat cu paturile in salile de studiu. Dimineata, elevii isi purtau instrumentele si partiturile, iar noaptea decorurile se schimbau. Peretii erau comuni cu sala de concerte a Filarmonicii. Ascultam toate concertele, muzica ne restructura fiinta, era o lume magica, de care nu aveau parte alti elevi in perioada comunismului. Scoala aceasta a fost, ca sa spun asa, fatala pentru mine. M-am trezit cu o sensibilitate maladiva. Odata am plans ore la rand pentru ca am ucis un paianjen.
Am ajuns in Radautii Bucovinei printr-o intamplare. Nu venisem pentru a ramane. Debutasem cu poezie, in Iasi, intr-o revista prestigioasa. La Radauti, mi se deschidea o perspectiva ingusta, de femeie la cratita, ca sa spun mai frust. Menajul meu a durat putin, dorul de carnatia cuvantului ma ardea. Am inceput activitatea de gazetar. Cu timpul, m-am impus in presa suceveana.
Literatura romaneasca contemporana este un teren minat. Pana la punct, valorile par rasturnate. Crezi ca exista totusi nise menite sa o salveze de judecata posteritatii?
Eu cred ca exista scriitori foarte slabi, netalentati care au sansa de a ajunge (prin nu stiu ce filiere) la edituri mari. In acelasi timp, exista scriitori ramasi in anonimat pentru ca nu stiu sa se promoveze. Cum bine spuneti, valorile sint rasturnate. Hai sa vedem cum a ajuns mare scriitor politistul Godina… Nu trebuie sa va mai spun reteta. O nisa inseamna momentul cheie, sortit sau nu. Daca nu ai noroc, vei ramane un scriitor de familie. Atat.
Ce inseamna pentru tine fiecare dintre cartile publicate pana acum („Serpii surad si musca”, „Bijuteriile mele din ceara”, „Inocenta in stare de sclavie”, „Radauti-centrul lumii”)?
Niciuna dintre cartile mele nu mai inseamna nimic. Am plutit la aparitia primei carti. A fost unica data in care am simtit ca nu ating asfaltul cu picioarele. Mergeam cu exemplarul de semnal in brate si zburam. Da. Zburam cu adevarat.
Ai scris pe unul dintre blogurile tale „Viata m-a izbit de ziduri cat a putut. M-am ridicat, am cazut, m-am ridicat. N-as vrea sa mor inainte de a termina tot ceea ce mi-am propus să fac. Daca se intampla… Soarta…”. Sa intelegem ca te iei la tranta cu viata sau ca, dimpotriva, inclini catre fatalism?
Viata mea a fost extrem de complicata. Nu exagerez. Depresie, pasiune, ura, durere, munca, speranta, iubire, multa iubire, senzualitate vulcanica, iar depresie.
Ce poti sa-mi spui despre frica?
Frica e fata rasturnata a impulsivitatii. Mi-a fost frica, de mii de ori. Cateodata pana la nebunie. Chiar in momentul in care scriu imi este frica. De gandul razgaiat al cititorului, de zambatul aceluia care ma va compatimi, de cuvantul pe care nu-l asez la locul potrivit, mi-e frica de ratare, de batranete.
Dar iubirea – blestem sau binecuvantare? Putem trai fara ea?
Cine poate trai fara iubire? Eu am fost pe marginea prapastiei din cauza iubirii. Am iubit pana la sacrificiul suprem. Am dat totul. Am murit in mine. M-am pierdut pe mine. Parca nici Dumnezeu nu mai era. Acum ma recompun.
O intrebare de care nu scapa niciuna dintre intervievatele Chic-Elite: Care este viziunea ta vizavi de femeie si putere? Esti feminista?
Admir femeile puternice. Insa fiecare femeie este fragila. Daca stie sa transforme fragilitatea in moneda de lupta, poate sa invinga. Detest colivia, chiar daca e aurita. Femeia are nevoie de libertate.
Malina alaturi de scriitorul Vasile Andru
Ne dezvalui cate ceva despre viitorul apropiat in plan literar?
Am in lucru doua carti: „Cand tata avea tata” si „Strainul de la gara mica”. Vor aparea tot la o editura din Suceava. Nu am nicio sansa cat de mica de a intra pe terenul minat al literaturii. Intr-o zi ma voi intoarce pe fundul Marii Sarmatice. Nu imi va pasa ca nimeni nu vede scoicile in care toata viata mi-am ranit mainile. Sensibilitatea a fost un pret prea mare. La ce mi-ar folosi aplauzele posteritatii daca nu le-as auzi?
Nu gasesc alt folos mai mare decat acela de a-ti trai viata cu adevarat. Pe muchie de cutit, riscand, dansand pe sirma, lovindu-te. Trebuie sa traiesti. Nimeni nu s-a intors pentru a ne convinge ca ne nastem din nou. Sunt bibliotecara de mai bine de 20 de ani. De fapt, aceasta este profesia mea de baza, cum se zice. Am masura valorii. Nu merg spre niciun far. Scriu pentru a ramane in viata. Cat se mai poate.
Multumim frumos pentru rabdarea si sinceritatea cu care ne-ai raspuns la intrebari. Iti dorim succes in toate proiectele viitoare si te rugam sa nu uiti ca Chic-Elite te sustine cu drag.
