M-am nascut intr-o zi cand pamantul a ales sa ne dea o lectie si a zdruncinat Romania din temelii. Aveam doar cateva ore cand s-a intamplat, iar mama, alaturi de alte femei, a ales sa nu paraseasca salonul. S-au asezat pe cimentul rece, cu spatele la zid, tinandu-si pruncii la piept, inlantuiti in bratele lor iubitoare. A fost o alegere fantastica, ingerii copiilor i-au pazit si ocrotit, scara dintre etajele maternitatii prabusindu-se in timpul cutremurului, din fericire nu a fost ranit nimeni… O alegere inspirata, fara sa asculte ratiunea, instinctul de supravietuire a hotarat destinul tuturor.
Timpul a trecut si mama m-a invatat sa fac alegeri cu inima, sa inchid ochii la soaptele ratiunii si sa deschid portile sufletului, sa ascult constiinta cu ochii inchisi si sa aleg.
Pentru fiecare din noi, toata viata este un sir neintrerupt de alegeri… Alb sau negru, albastru sau galben… aplecam capul intr-o parte sau alta, hotarandu-ne cu greu ce culoare ne place, de parca viata ar depinde de aceasta alegere.
Vrei o minge sau o masinuta, o papusa sau o carte… deseori vad mame punandu-si pruncii in dificultate cu o intrebare atat de simpla, iar ei cu inima neprihanita , in candoarea lor, fac alegerea intr-o clipita.
Cafea simpla sau ceai, cald sau rece… unde, cand, cum… alegeri ce se insiruiesc nestingherite , obligandu-ne sa apucam intr-o parte sau alta…
La fiecare rascruce a vietii, alegem… Chiar daca ne oprim… undeva in linie dreapta, tot trebuie sa alegem, fie sa mergem inainte spre noi provocari, noi alegeri… fie sa ne intoarcem, poate sa incercam sa alegem din nou si din nou…
Cateodata viata ne da o lectie si ne aduce de unde am plecat pe drumul gresit. Daca am invatat pilda, daca am ghicit raspunsul la ghicitoare, stim sa facem alegerea corecta. Daca nu, ne invartim in cerc sau alegerile noastre ne duc pe drumul pierzaniei.
Anii s-au scurs si de la lucruri mici, am alergat cu pasi mari spre alegeri grandioase. Am ales studiile, cariera, sperand ca aleg un drum drept fara prea multe obstacole… Am ales alaturi de cine sa-mi petrec viata (aici pot sa spun ca am dat lovitura… poate pentru ca am ascultat-o pe mama si am ales cu sufletul). Apoi am ales unde sa locuim, unde sa ne petrecem vacantele… cand sa avem un copil… aleg… intotdeauna am inchis ochii si am ascultat glasul fiintei mele, m-am mai poticnit cateodata, dar viata a fost blanda cu mine si m-a lasat sa aleg inca o data.
Pe unele alegeri le putem repeta din nou si din nou, pana ne ies bine. In schimb pe altele, daca le ratam, ne le mai intalnim niciodata.
Viata e ca o scara. Alegi daca urci sau cobori, cateodata poate esti obosit de prea multe alegeri si te opresti… alegi sa stai pe loc.
Acum eu sunt in acel loc, as vrea sa inghet timpul, vreau sa aleg imposibilul. O privesc cu sufletul sfasiat pe mama, ghemuita in pat, mica, pierduta intre asternuturi. E acolo din cauza unei alegeri nepotrivite. Ea, tocmai ea, care stia intotdeauna sa aleaga calea pefecta. Ea a ratat, a lasat ratiunea sa triumfe, a lasat teama sa se strecoare in ganduri si a gresit… A ajuns acolo unde nu mai are prea multe alegeri de facut si stiu ca ar face din nou o alegere gresita, ultima, si nu, nu o las. Aleg sa o smulg de pe drumul pe care umbla, sa o intorc de pe ultima cale. Ma zbat facand alegeri inutile si pentru mine si pentru ea.
O privesc… abia o zaresc printre lacrimi. E obosita de sedinte chinuitoare de chimoterapie, despicata de operatii care musca din ea zadarnic de fiecare data. Dar nu, de data asta aleg eu pentru ea, aleg cu egoism, mai vreau cateva clipe cu ea, mai vreau ca acele bratele ocrotitoare sa se stranga in jurul meu. Stiu ca o doare, ca sufera si totusi aleg sa o tarasc mai departe.
Ne-am oprit pe scara vietii. Stam acolo inlantuite una de alta. Obosite de lacrimi, strivite de durere. O alegere gresita candva, ne obliga acum la suferinta.
Scrasnesc din dinti. O mangai pe mana firava si imi jur ca daca voi ajunge candva in aceeasi rascruce unde ea a gresit, voi face alegerea corecta. Voi sfarteca bucati din trupul meu si le voi arde. Voi fi schingiuita, dar copilul meu nu va face alegeri pentru mine.
Viata e un sir nesfarsit de alegeri. Si totusi, stau cateodata si ma intreb: pe noi cine ne alege?
Sunt o carte deschisa, plina de ghicitori si cuvinte stinghere. Daca reusesti sa gasesti raspunsurile, daca stii sa pui in ordine slovele, gasesti drumul spre sufletul meu…
[…] Voteaza articolul tau preferat din concursul Chic Elite! Citeste… Lectia mamei – alegeri cu inima Citeste… Pisoare in cantecul vietiiAlegerea […]
[…] integral il gasiti pe Chic Elite […]
Cred ca ne alege mai intai un gand. Pe urma un cuvant. Apoi o propozitie, o fraza, o carte… Eu intotdeauna m-am gandit ca pentru o boala cu un nume atat de frumos ( „ca-n cer”), e prea multa suferinta!
Iti doresc putere! Si intelepciunea de-a privi cu scepticism faptul ca numai alegerile dauneaza sau sunt benefice. Sunt si alti factori aleatorii, sunt sigura! Exista sfarsitul, dar si un sfarsit alternativ!
M-a emotionat pâna la lacrimi articolul tau si, chiar daca exista o mica diferenta de pareri cu privire la penultimul paragraf, recunosc ca sfârsitul m-a înghenuncheat.
Ce-as putea sa adaug? Cred ca ar fi de prisos orice as spune…
Alege tu din multitudinea de gânduri si urari sincere pe care le-as fi asternut pe foaie pentru voi, pe cele care sa va aline suferinta si sa va dea forta pentru a merge mai departe.
Alege cu sufletul, asa cum ai ales si pâna acum!
Suntem orbiți de nimicuri care nu conteaza cand viata, de fapt, striga după noi in felurite chipuri. Tu, aici, ne-ai vorbit lin, ca o apa curgatoare, primenita si curatita de tot raul prin instincte și alegeri potrivite. Niciun cuvant nu imi vestea tumultul pe care-l simt acum, neputinta și mutenia in care am cazut de cateva clipe. Ti-as spune ceva magic care chiar sa functioneze nu sa fie doar o urare sterila din care, poate, nu reusesti sa iei nimic inteligent, dar n-am. Am gand bun, in schimb, catre voi și multumiri din suflet pentru un asa text.