Citesti acum…
„LIBERĂ!” – o poveste care te ține între patimi și traume, între renunțări și căutări, între realitate și fantasme

„LIBERĂ!” – o poveste care te ține între patimi și traume, între renunțări și căutări, între realitate și fantasme

de  redactiaianuarie 14, 2020

Luni, 13 ianuarie, a avut loc la editura Bookzone prima lansare a anului 2020. Liberă!, cea de-a treia carte semnată Cristina Lincu, este o lecție despre regăsire, despre aparenta libertate a minții și capcanele întinse de aceasta!

Îmi dau seama că de trecut nu mă pot vindeca, așa cum nu mă pot vindeca de mine însămi. Îmi dau seama că intuiția pe care am hulit-o, am chinuit-o și am acuzat-o de trădare, a fost, de cele mai multe ori, singurul meu aliat, singura punte către adevăr. Dar, vezi tu, pentru adevăr trebuie să fii pregătit, trebuie să ți-l dorești, să-l cauți și să fii dispus să sacrifici orice. Iar eu… eu nu am fost niciodată… ba, mai mult, nici nu prea mi-am dorit să fiu. De frică.❞ 

O lecție despre cum să te regăsești și să rămâi întreg după pierderea persoanei iubite, despre aparenta libertate a minții și capcanele puse de aceasta!

Liberă! e povestea controversată a unui destin pus la granița dintre dorință și neputință. O luptă continuă între acceptarea și negarea propriei existențe. Un destin ghidat de fantasma unei iubirii descrisă de instabilitate.

Descoperă un roman spectaculos, plin de emoții distructive și constructive deopotrivă, în care emoția cunoaște un cu totul alt sens, iar capcane ascunse apar în drumul anevoios spre liniștea sufletului.

El, el, el… mereu el, încă incapabilă să-i rostesc numele. Nici măcar în gând nu o mai fac, de parcă m-ar arde ca un acid sau m-ar ucide ca o otravă. Dar stai, chiar asta face…

Nu degeaba se spune să ai grijă ce-ți dorești că poate ți se îndeplinește. Că sigur ți se îndeplinește… În fond, fiecare își poartă prin viață blestemul. Al meu este unul dulce-amar pe care, din masochism, îl duc cu plăcere. Căci simt că între noi, deși aparent nu mai este nimic, totuși găsesc această plăcere vinovată, chinuitoare, cu rol de liant. Dacă stau să mă gândesc mai bine, nu a mai rămas nimic, pentru că-l simt mereu aproape de sufletul meu, atât de aproape, că nu mai încape nimic între noi…

Știu, toate aceste sunt fabulații. Ele alcătuiesc demonul meu. Dacă alte femei singure au o pisică ca animal de companie, eu am acest demon ce se hrănește direct de la sursă, cu energia mea vitală. Și cu mizeriile pe care le-am tot înghesuit în viața mea în ultimii ani. Se spune că oamenii nu se schimbă, doar renunță la măști odată ce îi cunoști mai îndeaproape. Așa e, dar nu aș generaliza. Și o spun uitându-mă la cel mai la îndemână exemplu: eu însămi. După despărțirea de el – da, da, „Marea Despărțire”, eu m-am schimbat. Nu, nu în bine și nici în rău. În foarte rău!
[..]

Contactul vizual ne-a smuls de pe paturile de spital și ne-a aruncat hăt, departe, în lumea interzisă… I-am simțit tresărirea. Nu avea cum să nu mă recunoască și, la urma urmei, poate că nu arătam deloc bine, dar nici el nu era tocmai în cea mai bună formă, i-am transmis mai mult rânjind decât râzând, iar el a schițat o ușoară grimasă, probabil mai mult amuzat de cât de caraghioasă eram, decât de dragul meu că, iată, mă vede după atâta amar de vreme. Și odată cu ea, întreaga fizionomie i s-a schimbat și o lumină interioară, ce păruse stinsă până atunci, și-a făcut loc la suprafață, demonstrându-și că încă mai există, aprinzându-se cu forța cu care, cel mai probabil, fusese condamnată atunci, demult, la întuneric… Și aș fi putut să jur că și el a văzut exact același lucru în ochii mei.

Ne-am privit îndelung, zâmbind tot mai necontrolat și mușcându-ne buzele, ridicând din umeri și oftând tot mai des, tot mai lung.

Aș fi vrut să-i vorbesc, dar mi-era teamă să nu o trezesc pe femeia blondă. Mi-a făcut însă semn că pot să mă apropii, așa că m-am dat jos din pat, m-am prins bine de stativ, speriată că poate nu-mi evaluasem corect forțele și dornică să nu atrag sub nicio formă atenția asupra mea, și am început să fac pași mici, deși în capul meu zburam cu viteza luminii către el. Am ajuns lângă pat, am mimat un „Bună” pe care nu cred că a avut cum să-l audă și, tremurând ca o gelatină prost închegată, m-am apropiat și mai mult. Din instinct, l-am sărutat matern pe frunte. Apoi, extenuată de emoție și de efort, m-am așezat pe un scaun rămas liber și am oftat iar, silențios, dar cu toată durerea ce avusese timp berechet să se înghesuie între coastele mele.
[..]

Specificaţii

AspectFormat: 130×200
Alte specificațiiNumăr pagini: 384

Cartea poate fi comandată online aici.

Care este reactia ta?
Articol bun
0%
Autor recomandat
0%
Despre autor
redactia
redactia
Chic-Elite este platforma online de dezvoltare personala si sprijin pentru femei, care le pune la dispozitie membrelor sale singurul serviciu de mentorat online din Romania, posibilitatea de a-si promova proiectele, de a cere ajutor pentru proiectele lor si nu numai. Avand ca obiectiv imputernicirea femeilor, sloganul comunitatii este Dare.Care. Te asteptam alaturi de noi!
Comentarii

Lasa un comentariu

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord