Iti multumesc ca ai acceptat sa raspunzi intrebarilor noastre. Am stat de vorba cu multe autoare contemporane si-mi face placere sa aduc in atentia comunitatii Chic-Elite noi nume, noi carti, noi proiecte editoriale.
Multi scriitori aleg, din diferite motive, sa scrie sub pseudonim. Tu de ce ai optat pentru aceasta varianta? Avantaje? Dezavantaje?
Buna, in primul rand, si iti multumesc pentru prilejul oferit! Pseudonim – motivul principal pentru care am optat pentru aceasta varianta este acela ca scriu mult mai lejer cand numelui meu nu i se atribuie o fata, iar viata personala mi-o pastrez intacta. Un alt motiv pentru care stau in umbra este acela ca nu-mi place sa vorbesc in public, cu toate ca am avut destul de multe momente in care am fost silita, in cadrul muncii de zi cu zi, sa fac asta, desi in continuare prefer sa raman in intuneric.
Ce reprezinta pentru tine scrisul?
Singurul mod in care ma pot deconecta de realitate, singura modalitate in care pot crea un alt fel fel de viata in care eu decid urmatorul pas, iar puterea este strict in mainile mele. Cand scriu, ma relaxez, zambesc, iubesc, sunt trista sau fericita odata cu „prietenii” inventati.
Ai publicat pana acum trei carti din genul thriller psihologic: „Ajuta-ma sa-mi amintesc”, „Ajuta-ma sa uit” si „Joaca-te cu mine”. De ce ai ales acest gen? Te gandesti sa te orientezi si catre alte genuri?
Se spune ca un scriitor adevarat poate scrie oricand orice gen. Eu ma consider de moda veche. Scriu ceea ce-mi place sa citesc, ceea ce ma pasioneaza. Cu toate ca nu am incercat, iar urmatoarele cuvinte sunt pur deductie, momentan, cel putin, nu cred ca voi putea trece de la horror la dragoste sau de la thriller la comedie. Sunt genul de carti care ma atrag, care-mi plac si ma tin in suspans, mai ales cand este o carte extraordinara in care nu ai habar cine ar putea fi personajul negativ. Imi plac lucrurile complicate, care-mi pun creierul in functiune, pentru ca altfel ma plictisesc.
Cu aceasta arie pe care am ales-o, sunt si criticata in egala masura, pentru ca sfarsitul cartilor mele nu este intotdeauna unul cu final fericit. De fapt, nu cred ca am avut pana acum un final fericit, dar un lucru pe care l-am invatat de-a lungul timpului este sa nu scriu pentru altii, ci pentru mine, sa scriu, asa cum am spus mai sus, ceea ce mie mi-ar placea sa citesc. Oamenii au gusturi diferite, niciodata nu ii poti multumi pe toti, dar ma pot multumi pe mine. In ziua de azi, critica este un mod de exprimare, care nu este întotdeauna unul constructiv, dar, daca esti pasionat cu adevarat, mergi mai departe, in ciuda a tot.
Cateva cuvinte despre fiecare dintre cartile tale. Este important pentru un autor roman contemporan sa-si traduca operele in limbi de circulatie internationala?
Garantat, traducerea lor ofera extindere si vizibilitate.
„Ajuta-ma sa-mi amintesc” este cartea mea de debut. Am muncit enorm la ea, pentru ca eram la inceput, am cerut ajutorul multor persoane, eram atat de pasionata si visam la atat de multe lucruri. A prins viata datorita Irinei Dumitru si Ralucai Irimie, iar acest lucru il voi mentiona de cate ori voi avea ocazia. Fara ele, in special Irina, care a stat cu mine zi si noapte sa ma ajute sa o aduc la o varianta mai buna, nu cred ca as fi putut. In aceasta carte este vorba despre o fata oarecare care se trezeste intr-un spital de nebuni, fara amintiri, fara trecut. In viata ei apare cel ce conduce spitalul, care o ajuta treptat sa refaca puzzle-ul. Este un thriller psihologic cu usoare tente de groaza.
Continuarea acestei carti se numeste „Ajuta-ma sa uit” – in care multe dintre personajele din prima carte se vor regasi, dar intervin si personaje noi, cu povesti noi. Tot un thriller psihologic, in care o fetita este supusa unor teste de viata teribile, o fetita care nu isi dorea decat sa aiba o mama si un tata, o copilarie normala, dar care, din pacate, are parte de o serie de evenimente deloc placute.
A treia carte nu are legatura cu primele doua – „Joaca-te cu mine” – thriller politist, in stilul Agathei Christie, dar mult mai sangeros. Personajul principal, detectivul Derek Smith, impreuna cu echipa lui trebuie sa rezolve niste crime odioase. Cartea incepe cu un corp format din trei trupuri diferite. Aceasta carte va avea si o urmare curand.
Iar ultima carte este „Help me remember” – cartea de debut tradusa in engleza.
Este greu sa fii scriitor in ziua de azi? Cum vezi piata de carte din Romania? Dar cititorii romani? Cum au primit ei cartile tale?
Daca este greu… greu este un cuvant neclar in acest context, dar, daca ar fi să il iau mot a mot, da, este, din multe puncte de vedere. Piata din Romania, in opinia mea, este nesigura, iar cititorii nu stiu exact ce vor. Exista foarte multa critica nefondata, lumea nu mai citeste o carte pentru poveste, ci pentru a gasi ceva in neregula la ea. Nu mai este cum era odata, cand te bucurai alaturi de personaje sau cand sufereai cot la cot cu ele, acum se iau notite pe marginea paginii cu neregularitati si asta este aplicabil aproape exclusiv la autorii romani contemporani, pentru ca ei incearca sa creasca si sa se extinda pe retelele de socializare si sunt prezenti, iar acest lucru, cateodata, dauneaza. Nu spun ca toate cartile autorilor romani sunt perfecte, nu au niciun nod in papura, dar daca critica sau opinia ar fi constructiva, atunci ar oferi valoare acelor minute intregi petrecute in fata calculatorului pentru a iti da verdictul asupra unei carti. Da, stiu, voi fi criticata pentru ce am spus, dar, cum am zis mai sus: cartea pe care o cumperi este alegerea ta, asa ca citeste-i povestea, imagineaza-ti-o, pentru ca, altfel, ea nu este savurata, vei trece prin acele zeci de pagini muncite mai mult sau mai puțin, fara sa stii clar despre ce a fost vorba.
Piata de carte din Romania o vad slaba, pentru ca in ziua de azi se prefera PDF-urile sau autorii straini. Personal, am tot respectul pentru autori, indiferent de natie, limba, zona, cultura si asa mai departe. O carte, indiferent de cate pagini are, este muncita de autor si de echipa din spate, iar asta ar trebui sa conteze.
Cartile mele au fost primite la fel ca restul de carti ale altor autori.
Care crezi ca sunt parghiile ce contribuie la succesul unei carti? Este important pentru un autor sa se implice in promovarea cartilor sale, sa aiba legatura directa cu cititorii?
Pentru a scrie o carte, de orice gen, sunt cateva praguri ce trebuiesc bifate: sa citesti mult si foarte mult, sa scrii ceea ce iti face tie placere, nu ce astepta unul și altul sa citeasca de la tine, sa scrii fara teama ca ai folosit cuvinte obscene sau neadecvate si-ti va citi mama sau tata cartea, sa nu te bazezi niciodata doar pe tine pentru finalizarea cartii, pentru ca singur nu vei putea. Un editor bun tot timpul trebuie sa fie in spatele tau, sa accepti critica constructiva, sa lasi aroganta undeva la distanta si sa te gandesti ca, daca ceri ajutorul, persoana in cauza nu te va critica pentru ca sa te raneasca, ci doar ca sa te ajute. Iar aici am un exemplu bun: acum putin timp i-am dat una dintre carti, nepublicate inca, surorii mele, ea le citeste intotdeauna inainte de publicare, si mi-a spus exact asa: „mai trebuie lucrata”, iar eu am luat romanul si l-am rupt in bucati. Povestea este aceeasi in continuare, dar mai bine lucrata. Si, un ultim lucru, trebuie sa ai incredere in editura cu care lucrezi si sa accepti sa muncesti cot la cot cu ea.
Iar ca raspuns la a doua intrebare, as spune si da, si nu. Promovarea, indiferent daca esti autor debutant sau nu, trebuie facuta de catre autor foarte mult, nu numai de editura. Daca autorul nu se implica, editura va merge mai greu, pentru ca nu are doar un singur autor, ci mai multi care scriu pentru ea. Pe de alta parte, cu cat esti mai prezent pe retele de socializare, de exemplu, poate fi si un lucru rau, pentru ca se poate interpreta ca insisti sa te vinzi, poti atrage atentia in mod negativ, poti fi criticat, iar in ziua de azi autorii romani contemporani nu sunt la fel de respectati pe cat sunt de denigrati.
Cum ai califica relatiile dintre autorii romani contemporani? In ce masura exista o anumita tensiune in aceasta bransa? Dar in relatia cu cititorii?
În opinia mea, nu exista o relatie intre autorii romani contemporani. Fiecare trage pentru el, iar daca ai nevoie de ajutor sau un sfat, apelezi la cei straini sau la cursuri de scriere creativa.
Tensiune nu stiu daca exista, dar mie, daca-mi place o carte, o postez si scriu cateva cuvinte strict la subiect, pentru ca sunt si recenzii/opinii care practic fac rezumatul cartii, iar apoi ma intreb, de ce as mai cumpara cartea aceea daca stiu tot ce se intampla in ea? Pe scurt, imi sustin ideea ca nu ne respectam ca oameni, nu ne ajutam, nu oferim un sfat, iar daca am face macar unul dintre aceste lucruri, am fi oameni mai buni din multe puncte de vedere.
Cum consideri ca trebuie sa raspunda un autor criticilor negative ce i se aduc, mai ales daca nu au nicio baza sau daca nu sunt, din niciun punct de vedere, constructive?
Din pacate, autorii romani contemporani, strict, trebuie sa plece capul si sa spuna „multumesc, voi lua in considerare”, pentru ca, altfel, ai atrage atentia asupra postarii/comentariului la fel ca o poza cu un animalut simpatic si dragut sau o poza nud, ai sfarsi prin a avea zeci de comentarii, daca nu sute, in care toti sar in denigrarea opiniei autorului in cauza. Nu exista exprimare libera, pentru ca ea doar te afunda si mai mult.
Care e cea mai mare frica a ta, din punct de vedere personal si profesional?
Am renuntat la multe pentru a ajunge in acest punct. Am muncit enorm de mult si am primit ajutor neconditionat din partea sotului meu, in primul rand, caruia ii multumesc infinit, sunt norocoasa pentru ca m-a sustinut și mi-a fost alaturi asa cum nu mi-a fost nimeni. La fel si sora mea, cu toate ca anumite subiecte ale cartilor mele nu sunt pe gustul ei, ma citeste, ma ajuta si ma sprijina, iar la sfarsit imi cumpara multe exemplare. Aceste doua persoane sunt parghia de care ma agat de fiecare data cand sunt la pamant, pentru ca ele au avut incredere in mine, pentru ca ele stiu ca a scrie o carte nu este acelasi lucru cu o plimbare pe malul marii. Le sunt profund recunoscatoare. Poti face o cariera din scris, orice este posibil, dar este nevoie de multa, foarte multa munca, dedicare si oameni care sa iti fie alaturi neconditionat si, mai mult decat atat, este nevoie de compromisuri, de lucruri la care sa renunti, definitiv sau partial, pentru a-ti duce planul la bun sfarsit.
Inainte sa te intreb ce urmeaza in plan literar, as vrea sa te felicit pentru cea mai noua carte „Ochiul de sticla”, publicata la editura Ink Story.
Multumesc!
În septembrie anul trecut, mi-am dat demisia de la locul de munca pe care l-am avut timp de opt ani si jumatate pentru a scrie. Avand intreaga zi doar pentru mine, m-am dedicat enorm lecturarii, cercetarii, scrisului si am reusit sa scriu patru carti, care, evident, au nevoie de editare mai mult de o data. Nu va voi spune foarte multe, dar la ora actuala una dintre carti a fost editata de mine, urmand sa fie trimisa la editor. Va urma o a doua carte cu Derek Smith, detectivul din „Joaca-te cu mine” care a fost compatimit de catre public, iar acum ma documentez pentru o carte de groaza, dupa care vreau sa scriu o carte cu si despre oamenii dragi mie, dar despre asta va voi spune mai multe la timpul potrivit.
Pot spune sincer ca sunt extrem de in urma cu toate proiectele mele, ca nu am timp, desi am timp, ca noptile sunt zile si zilele sunt continuarea lor, ca in camera mea nu mai este loc nici sa calci, dar iubesc ceea ce fac mai mult decat mi-as fi putut imagina.
O intrebare de care nu scapa niciuna dintre intervievatele Chic-Elite: Care este viziunea ta vizavi de femeie si putere? Te consideri feminista?
Categoric sunt feminista, categoric cred in feminism si in drepturi egale. Nu mai suntem in epoca de piatra in care barbatul vaneaza, iar femeia sta in pestera si gateste, nu mai suntem sau vreau sa cred ca nu mai suntem in perioada in care ne inclinam in fata barbatului pentru ca el este mascul si are putere mai mare decat noi, femeile. Cred in egalitate si in femei independente.
Multumesc tare mult!
Eu va multumesc din tot sufletul si sper ca raspunsurile la intrebarile dumneavoastra vor ajuta, intr-o oarecare masura, scriitorul de maine, cititorul de azi!
Cu mult drag,
Aria.
