Citesti acum…
Lectia controlului si a alegerii

Lectia controlului si a alegerii

de  Dana Tudornoiembrie 20, 2020

Interviul pe care ti-l propunem astazi este o dovada vie ca maretia exista in fiecare om si se manifesta atunci cand el se lasa indrumat de pasiune si de dorinta de a face lucrurile cat mai bine posibil.  

Loredana Costina a visat la a fi avocat din adolescenta, probabil influentata de filmele americane, dar in Arad, orasul in care a crescut, se zvonea ca iti trebuie zeci de mii de euro pentru ca un avocat sa te ia sub aripa lui si ca, mai mult decat atat, examenele de intrare in profesie se cumpara. „Parintii mei sunt asistenti medicali, iar o astfel de varianta nu a fost niciodata o optiune. Asa ca, la 19 ani, am ales sa urmez studii economice, parea ca e imposibil sa nu imi gasesc un loc de munca si ca e alegerea care imi va asigura un viitor confortabil, mai ales ca urma sa plec in capitala bancilor si a multinationalelor”.

A urmat Facultatea de Relatii Economice Internationale de la ASE, unde, la o asociatie studenteasca, l-a cunoscut pe Adrian Corobana, care avea sa devina partenerul sau in afaceri si in viata. El urma si facultatea de drept, asa ca i-a studiat cursurile si a invatat cu el materia, iar in anul in care a absolvit ASE-ul s-a inscris la Facultatea de Drept – Universitatea din Bucuresti. „Acolo m-am indragostit cu adevarat de drept, asa ca am decis ca acesta e drumul meu. In anul 2015 am absolvit facultatea, am luat examenul de admitere in barou si am inceput sa lucrez. A fost minunat sa descopar ca pot face toate lucrurile acestea si ca ideile care m-au impiedicat sa aleg dreptul ca prima facultate erau doar mituri. Dupa examenul de definitivat, in decembrie 2017, am hotarat sa imi deschid o societate de avocatura pentru a lucra pe cont propriu. Mi-am dorit sa experimentez visul unei profesii liberale, in care imi pot alege clientii, cazurile, programul si unde am posibilitatea de a decide onorariul. M-am gandit ca daca las timpul sa treaca voi pierde curajul de a merge pe cont propriu, voi avea copii si rate si am nevoie de timp pentru a construi. Iar daca esuez, e mai bine sa esuez devreme. Aproape 3 ani mai tarziu, cred ca am facut cea mai buna alegere. E si mult mai greu decat am crezut, dar si mai frumos, iar cea mai mare multumire e ca am reusit sa avem independenta financiara si am facut fata perioadei pandemiei foarte bine”. Un interviu cald, firesc, emotionant cu Loredana, in cele de mai jos.

Cum este sa profesezi in meseria la care ai visat din adolescenta?
Mai frumos si mai urat, in acelasi timp. Am visat sa fiu avocat pentru ca, desi am fost un adolescent cuminte, care nu pierdea noptile si invata bine, am fost si un adolescent revoltat, mi se parea adesea ca lumea e rau intocmita si ca cineva trebuie sa faca ceva. Si atunci mi-am dorit o profesie in care vocea mea sa conteze si in care pot sa ii salvez si pe ceilalti. Numai ca dincolo de imaginea aceasta stralucitoare a profesiei de avocat, in care purtam costume frumoase si tinem pledoarii inaltatoare, e extrem de multa munca si o viata in care adesea ne imbracam dimineata din inertie, ne vedem limitati de legi prost intocmite si pledoaria pregatita cu pasiune se rezuma la fix 2 minute pe care ti le permite realitatea vietii din instanta. Imi iubesc profesia, e principalul motiv pentru care ma ridic dimineata din pat si 5 ani de la admiterea in profesie sunt indragostita ca in prima zi, dar mi-e teama uneori ca imi voi pierde entuziasmul.

Care este dosarul care te-a marcat cel mai mult ca om?
Dosarul care m-a marcat cel mai mult e de fapt o serie de dosare in domeniul protectiei datelor cu caracter personal in care am reprezentat persoane fizice impotriva unei Institutii Financiare Nebancare (IFN).  Aceste dosare sunt identice sunt toate aspectele: contractele in cauza, legea aplicabila, notificarile existente, institutia impotriva careia am depus actiunile, sustinerile noastre, sustinerile institutiei, avocatii ambelor parti. Absolut totul, cu exceptia numelui persoanei fizice pe care o reprezentam si a judecatorului in fata caruia am expus cazul.

Solutiile obtinute au fost in schimb extrem de diferite: in aproximativ jumatate din cazuri am castigat, iar in cealalta jumatate am pierdut.

In sistemul nostru de justitie se vorbeste adesea despre solutiile diferite in situatii identice, dar mereu am crezut ca acestea sunt povesti, ca trebuie sa existe totusi elemente care au facut diferenta: poate pledoaria sau ceva din caz. Ei bine, se poate sa obtii solutii diferite in situatii identice.

Experienta aceasta m-a invatat multe si ca avocat si ca om. Mi-a aratat limitele mele in influentarea unui rezultat in viata profesionala, dar si in cea personala. M-a fortat sa accept ca uneori voi pierde in ciuda efortului. Mi-a aratat ca exista factori externi pe care nu ii pot influenta, dar totodata mi-a conferit liniste si m-a ajutat sa imi conturez o filozofie de viata: sa fac tot ce pot, pentru a avea linistea ca am facut mereu tot ce a depins de mine, iar apoi sa fac un pas inapoi si sa accept cu seninatate oricare va fi rezultatul eforturilor mele.

Cum iti administrezi timpul si alte resurse (ex. concentrarea) atunci cand ai mai multe proiecte / dosare solicitante in acelasi timp?
Agenda e cel mai bun prieten al meu. Imi planific fiecare zi si imi stabilesc intervale orare pentru diferite sarcini. Am invatat totodata ca nu trebuie sa astept sa ma simt motivata si inspirata, ci trebuie sa incep o sarcina pentru a atinge starea de care am nevoie. Totodata, accept ca programul meu se poate schimba, ca nu pot sa controlez cat timp petrec in instanta, de exemplu, sau poate interveni ceva urgent pentru un client, asa ca incerc sa nu ma framant foarte tare pentru aceste surprize si sa fac ceea ce trebuie facut fara sa astept sa fiu in starea potrivita.

In meseria ta imi imaginez ca mai greu iti poti permite sa dai gres, pentru ca o greseala poate avea impact asupra destinului unui om. Cum te pozitionezi fata de aceasta responsabilitate si cum te asiguri ca nu dai gres?
Asa e, e o profesie in care avem multe zone in care putem gresi, iar consecintele sunt deosebit de grave, cum e situatia in care ratam un termen prevazut in codul de procedura ori nu prezentam o proba relevanta, dar totodata in drept exista loc de interpretari si de argumente care nu sunt neaparat corecte sau gresite si unde ne permitem sa ne asumam riscuri, fara sa le consideram greseli.

Pentru acele zone in care putem sa gresim cu consecinte deosebit de grave, avem trei agende si liste de verificare privind lucrurile importante din fiecare caz: termene, probe.

In ceea ce priveste argumentele de drept si viziunea asupra cazului, avem regula ca trebuie sa studiem mereu legea aplicabila, pentru ca stim ca se poate sa se fi schimbat ieri, facem o cercetare a doctrinei relevante si a celor mai noi hotarari judecatoresti si abia apoi scriem un document care ajunge la instanta.

In privinta celorlalte lucruri si a responsabilitatii noastre, am inteles in timp ca nu pot sa controlez rezultatul final al unui proces, pot doar sa ma asigur ca am adus toate argumentele pe care le-am considerat relevante.

Au existat momente in care ti-ai spus „e imposibil sa reusesc”, de exemplu in cazul unor dosare ce pareau fara rezolvare? Cum le-ai depasit?
Da, am avut dosare pentru care am pierdut cateva nopti si la care m-am gandit obsesiv, convinsa ca nu voi putea sa obtin un rezultat favorabil. Am invatat sa iau o pauza in astfel de momente, iar apoi sa discut cu un avocat apropiat despre situatia mea. Cel mai mult ma ajuta discutia cu prieteni avocati, iar partenerul meu in viata si in societatea de avocatura, Adrian Corobana, e cel mai mare sprijin in acest sens. Iar adesea ideea salvatoare a venit ca urmare a unei povesti despre o stire sau un eveniment din instanta care a parut fara importanta la acel moment ori a unei intamplari din alt dosar sau a unei carti pe care am deschis-o accidental la o pagina ideala. Asa ca as spune simplu: cu odihna, schimb de experienta si atentie la evenimente care par fara legatura.

Cum faci fata stresului, care imi imaginez ca este inerent in aceasta profesie?
Mi-e mai usor sa il controlez acum decat in primii ani. Incerc sa dorm minim 7 ore pe noapte, am observat ca lucruri care imi pareau imposibile seara sunt usoare dimineata, alerg prin parc si dansez prin casa si citesc carti care nu au legatura cu profesia.

Perioada pandemiei a venit cu multe provocari pentru antreprenori. Cum a fost pentru tine?
Primele doua saptamani din starea de urgenta au fost foarte dificile. Activitatea in instanta a fost suspendata si a trebuit sa facem informarea tuturor clientilor, iar proiectele de consultanta au fost puse pe pauza. Apoi a venit o perioada de liniste, in care nu stiam ce va urma, iar aceasta incertitudine a fost cumplita pentru mine. Dar am aplicat apoi tot ce am invatat din dosare: sa accept incertitudinea si sa fac tot ce tine de mine. Am intensificat putin eforturile de promovare in online, am incercat sa ne tinem clientii aproape si sa ne implicam in diferite proiecte mici. Iar dupa starea de urgenta noi am avut mult de lucru, am simtit ca oamenii si-au dorit sa isi rezolve problemele care i-au preocupat in starea de urgenta, asa ca noi am fost norocosi sa activam intr-o zona in care perioada pandemiei a fost cea mai buna din ultimii 3 ani.

