Bogatele lectii ale unei vieti acum linistite

Sunt o persoana simpla careia, din momentul in care a venit pe lume, viata a inceput treptat sa ii dea lectii. Una din cele mai importante lectii pe care viata mi le-a dat este cea cu privire la legea compensatiei. Intotdeauna, daca ti se ia ceva, ti se da in schimb altceva mult mai de pret. Ani de zile au trecut pana sa inteleg si sa accept acest lucru pe care viata tot incerca sa mi-l arate, iar eu nu vroiam sub nicio forma sa-l vad. De fapt, refuzam sa vad acel lucru si sa-l accept, fiindca consideram ca ceea ce soarta imi luase era mai important decat ceea ce aveam. Au aparut frustrari, complexe si multe De ce-uri. De ce mie? De ce asa?

Dupa frustrari, complexe si intrebari a aparut, bineinteles, invidia. Eram invidioasa pe tot ceea ce ceilalti aveau, iar eu nu aveam. Pe tot ceea ce ceilalti puteau face, iar eu nu puteam. Invidiam si clipa de clipa greseam. Se spune ca din greseli se invata, eu nu reuseau sa fac acest lucru. Nu reuseam sa imi dau seama ca invidia nu are rost fiindca fiecare persoana are propria soarta. Fiecare face in viata ce ii este sortit sa faca. Fiecare in viata primeste ceea ce ii este scris sa primeasca. Viata insa, a avut rabdare, multa rabdare. Se spune ca daca ai rabdare, perseverezi, atunci izbutesti. M-a lovit, am cazut, m-am ridicat si mi-am continuat drumul.

Pe parcursul drumului am aflat ceva foarte interesant. Am aflat ca soarta nu se afla in mainile mele. Viata mi-a aratat ca, in mainile mele, in sufletul meu, se afla doar dorinta de a reusi, de a ma ridica dupa fiecare cazatura si de a o lua mereu de la capat. Tot ea mi-a aratat, la un moment dat, pe parcursul drumului pe care l-am strabatut impreuna cot la cot, ca nimic nu este intamplator in drumul meu spre cunoasterea de sine. Aceasta este cea de-a doua lectie foarte importanta din partea vietii. Astfel, am inteles ca nu are rost sa invidiez pe nimeni. Fiecare are drumul lui in viata si totul are un rost, chiar si in ceea ce ni se ia sau ni se da.

Ti se ia pentru a ti se da ceea ce ai nevoie pentru a ajunge omul care trebuie sa fii, pentru a te cunoaste mai bine pe tine insuti/insati in timp ce inaintezi pe drumul vietii, indeplinindu-ti misiunea de pe aceasta lume. Noi, oamenii, nu primim ceea ce vrem intotdeauna, ci ceea ce trebuie. Recunosc ca am avut nevoie de timp pentru a intelege acest lucru, dar viata a fost rabdatoare si mi-a dat lectii dupa lectii, m-a inghiontit, pentru a-mi da sansa sa ma ridic cu si mai multa forta. Intr-un final am inteles ca Eu sunt Eu, ca am drumul meu in viata si ca nu trebuie sa-mi pese de ceea ce au altii, iar eu nu am,  si nici de ceea ce ei pot si eu nu pot.

Eu sunt Eu, o persoana care considera ca s-a nascut sub o stea norocoasa pentru ca a avut sansa sa primeasca tot ceea ce a fost nevoie pentru a deveni omul care  este astazi, un om ce adora sa traiasca printre cuvinte… Sunt persoana care a inteles ca cine te place, te place asa cum esti, cu bune si rele.

Sunt o persoana care traieste dupa cum ii place, mereu cu nerabdare, cu dorinta de a invata o alta lectie data de viata, o lectie despre care stie ca o va ajuta sa se cunoasca in fiecare clipa si mai bine pe sine insasi…

Irina-Cristina Tenu

Daca se-ntreaba cineva Cine sunt oare eu Eu cu sinceritate spun Ca sunt un simplu pictor de cuvinte Ce zi de zi Nu cu o pensula, ci cu-un condei Nu pe un sevalet, ci pe-o hartie Pictez alese cuvinte Pentru-a bucura Alese suflete. Fiindca el, scrisul, A trezit in mine Dorinta de a trai altfel De a trai printre cuvinte De a transmite celorlalti Ganduri diverse De pe-a vietii scena Pe care am urcat Pentru-a-mi juca Al meu frumos si simplu rol.