Iti
multumesc ca ai acceptat sa stam de vorba aici, la Chic Elite, locul
unde femeile anterprenor, indiferent de domeniul ales, sunt promovate
si sustinute cu tot dragul si toate resursele de care dispunem.
Asadar, sa incepem.
Viata
ta se invarte in jurul verbului „a crea”. De la arta digitala la
cartile tiparite si la rolul pe care il ai la „Atelier Montez”,
spiritul tau creator nu are stare. Ne oferi mai multe detalii, te
rog?
Chiar
asa este! As putea spune ca sunt „argint viu”. Nu am stare cand
vine vorba de a crea si asa sunt inca de la varsta de sase ani.
Atunci am inceput sa desenez pentru prima oara si am continuat.
Daca
nu creez, simt ca ma pierd si ca nu fac nimic important. Imi doresc
sa las o amprenta. Sa ofer ceva.
Am
atins multe ramuri ale artei, dar principala este mereu scrisul.
Scrisul s-a transformat in pasiune in timp ce: pictura, dansul,
muzica hip hop underground, teatrul, modelajul, fotografia au ramas
la nivel de hobby.
Dupa
cum probabil stii, in interviurile mele imi place sa dezbat teme
legate de piata de carte din Romania. Ca scriitoare publicata si
autoare a mai multor edituri, as vrea sa te rog sa-mi spui care a
fost traiectoria ta, de la manuscris si platforma Wattpad la romanele
proaspat iesite din tipografie, care a fost si este relatia cu aceste
edituri si daca ti-a fost greu sa ajungi la publicul tau.
Of!
Sunt atat de multe de spus…
Scriu de la varsta de 13 ani (in prezent 33). Primul roman a fost un fantasy cu influente puternice din Stapanul Inelelor si Harry Potter. Acel manuscris nu a vazut niciodata lumina zilei si probabil nici nu o va face. L-am scris de mana, pe foi liniate A4 si avea in jur de 360 pagini.
Apoi,
am scris „Un artist ca mine”, un thriller supranatural, pe care
l-am trimis la o tipografie. Am scos in jur de 20 de exemplare pe
care le-am impartit celor apropiati.
Abia
dupa 11 ani am reusit sa public cu o editura. De fapt, a fost si
ultima mea incercare, pentru ca inainte de asta am trimis un alt
manuscris la aproximativ 120 edituri, de la care nu am primit niciun
raspuns. Eram gata sa renunt.
Asa
a luat fiinta „I.R.En.”, romanul meu de debut. „I.R.En.” a
fost o demonstratie. A iesit din dorinta mea de a demonstra de ce
sunt in stare si, drept urmare, am dat tot ce am avut mai bun din
mine. Recunosc, pana in prezent, nu am reusit sa scriu o poveste mai
puternica si mai complexa decat cea din „I.R.En.”.
Am
trecut prin cateva edituri nu din capriciu, ci mai degraba din
dorinta de a gasi o „acasa”. La fel ca in viata de zi cu zi,
mereu mi-am dorit sa gasesc oameni cu care sa rezonez si sa imi
inteleaga viziunea.
Poate
pentru ca au existat aceste migrari, pentru cei care nu ma cunosc
personal, pot parea nestatornica sau nehotarata. Este exact
contrariul. Stiu ce vreau si am continuat sa incerc pana mi-am gasit
locul.
Cat
despre public, sincer, mi-a fost extrem de dificil, avand in vedere
ca am iesit pe o nisa destul de pretentioasa (cea SF) unde, mai
tarziu, am descoperit ca autorii noi in Romania nu prea au loc de cei
„consacrati”. M-am temut ca nu voi ajunge la publicul larg, genul
SF fiind destul de ocolit de cititorii nostri.
Spre
surprinderea si bucuria mea, oamenii au venit cu un feedback
extraordinar – chiar si din partea celor care nu citeau SF – iar
romanul a avut parte de un BOOM!
Pentru ca tot ne-ai vorbit de „I.R.En.”, tocmai a fost reeditat. De unde il putem cumpara?
Multumesc! Cum spuneam mai devreme, „I.R.En.” a fost romanul meu de debut si pentru ca am considerat ca nu si-a spus toata povestea, am decis sa nu renunt atat de usor la el si sa il readuc intr-o forma imbunatatita.
Despre
acesta multi au spus ca „nu este pentru Romania. Publicul lui e in
America.” Nu cred ca greseau. Am luat manuscrisul de la zero, fix
cel pe care l-am trimis la Editura Quantum Publishers si l-am
slefuit. L-am rescris, am adaugat acolo unde erau goluri, am ascultat
de nemultumirile cititorilor si am refacut partile de care se
„plangeau”, am mai adaugat capitole, i-am oferit un alt final si
astfel am ajuns la un produs complet. Cei care au citit „I.R.En.”,
daca vor lua aceasta editie, se vor bucura de un upgrade bine
meritat.
Romanul
va fi disponibil in curand la editura Ink Story pe www.ink-story.ro
si se va putea achizitiona chiar si in UK.
E
greu sa fii scriitor de limba romana? Te simti cumva limitata de
faptul ca nu scrii intr-o limba de circulatie internationala? Te-ai
gandit la traduceri?
Da,
este mai greu decat ar crede cei care inca nu au debutat. E dificil
sa ajungi la public, mai ales cand te lupti sa ajungi pe rafturile
librariilor fizice printre nume internationale.
Da,
am de mult in plan sa public in strainatate, mai exact in America. Am
mai avut cateva aparitii in publicatii din America si Italia cu proza
scurta si poezie, dar mi-am propus sa duc „I.R.En.” in America.
Pot spune ca pe partea aceasta am noroc, avand in vedere ca sunt
traducator/translator cu diploma si astfel imi pot traduce singura
romanul.
Crezi
ca exista un fel de „concurenta” intre scriitori contemporani de
la noi? Care este relatia acestora, din punctul tau de vedere, cu
toti colegii de breasla, dar si cu cititorii?
Ai
pus punctul pe „i”. Din pacate, autorii au tendinta sa se
„manance” intre ei. N-am sa inteleg niciodata aceasta
atitudine/mentalitate, avand in vedere ca este loc pentru toata
lumea. Adica cititorul ma poate citi si pe mine, si pe X, si pe Y.
Dar presupun ca, in unele cazuri, intervine invidia si unii au
impresia ca daca lumea sare pe
un autor, ei nu vor mai avea loc.
Pe
urma, spre exemplu pe nisa SF, cati debutanti vedem? Foarte putini.
De ce? Pentru ca s-au format deja „grupulete”, „bisericute”
unde se scot in evidenta mereu aceleasi nume, iar cei noi, cum a fost
si in cazul meu, nu au nicio sansa sa faca parte din acea „elita”.
Eu
chiar imi doresc ca mai multi autori de SF sa aiba curajul sa
publice, dar sa o faca prin edituri care nu sunt de nisa. Astfel, ne
vom putea bucura de nume noi pe acest gen.
Cat despre cititori, consider ca fiecare carte are cititorii sai, restul se rezuma doar la gusturi personale.
In
ce masura trebuie sa te implici in aceasta relatie cu cititorii? E
important sa faci lansari off-line, sa vii de cate ori poti in
mijlocul lor sau consideri ca on-line-ul suplineste deja cu succes
toate acestea?
Eu
sunt foarte implicata cand vine vorba de cititorii mei. Mereu am spus
ca „fara cititorii mei nu as putea sa ma numesc autor”. Imi
indragesc cititorii si mereu imi fac timp sa le raspund, sa le
multumesc, sa schimb cateva vorbe cu ei.
On-line-ul
ma ajuta sa fiu mai aproape de ei, mai ales pentru ca nu sunt din
Bucuresti, dar, cu orice ocazie pe care o am, prefer sa fiu in
mijlocul lor. Sa-i strang in brate, sa le zambesc, sa ii ascult. Ei
imi umplu inima de bucurie si, sincer, in nenumarate randuri mi-au
dat puterea si increderea sa continui, chiar si cand voiam sa renunt.
Am
cunoscut si autori care nu s-au sinchisit sa imi raspunda la mesaje
in care ii felicitam (si desigur stiu ca nu toata lumea are timp),
iar asta m-a intristat. Si tocmai de aceea, eu pun pret pe fiecare
cititor in parte. Mereu le vor raspunde si mereu voi fi disponibila
in limita posibilitatilor mele.
Cartile
tale au aparut/vor aparea si in format digital sau preferi sa ramai
la versiunea „traditionala” a publicarii pe hartie?
Cand
vine vorba de carti, ma consider extrem de „traditionalista”. Nu
ma impac cu PDF-urile, ebook-urile, kindle reader etc. Mereu voi opta
pentru cartile fizice, dar, da, unele dintre cartile care au fost
publicate (cum ar fi „Aviatoarea”) au iesit si in format digital.
Ca
tot am adus vorba mai devreme de on-line, unde te gasim in lumea
virtuala? Vorbeste-ne despre pagina ta de pe patreon.com.
Principala
platforma pe care sunt aproape tot timpul activa
este Facebook si Instagram,
si in ultimul timp am inceput sa dau viata si contului de Twitter
(@LeilaSandraM) unde vreau sa imi creez publicul englez.
Contul
meu de patreon este momentan in stand by, probabil pana cand voi
intra pe piata din America. E putin mai complicat cu el, iar mie nu
imi place sa fac lucrurile cu jumatati de masura. Nu am inca un plan
bine definit pentru a-l putea lansa oficial.
„Dennis
Kayderman: Cazul „Vulpea” si „Ultimul Craciun”
pe: www.velvetstory.ro
Iar
„ORIGAMI: Omul de hartie”, din pacate, nu mai este la vanzare din
cauza unor neintelegeri cu editura la care a aparut.
Care
a fost cea mai mare realizare ca scriitor? Cine te-a sustinut cel mai
mult in acest demers?
Cred
ca pot enumera patru: momentul in care am debutat ca autor, cand
cititori non-SF au spus ca au citit „I.R.En.” si s-au indragostit
de acest gen si de poveste, cand mi-au multumit cativa cititori
pentru faptul ca i-am inspirat sa lupte pentru visele lor si cand
mi-a spus cineva ca „esti mai buna ca Asimov. Daca te-ar citi i
s-ar zgudui fundatiile”. Mama este cea mai mare sustinatoare a mea,
dar i s-au alaturat sotul (care mi-a fost muza pentru personajul
principal din Dennis Kayderman si romanul Ultimul Craciun) , Livia
Furia si Corina Finta si, nu in ultimul rand, cititorii mei care nu
au renuntat la mine pe tot parcursul meu haotic.
Dar
dezamagire?
Cea mai mare dezamagire a fost cand am realizat ca lumea literaturii nu este deloc cum mi-o imaginam inainte sa debutez. Adica exact ca in filme. De fapt, este o jungla!
Ce
mai urmeaza in plan literar?
MULTE!!!
🙂 Pe langa romanul SF „I.R.En.”, urmeaza un romance de Craciun
(care pune baza unei „traditii” si anume de a lansa, in fiecare
an, un roman de Craciun) si o carte pentru copii si parinti, tot cu
tematica de Craciun, plus cateva surprize pe care nu le pot dezvalui
inca!
O
intrebare de care nu scapa niciuna dintre intervievatele Chic-Elite:
Care este viziunea ta vizavi de femeie si putere? Te consideri
feminista?
Daca
feminismul ar mai fi azi ce a fost pe vremea cand Amelia Earhart
traversa Atlanticul, atunci da. Altfel… Cat despre femeie si
putere, consider ca, in prezent, daca esti destul de determinata si
stii ce vrei, nimic nu te poate opri sa faci si sa fii absolut orice
iti pui in gand.
Acest website foloseste cookie-uri pentru a furniza vizitatorilor o experienta mult mai buna de navigare si servicii adaptate nevoilor si interesului fiecaruia.
Lasa un comentariu