Ce lectii iei din aceasta perioada, atat la nivel personal, cat si profesional?
Cea mai importanta lectie e legata de imposibilitatea de a controla totul. Imi placea sa cred ca imi pot influenta circumstantele intru totul si ma stresam pentru fiecare lucru care nu imi iesea exact asa cum imi doream. Am invatat in aceasta perioada ca poate sa apara oricand o “lebada neagra” si ca tot ce pot sa fac e sa ma adaptez evenimentului din fata mea.

Spui ca sustii des ca femeile au dreptul la propria identitate si la alegeri personale, iar lucrul acesta ar trebui sa se reflecte si in nume. Cum ai invatat sa iti mentii propria identitate in cuplu si cum faci concret acest lucru?
Asa e, eu mi-am pastrat numele dupa casatorie si, desi am luat aceasta decizie mai mult din ratiuni practice legate de multele drumuri pentru schimbarea tuturor documentelor, am devenit rapid mandra de alegerea mea, simt ca numele meu, care adesea e pronuntat gresit sau naste confuzii pentru ca suna ca doua prenume, ma defineste si sunt bucuroasa ca l-am pastrat intact. Si eu si Adrian am invatat sa ramanem noi in cuplu, ne ajuta mult si ca suntem intr-o profesie in care succesul nostru e adesea asigurat de faptul ca nu suntem mereu de acord, iar aceste mici confruntari, in sens pozitiv, ne ajuta sa ajungem la idei foarte bune. Amandoi avem prieteni care sunt doar ai nostri, avem activitati pe care le facem individual, citim carti diferite si adesea ne uitam la filme diferite, chiar daca stam in aceeasi camera. Ne dam voie sa ne placa lucruri diferite.

Care este alegerea personala care ti-a adus cea mai puternica dezvoltare?
Doua alegeri au contribuit cel mai mult la dezvoltarea mea. Prima e plecarea de acasa. Ma bucur ca am avut curajul sa plec la 600 de Km departare de casa din Arad pentru a studia in Bucuresti, iar acel prim an pe care l-am petrecut departe de casa m-a invatat cum sa fiu bine singura. A doua e alegerea de a studia dreptul, dupa ce absolvisem deja o facultate la ASE, alegerea mea “sigura”. M-am dus la drept crezand ca fara pile si fara bani nu am nicio sansa, dar mi-am asumat riscul acesta si am hotarat sa urmez facultatea doar de placere, fara nicio asteptare. Asa am descoperit ca poti sa reusesti doar cu pasiune si cunostinte de drept.

– Legat de dezvoltare, ce faci pentru dezvoltarea ta?
Particip des la evenimente de afaceri unde am ocazia sa interactionez cu profesionisti care activeaza in industrii variate si de la care am invatat foarte multe, iar discutiile cu ei ma ajuta sa ma uit altfel la cazurile de la birou. De asemenea, citesc des carti care nu au legatura cu dreptul, dar care ma ajuta sa inteleg mai multe despre cum functioneaza creierul uman sau despre importanta somnului si care mi-au oferit cele mai bune instrumente pentru a face fata momentelor grele.

Daca ar fi sa iti adresezi o intrebare, care ar fi aceea?
“Unde te vezi peste 5 ani?”

Cum ai raspunde?
Nu cred ca mai traim in lumea in care ne putem planifica viata pentru urmatorii 5 ani. Tot ce putem face e sa ne asiguram ca suntem pregatiti, in special emotional, pentru a face fata la toate surprizele care ne asteapta. Asa ca ma las surprinsa.

Care este reactia ta?
Articol bun
0%
Autor recomandat
0%
Despre autor
Dana Tudor
Dana Tudor
Jurnalist, consultant comunicare, personal branding si employer branding Am o experienta de aproape 20 de ani in comunicare si in presa scrisa si online, de business si life-style. Am contribuit la dezvoltarea unor branduri premium in presa romaneasca (Project Manager Eva.ro, redactor-sef Cariere) si am avut ocazia de a interactiona cu mii de manageri, antreprenori si guru internationali din mediul de afaceri, precum si cu unii dintre cei mai buni specialisti din diverse domenii care contribuie la un stil de viata frumos si echilibrat (parenting, nutritie, coaching, vestimentatie, etc.). Principale directii de activitate ale Buticului meu de Inspiratie sunt: employer branding si cursuri de life-style pentru angajatii companiilor, content mastery, PR & media relations, branding personal.
Comentarii

Lasa un comentariu

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord